Ioan Radu Greluş: Nimic nu mi se potriveşte mai bine decât ceea ce face şi tatăl meu

„Îmi este foarte greu să-l privesc pe Radu din punctul de vedere al profesorului şi să fac abstracţie de faptul că-i sunt părinte sau invers. Cert este că are o personalitate puternică, dar pe care a reuşit să şi-o controleze până acum. Este un copil bun, foarte preocupat de ceea ce face. Este înnebunit după muzică şi nu doar clarinet, orice fel de muzică. Iubeşte muzica de cameră şi este membru în Orchestra de Tineret Simfonietta. Pentru el îmi doresc să fie sănătos, fericit şi să aibă tot ce-şi doreşte”, Florin Greluş, tată şi profesor îndrumător. Raluca Buduşan Se spune că muzica este o izbucnire a sufletului, este stenografia emoţiei sau o puternică formă de magie. Artiştii simt asta din plin şi nu sunt egoişti, pentru că una din marile lor plăceri este aceea de a ne împărtăşi şi nouă din emoţia lor. Unul dintre aceşti artişti este şi Ioan Radu Greluş. Deşi foarte tânăr, Radu are un palmares impresionant în ceea ce priveşte arta clarinetului. Cântă la acest instrument de la vârsta de 11 ani şi nu întâmplător. „Este instrumentul la care cântă tatăl meu şi fiind mereu în apropierea lui, într-un fel am fost curios să-l încerc şi eu. Am fost sigur că nimic nu mi se potriveşte mai bine decât ceea ce face şi tatăl meu.” Pentru Radu podiumul este ceva obişnuit, pentru că premiile îi încununează mereu munca. În fiecare zi repetiţia la clarinet se întinde pe aproximativ 4-5 ore, dar timpul se poate modifica în funcţie de puterea de concentrare din ziua respectivă. În ceea ce priveşte muzica pe care o interpretează, Radu nu poate spune că preferă o anumită lucrare sau un anumit compozitor: „… Repertoriul clarinetului nu este la fel de vast ca acela al pianului şi al viorii. Tot ce s-a compus până acum sunt lucrări monumentale în toată literatura muzicii. De la Mozart la Brahms, de la Debussy la Stravincki, fiecare are o frumuseţe aparte şi un caracter diferit. Pot spune însă care este muzica pe care o ascult: Tchaikovsky, Brahms, Beethoven, Mozart, Rachmaninov.” În viaţa fiecărui artist sunt momente înălţătoare şi momente în care este pus la încercare. Radu îşi aminteşte cu mare emoţie de concertul din 2011, în care a evoluat ca solist, alături de orchestra radio din Bucureşti. „Îmi amintesc sentimentul acela de mulţumire. ªtiu că am cântat foarte bine şi că oricine a ascultat radioul în acel moment nu a fost dezamăgit şi nici nu a fost tentat să schimbe postul.” Momente dificile sunt la tot pasul: „Pentru noi, artiştii, fiecare zi reprezintă o nouă provocare, o nouă limită ce trebuie depăşită, dar şi o nouă bucurie, prin simplul fapt că ceea ce facem noi nu poate oricine, dar nici nu înţelege oricine.” Universitatea de Muzică din Bucureşti sau, poate, America Radu crede că unui artist nu trebuie să-i lipsească „Ambiţia, voinţa, dăruirea, abilitatea de a transmite anumite sentimente, însă eu cred că trebuie să aibă şi puţină nebunie, inconştienţă. Un artist, de cele mai mute ori, trebuie să fie capabil să pună arta mai presus de viaţa personală sau de propriul confort.” După terminarea Liceului de Artă, Radu va urma Universitatea de Muzică din Bucureşti şi speră la o bursă de studii în Occident. Are şi alte pasiuni în afară de muzică. Îi plac automobilele, tehnologia, filmele, sportul. Radu visează să vadă Statele Unite, poate chiar să şi locuiască acolo. „Urăsc muzica ce se difuzează mai nou la radio. Este o muzică ce se repetă la nesfârşit, iar fiecare melodie nu vine cu nimic nou faţă de cea precedentă. Toţi aud de Inna şi de mai ştiu eu ce domnişoară care îşi scoate tocurile la plimbare pe la televizor, însă nimeni nu mai ştie de Queen, Abba, Bon Jovi, Louis Armstrong. Mediocritatea de care dăm dovadă în România ne poate face, la un moment dat, să uităm cât de talentat este poporul român şi câte lucruri importante au realizat aceia care şi-au fructificat talentul.” BIO Data naşterii: 02.03.1993 Ocupaţie: elev Studii: Liceul de Artă Sibiu