Ciprian Muntiu şi schimbul de identităţi

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) Cine: Ciprian Muntiu Ce: Expoziţia de pictură „Impostorul” Unde: Galeria ART-VO, str. G-ral Magheru, nr. 10 Când: 25 iulie-15 august 2011 Nu mi-a venit să cred când am căutat pe internet numele lui Ciprian Muntiu împreună cu numele expoziţiei sale actuale de pictură şi am găsit anunţul pe doar două saituri. Expoziţia ar fi meritat o promovare mai bună în presa locală şi pe saiturile de profil, dar poate că artistul sau galeristul s-au resemnat de mult în faţa marelui public şi ţintesc doar spre publicul restrâns, apropiat, avizat în ceea ce priveşte arta plastică contemporană. Într-adevăr, câţi dintre locuitorii fostei Capitale Culturale Europene sunt la curent cu arta conceptuală, câţi o înţeleg şi câţi o acceptă? Sau poate mai potrivit ar fi să ne întrebăm câţi au auzit măcar de arta conceptuală, pentru a putea înţelege şi gusta expoziţia „Impostorul”. E vorba despre un aşa-zis „impostor” care traversează istoria şi apare, clandestin, în anumite momente, alături de diverse personalităţi faţă de care ia atitudine. Artistul s-a înfăţişat pe sine alături de Hitler în maşină, parodiindu-i atitudinea severă, alături de Freud, inversând rolurile şi făcându-l pacientul său, printre protagoniştii filmului „Bărbaţi în negru” sau luat de guler de mafiotul Al Pacino, alături de Hitchcock sau lângă un Einstein gânditor, în timp ce el scoate limba ca în celebra fotografie a geniului fizicii, sau chiar înlocuindu-l pe Caesar, pe o monedă antică. Identităţile se întrepătrund, iar artistul poartă un dialog satiric cu istoria ideilor care au marcat existenţa şi mentalitatea omului modern. Într-un alt tablou, lucrurile sunt duse mai departe, iar satira capătă accente acide, atunci când artistul primeşte binecuvântarea papei, iar papa poartă o mască sterilă de protecţie, pentru a nu se contamina. Dincolo de latura satirică evidentă, expoziţia aminteşte de faptul că s-ar putea ca în fiecare dintre noi să existe un mic Hitler sau o parte din Einstein, o idee din Hitchcock sau dorinţa de a stăpâni imperii, pentru că fantezia nu e altceva decât o realitate interioară, uneori simţită ca atare. Tablourile sunt pictate în tonuri şi nuanţe de gri, dar printre ele se numără şi câteva viu colorate, în care sunt reprezentaţi oameni ţinând loc de public, iar acest lucru afectează unitatea stilistică a expoziţiei. Cu toate acestea, cele mai bune tablouri ale lui Ciprian Muntiu, dintre cele pe care le-am văzut până acum, se află în această expoziţie. Mihai Curtean