Iată „…fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, / Bâlbâiţi cu gura strâmbă sunt stăpânii astei naţii!” Ce actual e Eminescu în Scrisoarea a III-a!
De praznicul Sfinţilor Trei Ierarhi, Vasile Grigorie şi Ioan, s-au împlinit 20 de zile de când cei care asigură (încă!!! şi în condiţii grele) hrană românească pentru poporul român în România protestează în stradă în plină iarnă. Nu mai e protest, e jertfă! Pentru noi, care nu merităm, mai ales cei care trec pe lângă ei şi se duc direct în supermarket să cumpere hrană străină, otravă de la mafioţi. Poate nu toţi au puterea şi îndârjirea lor, dar noi am fi putut – toată naţiunea, că doar nu ne-am născut în supermarket – să nu punem piciorul acolo până la unul! Asta da solidaritate inteligentă cu protestatarii şi rezistenţă naţională la batjocura colonială.
Spuneam în articolul de la începutul protestelor: ”Fraţi români fermieri şi camionagii! Sunteţi ultima nădejde! Bărbaţi care nu au nimic de pierdut. Pe voi fauna politică nu are de unde să vă apuce. Pentru că rostul adânc al demersului vostru este de a ne arăta tuturor românilor faţa hidoasă a ofertanţilor politici, care au ordin să răstignească naţiunea română încă ani buni de acum încolo. Asta au şi făcut. Timp de trei săptămâni, toţi fonfii şi flecarii, găgăuţii şi guşaţii, bâlbâiţii cu gura strâmbă s-au perindat la televizor, scuipându-ne în obraz elucubraţii, jigniri şi promisiuni deşarte”.
Spuneam tot la începutul protestelor: ”Uitaţi-vă la ei, speriaţi de moarte, aroganţi, infatuaţi, vicleni, vinovaţi, trădători, mincinoşi, complet abulici şi incompetenţi, dar unşi cu toate alifiile şi cu un profund dispreţ pentru poporul român. NU vor negocia nimic pentru că nu au voie, NU vor soluţiona nimic pentru că nu le e permis, NU vor avea curaj martiric ca să-şi răscumpere trădarea, că nu au genă de eroi, ci de târâtoare. În schimb, vor încerca tot ce e posibil ca să dezbine, să instige la violenţă prin infiltraţi ca să justifice intervenţia forţelor de ordine, să manipuleze opinia publică prin televiziunile aservite politic, să confişte tot politic un protest firesc la vânzarea de Ţară”.
Mi-ar fi fost drag să mă înşel şi să-mi retrag cuvintele, cu scuzele de rigoare. Mi-ar fi fost drag să-l văd măcar pe unul că mai are în el o fărâmiţă de inimă de om, măcar, nu zic de român, că cer prea mult. Mi-ar fi fost drag să aud măcar de la unul că România interzice tranzitarea cerealelor „ucrainiene” pe teritoriul ei, sau că mafia RCA-urilor a fot decapitată. Dar nu, nimic din toate astea. Ce bine e să stai cu fundu’ pe perne de mătase şi cu gura plină de icre negre să-nveţi poporul binefacerile şteviei. Şi ştiţi de ce se bat ca chiorii să rămână la putere? Credeţi că numai de dragul opulenţei? Nu. Ci de frică!!!
Şi ştiţi de ce-l urăsc pe Eminescu şi se dau de ceasul morţii că nu-l pot scoate din inima românului? Pentru că le spune şi azi adevărul nepieritor în faţă: „Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară, / Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară, / Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei, / Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!”
Când vom avea în farfurii gândaci, când vom sta cu acul vaccinurilor exteminatoare în fund şi ne vom plimba ca hamsterul în vârtelniţă prin oraşul de 15 minute, să ne aducem aminte că Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!
