Țara jubilează; a scăpat de ceea ce părea imposibil să scape: guvernul Bolojan; a revenit speranța.
Cuvintele nu-mi aparțin, le-am auzit rostite într-una din emisiunile de dezbateri televizate, după ce moțiunea de cenzură a trecut cu brio. Nu întrebați la care televiziune, la care emisiune sau cine a zis asta, că nu am telecomandă cu memorie. Oricum, cam asta a fost atmosfera generală, chiar și pe posturile care l-au susținut pe Bolo. Întreaga pleiadă de ”analiști” s-a întors 180 de grade și s-a avântat în speculații despre noul premier și noua configurație a viitorului guvern.
De unde s-a și văzut adevărata față a situației și a stării de spirit care clocotea sub ea.
Spuneam cu o săptămână în urmă căbolovanul nu cade din spinarea românilor decât în trei situații: DACĂ îl dă jos stăpânul extern care l-a pus, fiind nemulțumit de slujitorul său, ceea ce nu este cazul, că-i face treaba cu cerbicie; DACĂ îl dă jos mulțimea exasperată de perseverența-i diabolică în demantelarea țării, ceea ce nu este cazul, că în pofida Imnului Național, românul încă nu s-a deșteptat, se pare că mai are de unde să rabde; DACĂ e voia Domnului! Aici nu pot adăuga nimic, pentru că numai El ține în mâinile Sale toate cărările vieții omenești !!! Care e voia Lui, rămâne de văzut. Dar pentru a o vedea îți trebuie răbdare și discernământ.
Și ca o știre de ultimă oră, spuneam că i s-a mai pus în spinare o nouă datorie poporului român, de aproape 17 miliarde de euro, bani împrumutați nouă cu dobânzi grele de către binefăcătoarea noastră Uniune Europeană, de iure pentru dotări militare, de facto pentru industria de dotări militare a Germaniei și Franței. Un instrument bancar frumos ambalat, de o perversitate extremă.
Dacă mai adăugăm la ecuația asta și ieșirea la cuvânt a lui Nicușor Dan, cam speriat și cu un mesaj fără priză la români, se vede de la o poștă că nimic nu e întâmplător și că bunul Dumnezeu lucrează.
Moțiunea a trecut exact în buza semnării unui act de mare trădare națională. Mesajul prezidențial că România merge de-amboulea pe făgașul stabilit – deși majoritatea covârșitoare a națiunii a afirmat în sondaje că țara merge într-o direcție greșită – cât și surprinzătorul și repetatul apel la calm, deși românii erau cât se poate de liniștiți la ora aceea, nu se poate să nu dea de gândit.
Oare cui spunea Nicușor al nost să fie calmi, că totul va merge conform planului? Dacă nouă sigur nu, atunci nu cumva stăpânilor dinafară, deveniți brusc nervoși că nu mai primesc hălcile din împrumutul SAFE făcut pe spinarea românilor pentru ei? Că termenul e sfârșitul lunii! Și până atunci nu cred că ecuația politică românească, cea cu atât de multe necunoscute la această oră, se poate rezolva, nici chiar de către olimpicul de la Cotroceni.
Variante de combinații sunt multiple. Nu le înșir, că doar de permutări veți avea parte în presă în viitorul apropiat. Dar … Aici e problema. PSD nu are un lider real și nici carismatic, încât să dea un prim ministru, și, mai ales, nu are nici un program viabil de guvernare.
PNL, și el fără vreo viziune politică, e blocat la mantinelă de decizia lui Bolo de a-l trece în opoziție, deși greii partidului murmură și deci se pot produce scindări. AUR, intrat la guvernare acum, fără alegeri anticipate, își pune singur ștreangul de gât. UDMR se va înghesui să intre în orice guvern, și de extratereștri, iar USR e în stare de orice fărădelege, numai să rămână la butoane.
Cine să-i împace?!
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
