Caut de mai multă vreme un termen pentru starea naţiunii şi cred că, în sfârşit, l-am găsit: desţărarea. Cu atât mai vizibilă în permanentele campanii de aruncat cu sare în ochii românilor! Unii îţi vâră în casă Europa atee şi dizolvantă a naţiunii, fără să te întrebe dacă asta vrei, alţii mint cum că ar fi mândri că sunt români, în timp ce conturile personale le sunt în Elveţia, copiii în şcoli londoneze, iar nevestele li se îmbracă de la Paris, alţii iarăşi…, dar ce rost are să analizăm campaniile de imagine ale campaniilor de îndobitocire generalizată.
Regele a murit – adică s-a încheiat campania teroristă sanitară, trăiască regele –, adică vivat noua campanie teroristă financiară, care oricum se exercită sistematic, cel puţin asupra pensionarilor deja de anul trecut din vară. Geba sunt „machiaţi” verbal în seniori sau bunici, dacă pentru Europa (cică de sorginte creştină!) sunt un „balast” economic, precum îi numea banchera Lagarde. Pe ai noştri să nu-i batjocorească nimeni! Ar trebui să fie o mândrie naţională, căci pensionarii de azi sunt singurii din istoria omenirii care au plătit datoria externă a unei ţări!!! Nu-i batjocoriţi, voi, cei care ne-aţi îndatorat! Ajungem invariabil la aceeaşi concluzie: liderii României nu cunosc psihologia neamului pe care îl conduc, dar nici că le pasă, pentru că pentru ei nu suntem decât proştii de români, pe care au avut grijă să-i desţăreze şi să le inducă un fel de a trăi în paragină!
Ca să limpezim lucrurile, trebuie să apelez la înţelepciunea proverbelor româneşti. Ce zice proverbul? „Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă!“ Ce ne-a dat Dumnezeu? Gaze naturale! Ditamai punga descoperită in Marea Neagră, pe lângă altele despre care am învăţat la geografia României, pe când se făcea şcoală în această ţară desţărată. Dacă n-am fi amanetat-o pe nimic străinilor, ca să aibă bani de buzunar te miri ce iudă din capul bucatelor, azi, când ruşii închid robinetele în războiul rece contra Europei, ce ar fi făcut România înţeleaptă, nu cea desţărată? Ar fi vândut gaz nemţilor la preţ rusesc, şi nu numai că ar fi îmbogăţit românul, dar i-ar fi adus şi un dram de respect european. Să mai vorbim de pământul mănos şi know-how-ul românului de a fi ţăran? Puteam hrăni acum toată Europa centrală. Desţăraţi, ce să le dăm fraţilor de peste graniţe, altceva decât ardei chimici de la turci?
Nu mai vorbim de pădurile, apele minerale, aurul, frumuseţea femeilor, inteligenţa bărbaţilor şi multe alte daruri pe care ni le-a dat Dumnezeu şi pe care le-am băgat în traista altora. Desţăraţi, românii devin mândria altor neamuri sau slugile lor, iar în spaţiul vital lăsat liber năvălesc, desţărându-ne, alte neamuri care, luând bunul simţ al românului drept prostie, fie îi umplu ţara de coji de seminţe, fie i se urcă în cap ca păduchii, fie-i fierestruiesc fibra naţională de la rădăcină. Evident, cozile de topor sunt din cel mai neaoş lemn românesc şi ne conduc, desţărându-ne.
