Textul Duminicii acesteia, numită Duminica Strămoșilor după trup ai Mântuitorului, cuprinde pilda celor poftiți la cină (Luca 14. 16-24). Aș începe însă lectura cu un verset mai înainte: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu! (Luca 14.15). Și pentru a explica despre ce este vorba, Mântuitorul propune ascultătorilor de atunci și de acum despre cum se tâlcuiește această fericire. A fi fericit ține de o sumă de bucurii: chemarea la cină, dar și răspunsul la această chemare. Cei chemați de omul-cină la festin resping prin motive personale invitația. Îi dau ocupat, dacă vreți, apelului omului nostru.
La schimb, omul nu aruncă masa pregătită. Cheamă alți oameni. De pe drumuri, de pe lângă garduri și piețe. Oameni care erau ocupați real să supraviețuiască. Deși sunt mulți – semn al bogăției cinei propuse – care sunt atrași în sala de cină, vedem sublinierea: tot mai este loc. Omul trădat de prieteni cere slujitorilor să silească pe trecători să odihnească în taina unei cine pe săturate.
Putem să găsim multe asemănări între Mântuitorul Hristos și omul-cină. Chemarea Lui la umplerea Împărăției se cheamă Evanghelie. O veste bună care ne spune că în rai avem loc toți. Ba chiar ne invită pe toți. Intrarea în Împărăție începe însă prin participarea la prânzirea din Împărăția lui Dumnezeu, care se desfășoară în mijlocul nostru. E sensul descoperit prin postire.
Nu postim doar să postim. Ci postim să ne putem împărtăși. Să gustăm din Trupul și Sângele Mântuitorului care ni se arată în lumina Betleemul ca fiind posibili și în strălucirea Golgotei ca fiind dăruite deplin. Vremea postirii este vreme de înțelegere a nevoii de a trăi Liturghia. De a împlini în Liturghie fericirea cea mai de preț, îmi pare, anume aceea a gustării încă de pe pământ a prânzului Ceresc.
La vremea derutelor de acum e greu să mai afli o altă linie a orizontului mai atent dăruită sufletului nostru decât aceea propusă de Mântuitorul Hristos. Împărăția Cerului care vine cu putere și se ia „cu asalt”. O dinamică a propunerii adresate vieții noastre. A ieși din letargia lumii și a te așeza în dinamica vieții în Hristos înseamnă să renunțăm la ale noastre pentru a ne împlini într-ale Lui. Pe care le face ale noastre. Pentru că avem, desigur, chemarea Lui, dar e nevoie de răspunsul nostru pentru a gusta din fericirea prânzirii în Împărăția Cerului.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
. Aș începe însă lectura cu un verset mai înainte: Fericit este cel ce va prânzi în Împărăția lui Dumnezeu! (Luca 14.15).){kind=link}