Ziua Naţională a Medicului Veterinar este serbată din 1995 în data de 15 mai. În anul 1994, la Congresul Naţional de Medicină Veterinară, a fost aleasă această dată deoarece de 15 mai sunt legate o serie de evenimente foarte importante pentru medicina veterinară românească. Pe 15 mai 1861, printr-un decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a început să funcţioneze ªcoala de Medicină Veterinară, în cadrul ªcolii de Medicină şi Farmacie, înfiinţată şi condusă de Carol Davilla. Zece ani mai târziu, tot pe 15 mai, 14 medici veterinari au semnat o «Declaraţiune», care a stat la baza înfiinţării Societăţii de Medicină Veterinară. Aceasta a fost desfiinţată în 1949, pentru ca pe 15 mai 1971 să se reînfiinţeze, iar ulterior să fie denumită Asociaţia Medicilor Veterinari din România. În această zi de sărbătoare, peste 80 de medici veterinari din judeţul Sibiu, în prezenţa Preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare, Marian Zlotea, s-au întâlnit pentru a sărbători această zi dedicată unei profesii extrem de frumoase, care are un rol deosebit în apărarea sănătaţii animalelor şi implicit a oamenilor. În alocuţiunea sa, dr .Nicolaie ªtefănuţă, director executiv interimar la DSVSA Sibiu, a subliniat că „Medicul veterinar, are ca obiectiv promovarea politicilor naţionale în domeniul sanitar veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătăţii animalelor, sănătate publică, protecţia şi bunăstarea animalelor, protecţia mediului şi siguranţa alimentelor, monitorizarea operatorilor din industria alimentară şi protejarea oamenilor care consumă produse alimentare de origine animală şi non-animală”. În România, ca stat membru U.E. medicii veterinari vor putea să-şi valorifice în deplină libertate, cunoştintele şi experienţa pe care au dobândit-o, în condiţiile de dotare tehnică din ce în ce mai bune şi cu siguranţă într-o competiţie profesională. La final Marian Zlotea a subliniat faptul că noile tehnologii vor uşura mult munca medicilor veterinari:”Trebuie să folosim fondurile europene pentru a iniţia programe de training, la care medicii veterinari români să aibă posibilitatea unei continue perfecţionări, astfel încât aceste tehnologii de ultimă generaţie să poată fi folosite şi în practica veterinară uzuală de la noi din ţară”. (L.V.)
