Oare, Iisus a crescut ascultând povești, ca orice copil? Nu pun această întrebare așa, hodoronc-tronc, ci cu un rost anume. Fiindcă, în Evanghelia de azi, citim: „Dacă veți avea credință cât un grăunte de muștar, veți zice muntelui acestuia, mută-te de aici dincolo, și se va muta” (Matei 17, 20).
Or, grăuntele de muștar, fiind o sămânță mică, se aseamănă cu sămânța de susan, numită în arabă „sesam”. Acest cuvânt ne trimite la vechile povești din lumea arabo-persană, povestite de Șeherezada, adunate într-o colecție numită „1001 de nopți”. Deși poveștile s-au publicat târziu, tradiția lor ar fi precreștină.
Una dintre ele este și povestea „Ali Baba și cei 40 de hoți”, unde se spune că Ali Baba deschidea gura unei peșteri prin cuvintele „Sesam, deschide-te!”. Cuvântul „sesam” era cuvântul magic, cu care se putea mișca muntele.
Pornind de la această constatare, unii teologi au făcut legătura dintre „grăuntele de muștar” de care a vorbit Hristos și cuvântul „sesam”, care mișca muntele. Astfel, se pare că Iisus a cunoscut această poveste, foarte populară din lumea orientală, și atunci când a comparat credința cu grăuntele de muștar, de fapt a făcut o aluzie explicită la acest basm. Cu alte cuvinte, Hristos a vrut să spună că o credință puternică poate mișca munții, precum formulele magice din povești.
Aceasta mai înseamnă că cineva ar fi povestit lui Iisus basmele orientale. Poate Maica Domnului, sau Iosif, sau Ioachim și Ana, cine știe? Ideea în sine ne descoperă iubirea și tandrețea părintească în care a crescut Pruncul Sfânt. La fel ca toți copiii, care adormeau ascultând cuvintele calde ale părinților, scufundați, apoi, în dulceața viselor…
Numai că aluzia lui Iisus la „sesam” a vrut să facă trecerea de la farmecul copilăriei la veșnicia nemuririi. Sau metamorfoza credinței de la basm, la realitate, de la magie, la Revelație.
