Salvamont Sibiu la 40 de ani

Salvarea montană, această nobilă ocupaţie, îmbinare între curaj şi umanitarism, entuziasm şi competenţă, dintre dragostea de fru­museţile naturii şi generozitate, a împlinit la finele lui 2009, 40 de ani de activitate legiferată în România. Primele acţiuni iniţiate în ţara noastră, pe linia salvării de vieţi omeneşti pe munte, datează încă de la începutul anilor 1900, când, în localităţile de la poalele munţilor Bucegi şi Făgăraş (Braşov, Sinaia, Sibiu şi Buşteni), pe lângă asociaţiile turistice existente la acea vreme, s-au organizat grupuri de salvatori alpini, formate din alpinişti, vânători şi călăuze, grupuri a căror activitate a fost consemnată în presa vremii. Un grup de montaniarzi înflăcăraţi – Aristide Stavros, Nicolae Jitaru, Mihai Sârbu, dr. Ioan Giurculescu, dr. Ludovic Gyorffy, Toma Boerescu, dr. Nicolae Ivan, încep demersurile în vederea legiferării Salvamontului în România. Datorită influenţei acestor persoane, în anul 1969, prin H.C.M. 140, se pun bazele organizării legale a primelor formaţii Salvamont. Primele localităţi nominalizate pentru organizarea de formaţii Salvamont au fost: Câmpulung Muscel, Bicaz, Caransebeş, Reşiţa, Braşov, Predeal, Zărneşti, Bran, Victoria, Răşinari – Sibiu, Buşteni, Sinaia, Borşa, cu un număr total de 140 de salvamontişti. În decursul a 40 de ani, lor li s-au adăugat şi alte centre salvamont, în prezent existând 42, cu peste 1200 de salvamontişti. La Sibiu s-a format prima echipă de Salvamont condusă de Toma Boerescu, iar primii membri au fost alpinişti: Adolf Meltzer, Erin Schneider, Sigfrid Maierblucher, Ion Gligorea şi Liviu Miu. Aria de acoperire a echipei sibiene era în masivele: Cindrel, Lotru şi Făgăraş, aceasta fiind şi în prezent cea mai întinsă zonă din ţară. „Începutul a fost foarte greu, întrucât nu exista echipament corespunzător pentru intervenţii şi mijloace de transport adecvate”, îşi aminteşte salvamontistul voluntar Teodor Tulpan. Din anul 1971 au început patrulările pe traseele de creastă ale munţilor Făgăraş, cu echipe de 2 salvamontişti la: Suru, Lacul Avrig, Negoiu, Lacul Călţun, Bâlea Lac şi Podragu în perioada 1 iunie – 15 septembrie, când fluxul de turişti este maxim. La 2 noiembrie 1991 are loc adunarea de constituire a Asociaţiei Naţionale a Salvatorilor Montani din România (ANSMR). Preşedinte a fost ales în unanimitate Mircea Opriş. Un an mai târziu se înfiinţează şi Asociaţia Salvatorilor Montani Sibiu, din aceasta făcând parte salvamontişti voluntari, activând în zona montană aferentă judeţului. În cadrul Consiliului Judeţean Sibiu se înfiinţează S. P. Salvamont Sibiu cu 4 angajaţi şi 25 de voluntari din ASMS. Anul 2006 aduce demisia voluntarilor din S. P. Salvamont Sibiu, iar în 2009 se înfiinţează Salvamont Cârţişoara – Bâlea. Salvamontiştii reuşesc să-şi acopere singuri toate cheltuielile din 2006. „Salvamontul sibian activează de 40 de ani, timp în care au fost ajutaţi şi salvaţi circa 3000 de turişti. Cele mai cunoscute acţiuni: avalanşa din Bâlea Lac – 1977, soldată cu 23 de victime; cele 2 avioane prăbuşite în zona Prejba fără supravieţuitori; maşina prăbuşită sub telecabina Bâlea, unde din fericire au scăpat toţi doar cu răni grave”, povesteşte Teodor Tulpan. Pe lângă aceste accidente tragice, au fost numeroase cazuri în care victimele, chiar dacă au fost în stare gravă, fără şanse reale de scăpare, datorită dăruirii şi muncii asidue depuse de salvamontiştii sibieni, chiar şi după 50 – 70 de ore de muncă în munte, s-au recuperat complet, mergând şi azi pe munte. „Din păcate, după ce s-au vindecat şi scăpat, toţi au uitat cât şi cine a muncit pentru viaţa lor, nici măcar o scrisoare de mulţumire nu au considerat că merită aceştia. Unii au promis tot felul de ajutoare băneşti sau materiale, dar au uitat rapid să se ţină de cuvânt”, adaugă salvamontistul. Teodor Tulpan îşi aminteşte şi de cei 2 colegi ai săi dispăruţi în acţiuni de salvare: Robert Ungureanu şi Dorin Bog­dan. Doar două scrisori de mulţumire au primit salvamontiştii sibieni în cei 40 de ani de „miracol”. Odată echipa sibiană a fost premiată de Preşedintele României şi al Po­loniei pentru merite deosebite în salvarea a 2 turişti polonezi. ªi atât. „Actualmente, problema majoră este că nu există mulţi tineri doritori să intre în voluntariat. Am dori ca şi alţi tineri să se implice şi îi putem pregăti pentru acest lucru”, spune Tulpan cu regret. Georgeta Mândrean