E cea mai mare provocare pe care Postul o aduce, dincolo de texte și pretexte, vieților noastre. Cât din cruce asumăm? Câți și cum ne vrem crucea? Aud prea des dinaintea suferinței și morții: Așa a vrut Dumnezeu! Întrebarea mea este mereu: Oare?
Noi cât asumăm din propunerea de cruce a vieților noastre? Poate părea un pic cinic, dar am coborât atât de jos brațele crucii în epoca prin care trecem, încât am senzația că numim prea ușor, mult prea ușor cruce toată încercarea prin care trecem. Plata pentru păcate nu e cruce. E doar urmarea vindecării prin cruce. Tainica așezare în suferința aproapelui nu e cruce. Este doar însoțire a crucii celuilalt, aproapele ori departele din viețile noastre. Act ce ne apropie de crucea celuilalt, dar nu ne face să îi purtăm crucea sa.
Postirea ne ajută să identificăm cât din cruce este transferată în viețile noastre. În ce mod Crucea dăruiește lumină vieților noastre. Crucea Lui, care vindecă tot ce ține de crucea noastră.
Poate că Duminica acesta ne reînvață etapele spovedaniei și ne cheamă către ea. Dar nu ne învață în afara libertății dăruite de Hristos. Nu forțează Domnul nimic, nu provoacă fracturi de sens și nici nu creează obligații omului care se asumă în Crucea Lui. El ne dă Crucea cu toată rodirea sa. Cu Învierea cuprinsă între brațele ei ca un răsărit de Soare. De noi depinde cât din lumina aceasta rodește în sufletele noastre și cât se lasă amorțită de negreala întunericului din jur, de jur împrejur.
A voi crucea înseamnă a nu te fandosi în cotidian când este să-ți câștigi mântuirea. Înseamnă a munci și răbda cuminte adâncul de bucurie și suferință al vocației tale. A asuma nu înseamnă a aduna durerile tuturor crucilor pe care le-ai văzut înflorite din suferință, ci a le onora cu iubire, cu gingășia respectului și ajutorului necondiționat.
În Crucea lui Hristos se valorizează toate crucile noastre. Fără Crucea Lui Golgotele noastre ar rămâne iad. Nu avem ce compara, oricât ar fi de greu de crezut aceasta. Orice suferință umană, oricât de grea ar fi, nu se asemănă întru nimic cu tainica izbăvire din moarte pe care Hristos o poartă pe umerii săi, ca Dumnezeu-Omul, cu greutatea păcatelor noastre. Lemn greu, sub care gemea omenirea de veacuri, spălat în Sângele Celui care ridică păcatele lumii.
A vrea crucea și a-L urma însemnă a trăi după Cruce. A asuma Iubirea ca singurul mijloc prin care crucea vieții tale contează în balanța Împărăției lui Dumnezeu. Brațele crucii noastre sunt strâns legate de brațele Crucii Lui. Voind Crucea Lui ne schimbăm viețile, legându-le de El, Iubirea care este Învierea. Crucile noastre praguri învierii noastre în Crucea Lui.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
