Pământul are o vechime aproape inimaginabilă, generând o dezbatere interminabilă pe această temă. Cert este că a trecut prin multe ca să ajungă un loc prielnic pentru a fi locuit de noi. A suferit perioade de arșită, perioade glaciale, a fost prezent la războaie, molime, timpuri nefaste.
Dar în afară de Divinitatea în care credem, singurii martori, pe care acesta i-a avut, sunt corpurile cerești. Luna, Stelele, Soarele sunt entitățile ce au văzut pământul „sângerând”, regenerându-se, devenind ceea ce este el acum, un corp ceresc ce găzduiește viață. Poate din această cauză și oamenii, vreme de mii de ani, au idolatrizat „vecinii noștri”, fiind conștienți de nimicnicia lor de ființe umane. Până acum 400 de ani, pământenii s-au bucurat de spectacolul astral de la foarte mare depărtare, singura lor unealtă fiind ochiul.
Însă, odată cu dezvoltarea tehnologiei și apariția telescopului, am putea spune că ne-am apropiat mai mult de corpurile cerești. Dar câți dintre noi, în zilele noastre, mai stau noaptea și contemplă luna, la stele? Câți dintre noi se mai bucură când văd o stea căzătoare?
Alexandru Munteanu e muzeograf la Muzeul Brukenthal, iar una dintre pasiunile sale, nu, nu este cititul în stele, ci astrofotografia.
Cu telescopul poți ajunge în locuri pe care nu poți să le vezi altcumva
M-am întâlnit cu acesta să îmi povestească despre pasiunea care, cum spune chiar acesta, îl ajută să călătorească în locuri în care nu poate ajunge cu alt vehicul, decât ochiul. „De mic mi-a plăcut geografia, apoi istoria și în cele din urmă, astronomia. Obișnuiam să să mă uit la diverse filme și documentare ce aveau această temă, dar eram conștient că nu pot ajunge fizic așa de ușor în spațiu. Dar acum patru ani, am descoperit un mijloc care totuși m-a ajutat «să călătoresc printre stele», și anume, telescopul.
Odată ce am pus mâna pe acest instrument, n-am mai fost la fel. Am început să învăț continuu. Nu este ușor de folosit, îți cere foarte multă răbdare și perseverență, dar răsplata este pe măsură. Primul corp ceresc pe care l-am observat prin obiectiv a fost luna. M-am îndrăgostit! Nu pot să descriu sentimentul pe care l-am avut când am văzut Astrul Nopții. M-a umplut de căldură faptul că am văzut ceva ce știam, atât de îndepărtat, atât de aproape”, îmi mărturisește Alex.
Ai nevoie de multe ore, chiar zeci de ore de fotografiere, pentru a avea o fotografie de o calitate excelentă
Ca astrofotograf, ai nevoie de foarte multă răbdare și persevernță, plus cunoștiințe tehnice. Ca o fotografie să iasă „profi”, e nevoie de zeci de ore de fotografiere. „Cu cât petreci mai multe ore fotografiind un corp ceresc, cu atât începe să se vadă mai bine. Mai toate constelațiile se pot vedea cu ochiul liber. Mie îmi place tare mult constelația Lebăda.
Aceasta poate fi văzută de la noi, vara. Însă sunt obiecte astronomice: nebuloase, galaxii, roiuri stelare etc. pe care le poți admira doar cu ajutorul aparaturii. Acum lucrez la o fotografie cu o galaxie care este cunoscută prin faptul că în ea au explodat în ultima sută de ani multe stele, de aceea este numită și Galaxia Artificiilor. Vara, pentru noi, care suntem în Emisfera Nordică, este sezonul nebuloaselor, acești nori imenși de gaze și praf interstelar. O noapte ideală pentru astrofotografie trebuie să aibă cerul foarte senin, fără niciun nor, să nu fie lună și, dacă se poate, fără lumini artificiale de la orașe prin împrejur”, îmi relatează astrofograful.
Steaua Nordului
Călăuza marinarilor, a celor pierduți, unul dintre motivele dezvoltării noastre, Steaua Nordului este printre primele stele care apar pe cerul nopții odată cu lăsarea serii și este poate cea mai cunoscută dintre ele, după Soare. „Steaua Nordului este foarte importantă pentru astrofotografie, aș zice chiar cea mai importantă stea. Nu este, așa cum se spune, cea mai mare și cea mai luminoasă stea, însă are o mare calitate: este singurul astru de pe cer care nu își schimbă poziția (aproape deloc). Toată bolta cerească se mișcă în jurul Stelei Nordului. Astfel, în funcție de acest corp ceresc, astrofotografii își poziționează trepiedul și telescopul, pentru a putea urmări mișcarea cerului pentru astrofotografie deepsky cu expunere lungă”, spune Alex.
Astrofotografia ne ajută să conștientizăm cât de mici suntem, dar și la cât de multă frumusețe ne înconjoară acolo sus
„Lumea fotografiază cerul pentru că este educativ, înălțător și umilitor în același timp”, e de părere Alex. Pentru acesta cerul, în special cel al nopții, spune câte o poveste în fiecare noapte. „Aceste corpuri cerești mă fac să conștientizez cât de mici suntem, cât de inconștienți și chiar dezbinați pentru niște «adevăruri» inventate de noi”, e de părere interlocutorul meu. Îi pun și problema extratereștrilor, mă gândesc că poate a văzut ceva nefiresc pe cerul nopții.
Acesta îmi răspunde: „Mi-e greu să cred că nu ar exista extratereștri, dar, din păcate, nu prea ai cum să vezi forme de viață de pe alte planete cu un telescop, oricât de bun ar fi el. Nu cu unul pe care îl ai acasă, în orice caz. Și chiar dacă ar exista, după părerea mea, extratereștrii ar arăta mult diferit față de ceea ce știm noi. Deoarece ca să iasă niște forme de viață ca noi sau ca celelalte animale, o altă planetă trebuie să aibă cam aceleași condiții și aceeași succesiune de evenimente pe care le-a avut planeta Pământ. Îmi este greu să cred că și alte planete au avut fix aceeași viață pe care a avut-o și planeta noastră, dar nu se știe niciodată”.
Putem face astrofotografie și cu telefonul
Când auzim de astrofotografaie, ne gândim prima oară la ceva inaccesibil. Poate și din această cauză acest tip de fotografie nu este atât de cunoscut în Sibiu. Însă lucrurile nu stau așa. „Putem face astrofotografie foarte interesantă chiar și fără telescop. Avem nevoie doar de o cameră normală și de un obiectiv de 50 de mm, de exemplu, și de un trepied pe baterii care se mișcă, urmărește mișcarea cerului. Cu un astfel de aparat putem face niște fotografii extraordinare cu Calea Lactee, cu câteva galaxii și nebuloase mai mari.
Galaxia noastră o putem fotografia și cu telefonul. Deși poate deveni foarte scumpă, astrofotografia, la un nivel de bază, ca să zic așa, este mai accesibilă decât pare. Eu obișnuiesc să postez pe o pagină de socializare unele din pozele mele. Dar am și expus câteva din astrofotografiile mele la diverse evenimente. Tot strâng fotografii ca să iasă imaginea suficient de bună pentru a fi printată la dimensiuni mai mari. Sper ca în viitor să organizez o expoziție cu astrofotografiile mele, astfel poate voi stârni în unii oameni pasiunea pentru corpurile cerești”, îmi mărturisește Alex.
Foto credit: Daniel Bălțat
