Acestea sunt cele două poziţii în care vârfurile politice ale ţării s-au târât prin istorie în săptămâna care se încheie.
Am spus „vârfuri” politice, dar nu m-am referit la calitatea de top a acestor târâtoare, ci la poziţia în societate, în care au fost aburcaţi de conjunctură şi relaţii mai mult sau mai puţin mafiote. În ambele situaţii s-a dovedit că n-au stofă, n-au clasă, n-au obraz, n-au bun simţ, n-au sentimente, n-au caracter şi n-au habar.
Greva profesorilor! Faţă de ea s-a mers pe burtă, pe ideea „cum să-i păcălim şi p’ăştia”. Păi să le dăm o pomană, un voucher acolo, să le închidem gura. N-a ţinut! Atunci să le zvârlim o ciozvârtă, câteva sute de lei să se-nmoaie. N-a ţinut! Atunci să le fezandăm liderii sindicali. A ţinut parţial, dar fără efect! Păi atunci să-i dezbinăm. N-a ţinut! Să-i şantajăm că-i dăm pe toţi afară. Nu ţine, că n-ai pe cine pune în loc! Păi atunci să-i ameţim cu un memorandum că la sfântu’ aşteaptă o să facem şi o să dregem. Nu ţine, că s-a mai auzit placa asta zgâriată! Şi unde mai pui, că în fruntea statului se află o păreche de dascăli, care ar trebui să aibă un profund respect pentru profesia lor de bază. AŞ!!! Poate un profund dispreţ.
Lăsând gluma de-o parte, problema se rezolva în 24 de ore, DACĂ târâtoarele noastre politice ar fi cunoscut psihologia neamului pe care cred ei că îl conduc. Dascălii nu sunt prostimea României, ci inteligenţa ei! Şi suferă mai ales de umilirea sistematică a acestei nobile profesii şi de degradarea voită şi planificată a învăţământului românesc prin reforme cretinoide. Abia apoi vine la rând salarizarea, cea care reflectă de fapt dispreţul faţă de profesori, de care vorbeam. Problema se rezolva în 24 de ore DACĂ guvernul nostru impotent retrăgea măririle de salariu acordate chiar în timpul grevei nu profesorilor ci, ce să vezi, funcţionărimii parlamentare!!! şi reloca sumele către grevişti, nu să-i perpetueze în stradă spre ruşinea României, de care – fie vorba între noi – îi doare fix în pix. Problema se rezolva în 24 de ore, DACĂ se negocia cu eleganţă, nu cu aroganţă, cu respect şi onestitate, nu cu viclenie, rezovarea acetei situaţii extreme. Şi se mai rezolva repede şi la obiect, DACĂ părinţii şi elevii s-ar fi alăturat profesorilor lor. Să vedeţi atunci ce-ar fi tremurat cărniţa pe târâtoarele noastre politice şi cum ar fi mers direct la rezolvarea problemei, în loc să meargă pe burtă. Dar, vom învăţa să fim uniţi, poate cu altă ocazie, că şi proverbiala răbdare românească are limita ei.
Şi iată că a venit în România regele Charles al Marii Britanii şi au căzut toţi pe spate, crezând că vine de dragul lor. Ha! Regele este un om EDUCAT!!! la cele mai înalte şcoli ale diplomaţiei. Ca urmare, o vizită de curtoazie făcută preşedintelui României se impunea din bun simţ dipomatic (a se compara cu bădărănia preşedintei Ungariei, care a intrat deunăzi în casa noastră, fără să dea bună ziua), înainte ca regele să-şi vadă de vizita lui particulară în România, unde se simte ca în rai, pentru că ESTE în rai, în colţul de rai pe care l-a dăruit bunul Dumnezeu acestui popor atât de batjocorit, scuipat şi lovit de pizmaşii săi dinăuntru şi dinafară. L-am primit frumos. Dar vă mai aduceţi aminte cum l-am primit în România proaspăt democratică pe regele nostru? Dacă nu mă înşel, a fost fugărit pe autostradă de poliţie din ordinul hahalerelor politice de atunci. Încă de atunci la noi se merge la vârf pe burtă.