De ce cred că nu vor mai exista state naţionale

Opinia lui Curtean „Cred că mi-am găsit o încadrare în societate: să fiu incomod.” (Constantin Noica) În preajma Zilei Naţionale a României, reprezentanţii minorităţii maghiare au cerut eliminarea sintagmei „stat naţional” din Constituţie. Acest lucru nu a iscat în spaţiul public o dezbatere reală, obiectivă, cu argumente, ci replicile care au zburat de la unii la alţii nu au depăşit orgoliile, naţionalismul şi găselniţele şmechereşti, care le produc mare plăcere românilor de obicei, zicându-şi în sine „Ai văzut ce i-a zis-o?”. Să ne prefacem pentru un moment că am fi în altă ţară, cu altă mentalitate, cu altă educaţie, unde am putea judeca la rece problema. Dacă facem asta, am putea ajunge la concluzia că în viitor nici nu vor mai exista state naţionale. Celebrul economist american Jeffrey Sachs, profesor la Universitatea Columbia, a scos de curând o nouă carte – „Preţul civilizaţiei”. Sachs pune întreaga criză a lumii contemporane (care nu se reduce, aşa cum credem noi, la cea financiară) pe seama câtorva factori, dintre care „noua globalizare”, care face ca bogaţii să devină tot mai bogaţi, şi fragmentarea socială şi etnică. Profesorul de economie politică de la Univesitatea Warwick, Robert Skidelsky, îi critică anumite concepţii, spunând că Sachs nu vede gravitatea faptului că marile companii, în această „nouă globalizare”, aleargă după mâna de lucru cea mai ieftină, mutându-şi fabricile în ţările cele mai sărace şi lăsând astfel fără slujbe cetăţenii ţărilor dezvoltate. Skidelsky e de părere şi că inegalitatea în S.U.A. a atins acum cotele dinaintea Primului Război Mondial. Michael Spence, profesor la Universitatea din New York şi laureat al Premiului Nobel pentru economie în 2001 a spus şi el, de curând, că inegalitatea socială de astăzi e din cauza migraţiei forţei de muncă. Dacă ne gândim puţin la această migraţie care se petrece prin graniţele larg deschise ale „noii globalizări”, o să vedem că întregi zone se depopulează şi repopulează. Noi plecăm în Spania, Italia, Franţa, iar în locul nostru vin cetăţeni asiatici. În Franţa merg negrii din fostele colonii, în Germania, turcii şi aşa mai departe, pentru că avem liberă circulaţie. Dacă luăm în calcul şi factorul demografic, putem vedea că turcii din Germania, de exemplu, fac mai mulţi copii, în general, decât germanii. Dacă înmulţim şi cu factorul timp, ne putem da seama cam care ar fi previziunile pentru acest secol, dacă lucrurile vor merge în acelaşi sens. Nu spun că e rău sau bine, dar e foarte probabil ca în viitor statele naţionale să nu mai existe „de facto”. Mihai Curtean