Activitatea Primăriei Sibiu, după Revoluția din 1989, se împarte în două perioade distincte: înainte și după Klaus Iohannis, în condițiile în care acesta a fost ales primar în 2000 și rămâne până astăzi cel mai longeviv primar pe care l-a avut municipiul Sibiu democratic. Acesta a reprezentat, practic, o linie de demarcație importantă între Sibiul anilor `90 și trecerea în noul mileniu. Totodată, de acesta se leagă cele mai importante investiții în Sibiul din ultimii 35 de ani. Din decembrie 1989, municipiul reședință de județ a fost administrat de oameni impuși de către fostul FSN, apoi au apărut primii primari liber aleși, odată cu Sorin Șerbu și, în final, am asistat la administrația totală a FDGR, Klaus Iohannis fiind urmat de Astrid Fodor. Practic, principalele forțe politice ale Sibiului au condus administrația municipală în mandate diferite. Singurul mare partid care nu a putut să dețină funcția de primar al Sibiului este PSD.
Sibiu 100% continuă retrospectiva administrativăși politică a județuluiSibiu la momentul în care se fac 35 de ani de la Revoluție, trecând în revistă primarii Sibiului democratic. Totuși, trebuie spus că, de-a lungul istoriei sale, Sibiul a avut primari de origine săsească într-o proporție covârșitoare. Mai precis, dintre cei 168 mandate de primari ai Sibiului, 148 au fost primari de origine săsească. Practic, este fieful comunității germane din România, lucru care își pune amprenta considerabil asupra comunității sibiene.
Ioan Bogdan, primarul care a făcut trecerea de la comunism la pseudo-democrație
Imediat după Revoluția din 1989, moment în care Sibiul a devenit oraș martir și a înregistrat cele mai multe victime din țară, 101 eroi (așa cum s-a întâmplat în toată România administrată de Ion Iliescu), frâiele județului le-a preluat, în ianuarie 1990, Consiliul Județean Sibiu al Frontului Salvării Naționale – FSN. Primele decizii luate în Consiliul Judeţean Sibiu al FSN au dus la numirea în funcţie a lui Nicolae Nan ca șef al județului Sibiu și cea a lui loan Bogdan, numit președinte al Biroului Executiv al Consiliului Municipal FSN. Ioan Bogdan devenea primul primar liber al Sibiului, un om cu foarte multă experiență la acel moment, cu un doctorat în economie. A stat doar câteva săptămâni, pentru a organiza incipient serviciile publice existente la acel moment, în special cele care se ocupau de furnizarea utilităților (apă și canal, gaz metan, curent electric și energie termică), astfel încât sibienii să nu aibă de suferit. Apoi, a preferat activitatea de parlamentar, devenind ulterior președinte al Curții de Conturi a României. Un om apreciat la nivel național, în primii ani ai democrației românești.
Ioan Bogdan s-a născut la data de 11 august 1933, în satul Deal, comuna Câlnic, judeţul Alba. După cursurile liceale efectuate la Alba Iulia, a absolvit Facultatea de Statistică din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Începând cu anul 1956, a lucrat în mai multe unităţi economice din Sibiu, îndeplinind diferite funcţii, precum şef de serviciu, contabil-şef sau şef al corpului de control financiar intern la Sfatul Popular al oraşului Sibiu. Între 1968-1971 a fost şef de grupă la Direcţia teritorială de control şi revizie Sibiu a Ministerului de Finanţe, apoi director financiar şi director economic de centrală industrială.
În anul 1973, a trecut în sistemul bancar, mai întâi ca director-adjunct la sucursala judeţului Sibiu a Băncii de Investiţii, iar din anul 1983 a fost numit director al sucursalei Sibiu a Băncii Naţionale a României. După Revoluţia din decembrie 1989, s-a implicat în viaţa politică, fiind ales la alegerile din 20 mai 1990 deputat de Sibiu pe listele Frontului Salvării Naţionale, devenind şi preşedinte al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor. A trecut apoi la Partidul Unităţii Naţionale Române (PUNR) şi, în septembrie 1992, a fost reales deputat. A renunţat însă la această calitate, fiind numit preşedinte al reînfiinţatei Curţi de Conturi a României. Şi-a exercitat mandatul până în 1999. A avut un rol crucial în organizarea Curţii de Conturi, contribuind la afirmarea independenţei acestei instituţii.
După 1999 a continuat să fie activ ca profesor la universităţi din Sibiu şi Bucureşti. Ioan Bogdan este autorul a numeroase studii privind managementul financiar-bancar şi activitatea Curţii de Conturi. În anul 2007, Universitatea „Lucian Blaga“ din Sibiu i-a conferit profesorului Ioan Bogdan titlul de Doctor Honoris Causa.
A fost vicepreşedinte al Asociaţiei Generale a Economiştilor din România (AGER) încă de la înfiinţare, apoi membru titular al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, iar din septembrie 2001 a făcut parte din Camera Experţilor Europeni a Uniunii Europene. A fost membru titular al Academiei de Ştiinţe din New York şi al Asociaţiei Americane de Ştiinţe Avansate.
A urmat Ioan Motea, un om al sistemului
Ioan Bogdan a renunțat în scurt timp la activitatea de „primar”, astfel că în 12 ianuarie, același FSN a venit cu o nouă propunere de primar, fiind desemnat, totodată, o nouă conducere la Primăria Sibiu. Este vorba despre Ioan Motea – primar, Nicolae Popescu – viceprimar, și Cornel Ştirbeţ – secretar. Erau toți oameni ai sistemului nomenclaturist de dinainte de 1989, singurul care făcea notă discordantă în echipă fiind juristul Cornel Știrbeț, viitorul președinte al PNL Sibiu și parlamentar.
Ioan Motea, de profesie inginer, aflat aproape de pensie, era un om care cunoștea îndeaproape problemele județului și ale municipiului, în condițiile în care activa de mulți ani în cadrul Consiliului Popular al județului Sibiu, ce își avea sediu în actuala clădire a Tribunalului Sibiu, de pe b-dul Victoriei, tot acolo unde avea biroul și Nicu Ceaușescu. Aici, în calitate de șef al Direcției de Investiții (mulți zic, în subordinea lui Nicolae Nan și a lui Corneliu Bucur), a coordonat investițiile în județ, în ceea ce privește infrastructura, cât și noile capacități industriale ale fabricilor sibiene din perioada comunistă. În acel moment, principalele investiții vizau fabricile de textile de la Cisnădie și noua fabrică Scandia din Sibiu. Trebuie spus că odată cu venirea lui Nicu Ceaușescu la Sibiu, activitatea Consiliului Popular era mult mai intensă, în condițiile în care Sibiul a devenit un județ și mai puternic industrializat. Astfel, creșterea capacităților de producție presupunea asigurarea la un alt nivel al utilităților, în special furnizarea apei, gazului metan și a energiei electrice.
Revoluția l-a prins pe Ioan Motea în plină coordonare, împreună cu partidul, nomenclaturiștii săi și șefii administrativi ai județului, a acestor lucrări. Multe dintre aceste investiții erau legate de municipiul Sibiu, așa că numirea lui a venit oarecum firesc. Era omul care cunoștea cel mai bine planul de investiții al comuniștilor în județul Sibiu, astfel că și după Revoluție, aceste lucrări trebuiau continuate. De altfel, chiar înainte de Revoluție se făceau planuri pentru aducțiunea de apă de la Sadu, din zona Gâtului Berbecului. Până atunci, Sibiul era alimentat din barajul de la Gura Râului și sursa de apă Șteaza, iar această situație trebuia îmbunătățită.
Pentru a da continuitate investițiilor, după 1989, FSN a mers pe mâna primarului Ioan Motea. Cel puțin, o perioadă. Nu a stat însă foarte mult în postura de primar, deoarece a trecut apoi la „județ”, tot sub coordonarea lui Nicolae Nan. Trebuie menționat că în acea perioadă, a primelor luni de după Revoluție, în Sibiu au sosit numeroase ajutoare din mai toate țările din Occident, iar preluarea ajutoarelor și, apoi, distribuirea acestora trebuia coordonate de cineva, în speță de primarul Sibiului. Primele ajutoare venite în oraș erau din Olanda, Italia, Austria, Franţa și Germania.
Totodată, un rol important în primirea acestor ajutoare l-au jucat și bisericile de diferite confesiuni din orașul de pe malul Cibinului, care solicitau sprijinul administrației locale. Ioan Motea a ieșit apoi la pensie din Consiliul Județean.
Petru Trif a făcut tranziția spre primul primar ales democratic de către sibieni
În mai 1990, Guvernul de atunci a decis înființarea prefecturilor în țară, iar la Sibiu primul prefect a fost Nicolae Nan, bineînțeles, din partea FSN. Înainte, în pregătirea alegerilor prezidențiale, FSN a fost completat cu CPUN – Consiliul Provizoriu de Uniune Națională, oarecum mai democratic, deoarece cuprindea și reprezentanți ai partidelor istorice sau nou-înființate.
Astfel, la nivelul județului au apărut și figuri noi, care nu erau afiliate grupului condus de Nicolae Nan, dar fără prea mare putere de decizie, în afara faptului că unii au devenit parlamentari de Sibiu din partea PNL sau PNȚCD. În continuare, Nicolae Nan era șeful județului, astfel că, după trecerea lui Ioan Motea la Județ, în funcția de primar a fost numit Petru Trif, un apropiat și om de încredere al lui Nicolae Nan. Un om echilibrat, cu experiență în administrație, acesta a făcut, ca edil, tranziția către primele alegeri libere în Sibiu pentru funcția de primar. A jucat un rol decisiv în continuarea investiției privind aducțiunea de apă de la Sadu, cea mai importantă în acel moment pentru comunitatea sibiană. Au fost momente grele în realizarea acestei investiții, în condițiile în care Guvernul părea să nu mai aloce fonduri de la bugetul de stat pentru continuarea investițiilor ce vizau fabricile de textile de la Cisnădie, în jurul cărora se învârtea tot demersul guvernamental. Are meritul de a fi crezut în acest proiect vital pentru Sibiu, cu atât mai mult cu cât la începutul anilor `90, județul Sibiu s-a confruntat, poate, cu cea mai mare secetă, din 1990 încoace. Nu a apucat să vadă finalizată investiția din postura de primar, aceasta terminându-se la mijlocul anilor `90.
Petru Trif l-a urmat apoi în politică pe Nicolae Nan, cei doi devenind cei mai importanți lideri ai Partidului Democrat (PD) Sibiu. A avut 3 mandate de consilier județean din partea PD, ultimul fiind în legislatura 2000 – 2004.
Petru Trif, născut în 22 decembrie, a decedat, la vârsta de 81 de ani, în urmă cu aproape un an. Petru Trif este tatăl actualului președinte la PSD Sibiu, deputatul Bogdan Trif, fost ministru al Turismului.
Sorin Șerbu, primul primar ales al Sibiului
În februarie 1992, au fost organizate primele alegeri pentru funcția de primar al Sibiului, o adevărată efervescență prin care a trecut orașul. Era o inflație de candidați la funcția de primar, nu mai puțin de 13 pretendenți, ceea ce nu se mai întâmplase în Sibiu până atunci, dar situație cu care aveam să ne obișnuim în anii care au venit. Sorin Inocențiu Șerbu intra în cursă din partea Partidului Alianței Civice a lui Nicolae Manolescu, partid membru în Convenția Democrată. Acesta câștigase în interiorul formațiunii sibiene dreptul a candida la funcția de primar, în dauna favoritului PNȚCD-ului, în condițiile în care Nicolae Manolescu, un liberal de frunte în acea perioadă, își avea originile în Sibiel și provenea dintr-o familie de foști deținuți politici. Atunci, a fost și parlamentar de Sibiu.
Sorin Șerbu lucrase în perioada comunistă la Institutului de Proiectări Sibiu, fiind un tehnocrat care cunoștea foarte bine partea de urbanism a municipiului Sibiu. Ulterior, imediat după Revoluție, a devenit șeful institutului, postură din care a candidat la șefia primăriei. PAC era un partid puternic, având în vedere că mai avea câțiva primari în orașele importante ale României.
Acesta a reușit să finalizeze în proporție foarte mare investiția privind aducțiunea de apă de la Sadu, în condițiile în care Sibiul se confrunta cu o mare secetă; a început lucrările la noul sediu al Primăriei Sibiu, pe locul căruia se află astăzi Hotelul Ramada, deoarece clădirea în care funcționa primăria, de pe B-dul Victoriei, a fost revendicată de Direcția de Finanțe Sibiu; a reparat și asfaltat principalele artere ale orașului și a îmbunătățit infrastructura pentru furnizarea utilităților. Practic, abia în mandatul de primar al lui Sorin Șerbu, Sibiul a început să aibă un buget de cheltuit, în situația în care până atunci banii veneau direct de la Guvern, prin Direcția de Finanțe. De altfel, până atunci nici structura administrativă a primăriei nu era clară, lucrându-se pe organigramele moștenite din perioada comunistă. Mai mult, era celebra perioadă a grevelor în Sibiul post-comunist, când întreprinderile dispăreau una după alta, iar oamenii rămași șomeri protestau chiar și la primărie, plus la societățile care aparțineau de instituție.
În decembrie 1994, Sorin Șerbu a fost însă suspendat din funcția de primar al Sibiului din motive politice, așa cum s-a întâmplat și cu alți primari din partidul lui Manolescu. A atacat suspendare în instanță, dar nu a avut câștig de cauză. A devenit apoi consilier județean din partea PNL și, ulterior, directorul Inspectoratului în Construcții Sibiu.
Aurel Maxim, cel mai vârstnic primar al Sibiului (73 de ani)
Aurel Maxim este cel mai în vârstă primar al Sibiului, de după 1990. În urma alegerilor din 1992, a devenit viceprimar în tandem cu primarul Sorin Șerbu. Ședința de alegere a noului viceprimar a avut loc în sala festivă a Bibliotecii ASTRA. În acea legislatură, Sibiul a avut un singur viceprimar și nu doi, așa cum s-a întâmplat din 1996 încoace. Aurel Maxim era o persoană respectată și unul dintre liderii județeni ai Asociației Foștilor Deținuți Politici Sibiu, el însuși fost deținut politic ce a suferit în temnițele comuniste. În plus, a fost sprijinit puternic de PNȚCD Sibiu să obțină funcția de viceprimar. Astfel, în decembrie 1994, când Sorin Șerbu a fost suspendat din funcția de primar, Aurel Maxim a devenit primar interimar al Sibiului, funcție pe care a deținut-o până la finele mandatului, adică până la alegerile din 1996.
Aurel Maxim avea 73 de ani în momentul în care a devenit primar al Sibiului, fiind cel mai în vârstă primar de după 1990. S-a născut în 17 iunie 1922, în comuna Cucerdea, din județul Mureș. A început liceul în Tg. Mureș, dar odată cu cedarea Ardealului de Nord către Ungaria, a trebuit să termine liceul la Arad, în 1941. Apoi a urmat Școala de Ofițeri de la Lipova, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a luptat pe ambele fronturi. După război, a lucrat o perioadă la societatea MICA din Târnăveni, iar în 1949 a venit la Sibiu, unde a lucrat la Independența, până în 1957. În acel an, a fost arestat de comuniști, pe motiv că în casa familiei de pe strada Morilor a creat un comitet județean împotriva comunismului, pe fondul Revoluției anti-comuniste din Ungaria. A fost arestat pe 29 martie 1957, apoi cercetat la Brașov, în timp ce procesul s-a desfășurat la Sibiu. A fost condamnat la munca silnică pe viață și dus la penitenciarul din Gherla. Potrivit familiei, nu s-a mai știut nimic de el pentru o bună bucată de timp, perioadă în care s-a aflat ca deținut în Dobrogea.
În 1964 a fost eliberat, ca urmare a schimbărilor politice din URSS, și a revenit acasă. S-a angajat apoi la Mârșa, în 1968, și a lucrat până la pensionare, în 1983. A jucat un rol activ și în Revoluția din 1989, unde a luat parte la manifestațiile anti-ceaușiste. A devenit apoi primul președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici, filiala Sibiu. A murit în iulie 1998. A fost căsătorit și are doi băieți.
Dan Condurat, cel mai controversat primar al Sibiului
După alegerile locale din 1996, noul edil al municipiului Sibiu a fost desemnat avocatul Dan Condurat, din partea PNȚCD. A fost o luptă internă în cadrul Convenției Democrate pentru desemnarea candidatului la primărie, în condițiile în care contracandidatul său era Corneliu Bucur, susținut de liberali. Mai mult, Dan Condurat era favorizat de o legătură de rudenie a familiei sale cu soția președintelui Emil Constantinescu, Nadia, cu origini sibiene. Dan Condurat a învins în interiorul Convenției Democrate și apoi a ieșit primar al Sibiului, la alegeri, în lupta cu Romeo Marius Trifu, Uniunea Social-Democrată – USD, și Ioan Cindrea, președintele PDSR. Sibiul democratic începea să se așeze și în plan administrativ, însă încă nu-și rezolvase problemele după închiderea principalelor întreprinderi comuniste. Mai mult, investițiile private începeau să se dezvolte în oraș. Era și moda înfrățirilor cu alte orașe europene sau din lume. De altfel, în acea perioadă, Consiliul Europei stabilea înfrățirile între orașele din Occident și cele din estul Europei, astfel că multe dintre acțiunile de înfrățire ale Sibiului au avut loc în mandatul lui Dan Condurat. Delegațiile străine și ambasadorii țărilor străine în România vizitau Sibiul într-un ritm alert, aproape încetinind bunul mers al administrației sibiene, care avea nevoie de investiții majore în infrastructură și nu doar de vorbe diplomatice.
În mandatul lui Dan Condurat s-a pus bazele unui amplu proiect de reparare a străzilor, cea mai importantă dintre acestea fiind lărgirea actualei str. Constituției, inaugurată de primarul Klaus Iohannis la câteva luni de la câștigarea alegerilor în 2000. Totodată, s-a dat drumul unui amplu proiect de construire de locuințe ANL, în jur de 150 de apartamente, investiție inaugurată după 2002.
Din 2000, Sibiul s-a schimbat cu totul. A venit Klaus Iohannis primar
A început era Iohannis în Primăria Sibiu. Astfel, după 2000, Sibiul s-a schimbat radical. La alegerile din luna iunie, Klaus Iohannis l-a învins, în turul 2, pe Ioan Cindrea, liderul PSD și, de aici, a început dezvoltarea socială și economică fără precedent a Sibiului după 1990. Primarul Iohannis a repus Sibiul pe harta europeană sub toate aspectele, culminând în 2007, când Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană. Sibiul turistic și cel cultural au devenit principalele direcții de dezvoltare economică, pe lângă investițiile atrase. Klaus Iohannis a generat un ritm susținut de dezvoltare economică ce ne-a poziționat peste Cluj și Brașov.
Mai mult, după 2000, investitorii străini, în special cei din industria automotive, au deschis fabrici pe bandă rulantă în Sibiu, așa luând naștere Zona Industrială Vest a Sibiului și apoi cea din zona EST. Cu preponderență, cele mai mari investiții le-au făcut companiile germane, mai ales că industria germană are rezonanțe puternice în trecutul istoric al municipiului.
Totodată, investiții majore s-au făcut din banii bugetului local, dar și din sursele financiare atrase de la bugetul de stat, cum ar fi actualul sediu al Primăriei din Piața Mare, reabilitarea pietonală a Pieței Mari, a str. Nicolae Bălcescu, a Pieței Gării, a Podului Gării, Podului peste Cibin din zona fostului Liceu 7, Podul de legătură cu str. Șurii Mici, modernizarea Aeroportului Internațional Sibiu, din 2007, împreună cu Consiliul Județean, străpungerea Mihai Viteazu, dezvoltarea rețelelor de apă și canalizare din cartierele sibiene, în special Gușterița și Turnișor, construirea centurii ocolitoare a Sibiului, în parteneriat cu Ministerul Transporturilor, reabilitarea fațadelor clădirilor istorice, în 2007, construcția de locuințe pentru tineri și sociale în cartierele Reșița, Reșița II, Tilișca și Ștrand II și investițiile în înfrumusețarea orașului, cum ar fi moda fântânilor arteziene, reabilitarea spațiilor verzi și refacerea parcurilor.
Toate acestea pentru ca Sibiul să devină unul dintre municipiile cu cel mai mic șomaj din țară, în condițiile în care în anii `90 județul Sibiul se afla exact la polul opus în ceea ce privește numărul șomerilor. În plus, pentru comunitatea săsească din Sibiu și nu numai a jucat un rol major, deoarece etnicii germani au reușit să reintre în posesia imobilelor preluate de comuniști. Totodată, Sibiul a fost cadrul ideal pentru repatrierea unor oameni de afaceri de origine germană, la care s-au adăugat noi investitori din spațiul german.
În 2014, Klaus Iohannis a părăsit funcția de primar al Sibiului, pentru a deveni președintele României. Pe finalul mandatului, ritmul de creștere a dezvoltării orașului a încetinit, Clujul și Brașovul revenind în fruntea topului județelor transilvănene.
Astrid Fodor, prima femeie primar a Sibiului după Revoluție
După ce Klaus Iohannis a câștigat primul mandat de președinte al României, Astrid Fodor, din postura de viceprimar, a devenit primar interimar al Sibiului. Se întâmpla în decembrie 2014. Fostul director economic al FDGR a continuat politica administrativă a lui Klaus Iohannis și municipiul a continuat pe trendul ascendent de după 2000. Una peste alta, Sibiul a continuat să se dezvolte sub aspectul infrastructurii.
În mandatul actual al lui Astrid Fodor s-a construit Stadionul Municipal Sibiu (cu fonduri exclusive de la bugetul local), parcul de agrement Lacul lui Binder, pista de biciclete de pe malul Cibinului, artera smart Calea Dumbrăvii, Parcul Belvedere din cartierul Tilișca, parcarea supraterană din zona Rahovei, reabilitarea străzilor și creșterea numărului locurilor de parcare din cartierele de blocuri.
În plus, în mandatul precedent, Primăria Sibiu a fost decisivă în proiectul Sibiu – Regiune Gastronomică Europeană 2019 și a găzduit lucrările Consiliului Europei, cel mai mare eveniment politic găzduit vreodată de orașul de pe Cibin. De asemenea, tot în acest mandat s-a schimbat podul metalic de la Piața Cibin.
