Violonistul Stradivarius de România

Mihai Copăceanu Violonistul de renume, Alexandru Tomescu, deţinătorul viorii Stradivarius Elder-Voicu, sosind la Sibiu pentru un concert de cameră, a acordat un interviu în exclusivitate pentru Sibiu 100%. Rep.: La concert nu a venit multă lume. Cum v-aţi simţit? Alexandru Tomescu: A fost puţin frustrant, ce e drept, nu vreau să ascund acest lucru. Muzica de cameră are încă mult de recuperat. Publicul o percepe greşit, ca pe o muzică lipsită de spectaculozitate, dar nu este nici pe departe aşa. ªtiam de la început că ne vom lovi de o anumită reţinere, dar suntem dispuşi să luptăm şi să impunem acest gen senzaţional de valoros şi rafinat. Rep.: Cât de important ar fi fost marketingul cultural, adică mediatizarea acestui eveniment? A.T.: Este foarte important, iar asta nu este un lucru cunoscut de ieri, de azi. De-a lungul istoriei, au existat artişti care au ştiut sau nu să se vândă. Primele exemple care îmi vin în minte sunt din domeniul picturii – Tizian, iar mai târziu Rubens; ei ştiau cum să se pună în valoare, ceea ce le-a permis să ducă o viaţă îmbelşugată şi să creeze în tihnă. Unii, probabil, ar fi tentaţi să creadă că artistul trebuie să fie mai presus de chestiunile de acest gen şi că ar trebui să fie preocupat exclusiv de arta sa. Dar oamenii care vin cu o asemenea viziune uită că scopul primar al artei este să ajungă la oameni. Arta are un mesaj menit să înalţe spiritul uman. Dacă artistul nu ştie să ajungă la public, jumătate din mesajul său e compromis, cel puţin pe moment. Există specialişti în domeniul marketingului cultural care ştiu unde, cât şi cum să prezinte un astfel de produs. Este o unealtă modernă, care trebuie utilizată eficient. Rep.:Care ar fi diferenţa între pregătirea, munca şi succesul muzicii de cvartet vs orchestră? A.T.: Cred că nu exagerez dacă susţin că muzica de cvartet este chintesenţa muzicii, pentru că ea este o nişă a muzicii de cameră, la rândul ei o nişă a muzicii clasice. E un gen foarte solicitant. Orchestra are cel puţin 80 de oameni în componenţa ei, astfel că un mic derapaj al unuia dintre muzicieni nu se va auzi. În schimb, dacă vorbim de muzica de cvartet, aici orice se simte şi nimic nu te salvează. Succesul însă nu este ceva cuantificabil. Nu ştiu cum se măsoară succesul unui concert simfonic în comparaţie cu cel al unui recital cameral. Rep.:Dar, în general, care sunt succesul actual şi destinul muzicii clasice şi al muzicii de cameră în România? A.T.: Eu sunt în general un optimist şi cred că succesul de care s-au bucurat proiectele mele, dar şi ale altor colegi de breaslă, arată că oamenii au o aplecare evidentă către muzica de calitate. Haideţi să ne gândim, de pildă, la Festivalul Internaţional „George Enescu”. Concertele acelea umplu Sala Palatului din Bucureşti, ceea ce nu este puţin lucru. ªase ani de zile Turneele MusicON, Stradivarius, ArTime au umplut săli din toate oraşele ţării. Chiar cred că muzica simfonică se va bucura de succesul pe care îl merită în România. La fel şi muzica de cameră. Rep.:Ce proiecte aveţi dumneavoastră şi cvartetul A.L.? A.T.: Avem deja concerte programate pentru următorul an în România şi în străinătate. Studiem intens pentru ca şi eu să asimilez repertoriul imens pe care Ad Libitum l-a acumulat în toţi aceşti ani. Vom participa în 1 iunie la o strângere de fonduri dedicată Secţiei de Neonatologie a Spitalului „Marie Curie”, un proiect iniţiat de Genesis Collegiate. Apoi, în toamnă, vom participa la Festivalul Orchestrelor Radio – un eveniment de amploarea Festivalului Internaţional „George Enescu”. Rep.:Unde este Stradivarius? Când veţi oferi concerte cu această minunată vioară? A.T.: Vioara Stradivarius este acum în turneu. Până în 29 mai ne-am propus să străbatem 16 oraşe din România, împreună cu actorii Ana Pepine şi Paul Cimpoieru. Pentru că am vrut să ofer ceva nou publicului românesc, am decis ca anul acesta să combinăm muzica clasică şi teatrul non-verbal. Din păcate, nu ajungem la Sibiu, însă sunt convins că va apărea curând şi ocazia unui concert în oraşul dumneavoastră, în care voi aduce şi vioara Stradivarius Elder-Voicu. Fotocredit: Mihai Stetcu