Una dintre trăsăturile inconfundabile ale omului este capacitatea lui de a da legi și de a le respecta. Nicio altă ființă nu este capabilă de așa ceva, decât numai omul.
În acest sens, prima lege nescrisă pe care el a făcut-o, a fost îmbrăcămintea. Omul a decis să se îmbrace cu haină, în urma căderii în păcat, ca să-și acopere rușinea și să oprească provocarea morală a celuilalt.
O astfel de haină a purtat și Hristos, ca semn că a luat asupra Lui păcatele omenirii. Iar, înainte de răstignire, de cămașa Lui a fost dezgolit, ca să se arate curățirea de păcate prin vărsarea sângelui Lui.
Apoi, luând asupra Lui moartea, ca orice muritor, a fost învelit în giulgiu. La înviere, și giulgiul a fost lăsat în mormânt, ca dovadă a dezbrăcării trupului de haina morții.
Acest giulgiu a fost găsit de femeile mironosițe în mormântul gol, dar trupul Lui nu L-au găsit. Ulterior, dezbrăcat de hainele vechi, Hristos S-a arătat mironosițelor și Apostolilor, înveșmântat, de data aceasta, într-o Haină nouă, a învierii, a Omului înnoit în lumină și har.
Cu această Haină nouă ne îmbrăcăm fiecare la Botez, făcându-ne părtași morții și învierii lui Hristos, cântând: „Dă-mi mie Haină luminoasă, Cel Ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină”.
Pentru această Haină a Botezului, se pregăteau catehumenii, în perioada Postului Mare, potrivit cuvintelor: „Cămara Ta, Mântuitorul meu, o văd împodobită și îmbrăcăminte nu am ca să intru într-însa. Luminează-mi haina sufletului meu, Dătătorule de viață și mă mântuiește”. În Biserica primară, Paștile erau întotdeauna unite cu Botezul.
Sf. Ap. Pavel, gândind la lepădarea de omul vechi, după felul cum Hristos S-a dezbrăcat de hainele vechi, scria cuvintele, care se cântă la Botez: „Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și-mbrăcat”.
Iată cum, semnificația Paștilor, ca trecere, este și aceasta: trecerea de la haina cea veche, după legea omului, la Haina cea nouă, a Botezului, după Legea lui Hristos.
Urmărește Sibiu 100% în Google News
