La Mănăstirea Ursulinelor a fost lansat albumul „Spe Salvi”. Autorii lucrării sunt Alexandru Constantin Chituță, Delia Voina și Marius Șpechea. Aceasta cuprinde informații despre Biserica romano-catolică a mânăstirii „Sfânta Ursula”.
Călugării dominicani care slujeau în interiorul cetății
L-am rugat pe universitarul Marius Șpechea să ne dea câteva detalii despre această biserică: „Istoria Bisericii Ursulinelor și a mânăstirii, cum este cunoscută astăzi, începe odată cu mutarea ordinului dominicanilor în interiorul cetății în anul 1474. În 1524, Historia Domus Parochiae Cibiniensis intra muros, Tom I, consemnează numele călugărilor dominicani care se regăseau și slujeau în biserica și mânăstirea din Sibiu, astfel știm astăzi că erau 26 de călugări.
În 1529, aceeași sursă îl consemnează ca prior al dominicanilor pe Fr. Vitalis. Urmând ca în anul 1543, călugării dominicani să fie somați să părăsească mânăstirea și biserica. În perioada 1543-1686, Sibiul nu mai avea nici o comunitate catolică. În 1718-1728, generalul austriac, comandant al trupelor imperiale, Karl von Tige negociază cu Sfatul orașului preluarea de către biserica catolică a fostei mânăstiri dominicane din oraș.
La 12 iulie 1733, biserica mânăstirii Dominicane și clădirile anexe au fost predate Ordinului maicilor Ursuline venite de la mânăstirea din Bratislava. În mod solemn după o procesiune de la noua Biserică parohială din Piața Mare, cele 7 călugărițe și o novice, având-o ca superioară pe Maica Josepha, contesă de Kery, intră în posesia bisericii și a mânăstirii.
Biserica Ursulinelor sprijinită de Maria Tereza
Între 1769-1772, Biserica veche a dominicanilor era o biserică gotică, iar în această perioadă, biserica este transformată în forma vizibilă astăzi, în stil baroc. Sprijinul consistent al împârătesei Maria Tereza, fiind vizibil consemnat pe arcul de triumf al bisericii, ,,†•HAEC AEDES PIETATE MARIAE THERESIAE REGINAE AVGVSTAE FVLTA AC RESTAVRATA EST•” ( „Acest edificiu este susţinut şi restaurat prin pietatea augustei regine Maria Terezia”). În 1833, este sărbătorit primul centenar al mânăstirii, în acea perioadă fiind maică superioară, maica Augustina a sfintei Otilia, (n.1777 – d.1834). Urmând ca în anul 1933, mănăstirea și biserica sărbătoresc bicentenarul în mod solemn, cu participarea episcopului Transilvaniei contele Gustav Karol Majlath.
Vremuri de restriște
Între 1945-1949 reprezintă pentru comunitate cea mai grea perioadă, cu multiple șicanări din partea autorităților care vor culmina cu desființarea mânăstirii și naționalizarea clădirilor acesteia. Doar biserica va rămâne în continuare funcțională, astfel după 216 ani de activitate neîntreruptă pentru educație de ceea mai bună calitate, istoria ursulinelor la Sibiu se încheie cu evacuarea acestora în anul 1949. După 1989, odată cu schimbarea regimului politic, biserica ursulinelor este oferită spre administrare și utilizare comună alături de parohia romano-catolică, comunității greco-catolice din Sibiu, mai exact în 18. 11. 1992, în contextul situației neplăcute pentru comunitatea catolică de rit bizantin din România, greco-catolică de a nu fi repusă în drepturile inițiale fatidicului an 1948”.
