Unele texte biblice sunt greu de înțeles, dacă sunt luate izolat, rupte de contextul general. De exemplu, după ce Mântuitorul i-a ales pe Apostoli, le-a spus: „În căile păgânilor să nu mergeți și în oraș de samarineni să nu intrați” (Matei 10, 5). Din acest verset am înțelege că Hristos n-ar fi vrut să-i evanghelizeze pe păgâni.
Concluzie total falsă, pentru că, citind integral Noul Testament constatăm contrariul. Hristos nu s-a ferit de păgâni, a poposit la samarineni, a discutat cu sutașul roman, a lăudat-o pe cananeiancă ș. a. Iar Evanghelia de azi ne relatează că Hristos s-a dus în ținutul păgân al gherghesenilor, numit și Gadara.
Privind în ansamblu, înțelegem că primul îndemn a fost temporar. De ce? Pentru că nu se putea propovădui la păgâni, înainte de Învierea lui Iisus. Evreii puteau să înțeleagă, pentru că Îl așteptau pe Mesia, păgânii însă n-ar fi înțeles nimic.
Hristos, însă, a avut în vedere convertirea păgânilor, dar începutul, extrem de greu, nu-l putea face decât El Însuși. Vedem chiar în Gadara, unde localnicii nu pricep mesajul Lui.
Inițial Apostolii nu s-au așteptat la această deschidere. Schimbarea aveau s-o înțeleagă treptat, mai ales după Înviere. Ea se reflectă bine în Evanghelia după Matei, care începe cu restricția de mai sus, dar se sfârșește cu îndemnul categoric: „Mergând, învățați toate neamurile!” (Matei 28, 19). Toate!
Așa trebuie să înțelegem Scriptura nu pe fragmente, nu secționat (de aici derivă cuvântul sectă). Ci trebuie să înțelegem plenar ceea ce a vrut Hristos. Concluzia cea mai bună a scris-o Sf. Ap. Pavel: „Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El şi Dumnezeul păgânilor? Da, şi al păgânilor” (Rom. 3, 29).
În ziua de astăzi, păgânii arată altfel, iar Gadara lor e tot mai mare. De aceea, chemarea de acum este aceasta: În căile păgânilor să mergeți, ca în orașul Noului Ierusalim să intrați!
