Duminica de astăzi, a Sfinților Strămoși după trup ai Domnului, se potrivește perfect cu Evanghelia zilei, adică a pildei celor poftiți la Cină (Luca 14, 16-24).
Azi ne aducem aminte de toți Sfinții din neamul ales, care au visat la vremea venirii lui Mesia. De cei care au flămânzit după dreptate, care au fost însetați de adevăr și au tânjit după mântuire. Dar n-au avut parte, pentru că ceasul nu venise încă.
Câți dintre aceștia nu au pătimit aspru, numai ca așteptarea lui Mesia, în duhul credinței adevăratului Dumnezeu, să nu se piardă. Mulți prooroci au suferit, au pribegit, au îndurat chinuri cumplite, dar nu au renunțat la crezul și la destinul lor.
Și Mesia a venit. Dar – culmea! – când a sosit în lume, încă de la început, urmașii acestora L-au respins. Nici în Betleem, nici în alt loc, Fiul Omului nu a avut unde să-și plece capul (Matei 8, 20).
Pentru aceștia Hristos a rostit pilda celor poftiți la Cină, care au refuzat invitația unui „om oarecare”. Niciunul nu a priceput că Cina era, de fapt, Masa Raiului, la care au visat toți Strămoșii Domnului. Iar gazda era „Omul” prin definiție, Cel Care a ridicat păcatul lumii. De aceea, Cina nu S-a dat numai neamului ales, ci tuturor celor care au crezut în numele Domnului.
În viață, o mare înțelepciune este aceea de a nu rata șansele. Dacă nu te sui când trebuie, trenul trece pe lângă tine și rămâi pe loc.
Ispita omului modern este, și astăzi, aceeași: deruta în selecția șanselor. Cu vorbărie multă, cu nepăsare în loc de prețuire, cu laude în loc de dispreț, cultivate tocmai de cei responsabili, cădem în confuzie și nu mai știm dacă „ușa” e de intrat sau de fugit.
Odinioară Hristos Se ruga de invitați, oferindu-le șansa să vină la Cină. Astăzi, dimpotrivă, e vremea noastră de a-L implora să nu ne ia șansa, plecând, ci să rămână cu noi la Cină, căci ziua se cam înclină… (Luca 24, 29).
