În a doua zi a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, seria conferințelor și seminariilor a continuat cu întâlnirea dintre George Banu și Emmanuel Demarcy-Mota, moderată de Constantin Chiriac. Emmanuel Demarcy-Mota este directorul artistic al celui mai important teatru din Paris, THÉÂTRE DE LA VILLE, iar la ediția de anul acesta a FITS a montat piesa „Șase personaje în căutarea unui autor”, după Luigi Pirandello, jucată în prima și a doua zi a festivalului.
În introducerea discuției, Constantin Chiriac, directorul general al Teatrului Național „Radu Stanca” și directorul executiv al FITS, a ținut să sublinieze importanța prezenței lui Emmanuel Demarcy-Mota la festival, cât și valoarea deosebită a spectacolului montat de acesta:
„Este un moment aproape istoric. Așteptam de multă vreme să avem Teatrul de la Ville la Festivalul Internațional de Teatru Sibiu, și faptul că astăzi îl avem pe domnul Demarcy-Mota alături de domnul Banu este un semn al marii calități și al dialogului pe care festivalul l-a avut de-a lungul timpului. Este în același timp un semn al marii familii a culturii de care avem nevoie. Dacă ne uităm în biografia domnului Banu probabil că este omul care a avut dialogurile cu cei mai mari creatori de la sfârșitul mileniului trecut și începutul acestui nou mileniu. În același timp, sunt doi oameni care vin din familii importante. Aici la Sibiu, Richard Demarcy, tatăl domnului Demarcy-Mota, a fost de trei ori. (…)
În clipa în care vom ști, așa cum spunea și domnul Eminescu, că personalitatea este binele suprem, vom înțelege cum cultura poate să aibă temelie, prezență și continuitate. Spectacolul (n.r. Șase personaje în căutarea unui autor, regizat de Emmanuel Demarcy-Mota) pe care l-ați văzut aseară este o capodoperă, unul din cele mai bune spectacole pe care l-am văzut vreodată. A cucerit lumea în lung și-n lat, și faptul că putem să fim în dialog astăzi cu domnul Demarcy-Mota, grație prieteniei sale cu domnul George Banu, este cel mai fericit semn de sănătate al acestui Festival.”
Emmanuel Demarcy-Mota este creditat pentru reinventarea unui principiu de funcționare teatrală care a fost uitat în Franța și în multe alte țări vest-europene, anume trupa. Modul său de lucru a inclus reînființarea instituției trupei ca mijloc de profesionalizare și asigurare a posibilității de a monta oricând peste hotare un spectacol memorabil.
„La 30 de ani am primit direcțiunea în teatru. Eram foarte tânăr și m-am considerat norocos. Franța a uitat raportul cu umanul și uită câteodată că nimic nu funcționează fără o întovărășire.”
Acest lucru se înscrie în ceea ce Demarcy-Mota a numit la conferința de presă „mondialitate”, una dintre aspirațiile oricărui spectacol bun de teatru, și total diferită de conceptul de „mondializare” care vine să șteargă orice diferență și distincție. Diferența este un alt concept, alături de cel al „celuilalt” și al „străinului” pe care regizorul îl folosește în practica sa de director artistic, și care se regăsește în textele pe care și-a inspirat spectacolele, precum Șase personaje în căutarea unui autor de Luigi Pirandello sau Rinocerii de Eugen Ionesco.
„Locul teatral poate fi un vector de transformare a unui oraș. Un oraș este un teritoriu care trebuie cucerit, de unde filosofia pluridisciplinară a Teatrului de la Ville. Fiecare teatru trebuie să-și construiască o identitate, însă scopul meu a fost construirea unei identități care nu impune, ci permite să ofere, permite să se ofere spectatorilor și locuitorilor săi.”
Fiu al celebrului dramaturg francez Richard Demarcy și al actriței portugheze Teresa Mota, Emmanuel Demarcy-Mota vorbește despre cum „legătura dintre cele două limbi îmi influențează teatrul„, despre portugheza ca fiind limba poeților, amintindu-l pe Pessoa și despre cum „atunci când aud un actor străin cum vorbește franceză, parcă aud mai bine cum vorbește arta.” Totodată, aici atinge și subiectul conducerii unui teatru, din această perspectivă: „Pentru a conduce un teatru trebuie să-i găsesc filosofia. Să fie oameni diferiți cu experiențe diferite. Pornind de aici vorbim despre teatru.”
