Cristian Vasile s-a născut la Brăila în 1908. Iubitorii de tangouri şi romanţe îşi amintesc, desigur, de repertoriul vast şi discografia impresionantă a acestui mare trubadur al timpului său.

Şi cine n-a fredonat vreodata melodia Zaraza, piesa lui de rezistenţă?

A înregistrat această melodie la trei ani de la debut (1931), la Berlin, cu versuri scrise de Ion Pribeagu, după muzica unui tango uruguayan, cu acelaşi nume. În limba română „Zaraza“ nu însemna nimic, în schimb, în spaniolă textul era o întreagă poveste.

A avut un succes foarte mare, la radiouri era difuzat de zeci de ori pe zi, a fost una dintre melodiile care au răsunat puternic la faimoasele localuri şi terase ale Bucureştiului (Capşa, Kubler, Mon Jardin, Oteteleşanu, Gambrinus, Caru cu bere, Răcaru, Lafayett …)  dar şi înafara graniţelor. A însemnat pentru dizeur faima eternă.

Cristian Vasile a trăit ani de glorie dar şi ani de cădere

Anii de cădere, nu puţini, au însemnat război, boală, marginalizare, suferinţă. În acest răstimp ajunge, pentru tratament şi îngrijire, la Predeal, Sinaia şi apoi la Sibiu unde se stinge din viaţă în 1974 fiind îngropat în Cimitirul Municipal (pe atunci Cimitirul Hipodrom I). L-au însoţit pe ultimul drum cea care-i era consoartă, Rada  Moldoveanu, familia şi câţiva prieteni printre care Mia Braia.

Despre el a scris presa timpului, s-au scris cărţi, „Ultimul Trubadur”(1997)  remarcabilă scriere a lui  Nicu Teodorescu şi „Zaraza”(2023) romanul lui Andrei Ruse, un  melanj de ficţiune şi documentarism.

Alături de scrieri şi dincolo de ele au rămas nenumăratele legende despre cântăreţ, care circulă şi azi în forma lor iniţială sau rostogolită.

Citind despre Cristian Vasile este ca şi când l-ai asculta şi ascultându-l este ca şi când l-ai citi.

Cristian Vasile s-a stins dar melodiile lui şi ale celor din generaţia lui (Doina Badea, Maria Tănase, Ioana Radu,  Mia Braia, Ileana Sararoiu, Jan Moscopol, Zavaidoc …) au rămas.

Festivalul anual de romanţe „Crizantema de Aur” de la Tărgovişte, aflat în anul acesta la a 58-a ediţie, reînvie cântecele  şi îi reaşază pe autorii, compozitorii si interpretii din vremurile interbelice în memoria generaţiilor curente, iar românii de peste tot, iubitorii de romanţe, tangouri şi canţonete,  reînvie spiritul interbelic în petreceri de o seară, în grupuri restrînse, în seri lungi de toamne târzii.

Într-o astfel de seară, de octombrie, în cadrul seratei culturale „În lumea romanțelor de ieri și de azi”, organizată şi găzduită la Sibiu de familia profesoarei Doina Maria Simion, s-a născut ideea unui gest de reparație simbolică: refacerea şi îngrijirea  mormântului şi organizarea unei slujbe de pomenire.    

Acțiunea a fost dusă la bun sfârșit cu implicarea doamnelor prof. univ. dr. Elena Macavei și prof. univ. dr. Doina Maria Simion, alături de colaboratori de la Administrația Cimitirului, persoane de bună voinţă şi real ajutor. Mormântul a fost restaurat, crucea refăcută, fotografia înlocuită şi astfel locul de veci readus la demnitatea pe care o merită un artist de talia lui Cristian Vasile.

Demersurile făcute de doamnele profesoare s-au întregit prin slujba de pomenire slujită cu multă dăruire de părintele Consilier ec Madina Petru şi părintele Conf univ dr Irimie Marga, vineri 12 septembrie 2025.

La pomenire au fost prezenţi membrii ASTRA, profesori, medici, iubitori de romanţe.

A impresionat prezenţa doamnei profesoare Ana Nafraniţa în vârstă de 95 de ani cu chipul luminos, cu sufletul plin de bucurie şi plăcute aduceri aminte , alături de doamnele profesoare  Maria Boldea si Teodora Arsin , colege de generatie (88 de ani) şi de doamna prof univ dr Anca Sârgie. Surpriză plăcută  a fost şi participarea profesoarei de muzică Dora Viciu (84 de ani) venită tocmai de la Piteşti.

Universitarele Elena Macavei şi Doina Maria Simion spun cu modestie: „am realizat un act filantropic cultural, am indeplinit datina” pentru cel care a fost Cristian Vasile.

D.M.S.