Duminica Floriilor este duminica intrării Mântuitorului Hristos în Ierusalim, care semnifică pentru noi deschiderea căii către Ierusalimul cel ceresc. O intrare triumfală, pentru că gesturile oamenilor, care așterneau haine și ramuri de finic în calea lui Iisus, erau impresionante.
Dar cele mai mișcătoare gesturi erau aclamațiile copiilor: „Osana, Fiul lui David!” (Matei 21, 15). Însă căpeteniile preoților și cărturarii, plini de mânie, L-au întrebat pe Iisus: „Auzi ce zic aceștia?”. Iar Iisus le-a răspuns: „Da. Dar oare niciodată n-ați citit că din gura copiilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă?” (Matei 21, 16). Aici Mântuitorul citează versetul 3 din Psalmul 8 care, altfel, probabil că ar fi rămas necunoscut. Ori, tocmai aici este unul din mesajele sărbătorii de azi: Primitorii adevărați și sinceri ai lui Iisus sunt copiii!
Ei, săvârșitori de laudă curată, chiar fără puterea de a o exprima („cei ce sug”, adică sugarii), sunt purtători de credință în Dumnezeu. Ei, copiii, nu se vor alătura celor care, peste câteva zile, vor striga, plini de ură: Răstignește-L! Ei, pruncii, strigau cu inima curată, pentru că simțeau cel mai bine, că intrarea lui Iisus le deschide și lor calea spre mântuire, prin Botez.
Da, prin Botez! Pentru că pe baza acestor cuvinte, creștinii din Biserica primară nedivizată au hotărât botezarea copiilor.
Pruncii, dacă nu pot vorbi, mărturisesc credința în Hristos, așa cum am văzut la Florii, prin nașii lor. Auziți cum strigă? Nu vă mâniați și nu-i opriți, așa cum vroiau cărturarii și fariseii, fiindcă fără Botez nu există mântuire. Iar voi, mamelor, auziți cum strigă? Nu-i mai „opriți” pe copii, în cabinetele irozilor de azi! Pentru că – să nu vă amăgiți – nu există grădină a Maicii Domnului în care să curgă sânge de copil nevinovat, iar poporul să plesnească de fericire.
Pr.Conf. Irimie Marga
