La o cafea cu „Luna amară”

Una dintre cele mai apreciate şi bine cotate trupe rock din România, cu peste 10 ani de muzică în spate, este „Luna amară”. Încă puternic implicaţi în proiectul civic „Salvaţi Roşia Montană”, cu proiecte individuale, cu un nou album şi un nou turneu în pregătire, de data aceasta european, ,,Luna Amară” continuă să ţină concert după concert. Cel mai recent a fost joia trecută, în Oldies Pub. Despre noul album, despre amintiri şi despre proteste, i-am întrebat la o cafea, pe Mihnea Blidariu şi Nick Făgădar, cei doi solişti ai trupei. Reporter: Cum vă simţiţi în Sibiu? Mihnea Blidariu: Fain. Întotdeauna a fost fain în Sibiu, fie că am cântat la Artmania, la Cisnădioara sau în Oldies Pub. Publicul e energic, dar e atent în acelaşi timp. Îmi place genul ăsta de public. Simt că nu dă din cap doar aiurea, ci înţelege şi ce se întâmplă pe scenă. Rep.: Ce e mai important, muzica sau mesajul? M. B.: 50% / 50%. La noi aşa e întotdeauna. Un nou album, în mai Rep.: Cum va fi noul album şi când va apărea el? M. B.: Va fi mai dur, la fel de dur ca albumul „Loc lipsă”, mai unitar stilistic, dar şi melodic în acelaşi timp. Nu e metal, e alternativ metal, cu mai puţină trompetă ca până acum. Vom cânta şi în limba română foarte mult, am scris 13 piese, din care 10 sunt în română. Acum tragem la el, iar dacă totul merge bine, o să apară în mai. Nu ştim încă cum se numeşte, de obicei la sfârşit vine treaba asta. Vom face un turneu, la fel cum s-a întâmplat cu fiecare album, şi evident că o să ajungem şi la Sibiu. La albumul ăsta, turneul o să continue şi la toamnă, cu o parte europeană: mergem în Ungaria, Austria, Germania, Anglia şi Scoţia, în cluburi. Rep.: Ce mesaj poartă noul album? Nick Făgădar: Nu ştiu, încă nu am terminat de scris versurile. E un album conceptual. Nu are o idee centrală, un fir epic sau o poveste care să aibă vreo morală anume. Piesele sunt de sine stătătoare, fiecare are povestea ei. M. B.: Dar tot aşa pesimişti-depresivi suntem. Sunt şi piese sociale, şi altele, angoasante sau angoasate. Rep.: În afară de album, la ce alte proiecte mai lucraţi? N. F.: Eu sunt într-un proiect muzical, cu piese compuse exclusiv de mine, care nu se potriveau cu atmosfera sau stilistic cu albumul ăsta şi care s-au adunat în timp. Unele sunt compuse recent, altele foarte vechi. E un fel de album solo, pe care l-am lucrat deja jumătate. M. B.: Eu vreau să scriu un scenariu de comedie, de lung-metraj. Mi s-a propus şi am zis că e ceva nou pentru mine. „Luna amară”, după 10 ani de muzică Rep.: Ce muzică mai ascultaţi şi ce le recomandaţi altora să asculte? M. B.: Recomandăm trupe româneşti tinere, White Walls, Alternativ Quartet, Toy Machines. Ultimul album de la Alice in Chains, ultimul album de la Deftones, ultimul album de la Radiohead sunt foarte faine. Opeth, Tool, Porcupine Tree, Massive Attack, Sigur Rós. Rep.: Cum vă simţiţi după 10 ani de activitate? M. B.: Bine. Cam răciţi pe vremea asta, dar e ok. Nu ne dăm seama când au dispărut 10 ani. Ne simţim uşor unii pe alţii pe scenă, prietenia dintre noi a devenit mult mai profundă. Rep.: Cel mai emoţionant concert…? M. B.: Într-un fel, tot turneul de 10 ani, de anul trecut, a fost emoţionant. Toată lumea ne-a cântat „La mulţi ani!” De câte ori am cântat la FânFest, a fost fain, pentru că e o campanie care luptă pentru Roşia Montană şi e ceva de suflet pentru noi. Evident, deschiderile pentru Faith No More, momentul când i-am cunoscut pe cei de la Alice in Chains şi de la Rammstein, la Sonisphere, deschiderea pentru Ozzy Osbourne… Rep.: Luna aceasta, unde vă mai putem vedea în concerte? M. B.: Pe 5 martie la Iaşi, pe 11 martie la Chişinău, unde nu am mai fost din 2006 şi e un oraş foarte special pentru noi. În 18 martie la Reghin, în 19 martie la Bucureşti şi pe 25 martie la Cluj. Luptă pentru salvarea Roşiei Montane Rep.: Sunteţi clujeni. La ce v-aţi gândit când aţi aflat că Balul Operei din Cluj a fost sponsorizat de Roşia Montană Gold Corporation, o companie împotriva căreia luptaţi? M. B.: Ne-a trecut prin cap ceva foarte concret şi anume să-l contactăm pe Alexandru Tomescu, care susţinea un recital la Balul Operei din Cluj şi care, în afară de a fi un muzician deosebit, este şi un om deosebit. La sfârşit, şi-a dedicat recitalul Mişcării Roşia Montană şi şi-a donat onorariul cauzei „Salvaţi Roşia Montană”. Aşa că a fost o palmă suficient de răsunătoare pe obrazul organizatorilor. Rep.: „Luna amară” este o trupă apreciată, dar având în vedere cât de greu este pentru un artist să trăiască din muzică, nu se justifică unele compromisuri? M. B.: Nu, nimic nu justifică aşa ceva, nicio sumă, absolut nimic. Dacă cineva zice că crede în cianură şi în proiectul ăsta şi ar accepta banii de la ei, poate ar avea oarecare noimă din punct de vedere al motivaţiei. Dar nu am auzit pe nimeni de la Balul Operei din Cluj sau de la CFR Cluj, care tocmai a încheiat un parteneriat cu Roşia Montană Gold Corporation, sau de la orice alt eveniment sponsorizat de aceştia, să spună „credem în proiectul ăsta!” E doar o oportunitate de a lua bani şi nu ţine motivaţia „că e criză”. Rep.: Ce i-aţi spune unui puşti de 16 ani care ştie să cânte la chitară, vrea să-şi facă o trupă şi să se apuce de muzică rock, metal, punk etc.? M. B.: Carry on, dude! E cel mai mişto job din lume. Just do it! Ioana Mălău