Este cea mai frumoasă chemare pe care ne-o poate transmite Dumnezeu. Niciodată până la Întruparea Domnului Iisus Hristos și nici după El nu s-au rostit astfel de cuvinte „revoluționare”. Se simte că vorbește Iubirea. Nu are timp de comparații și nici de motivații conforme regulilor umane. Este sincer iubitor de oameni. E Iubirea Însăși care nu se limitează doar la vorbe, ci dăruiește viață. Se dăruiește ca Viață.
Furtuna nu e ivită din vânturi periferice ori din întâmplare. E cât se poate de clar că Sfântul Matei nu descrie un moment obișnuit. Furtunile de pe Marea Tiberiadei nu erau așa. Dar dacă nici ei, pescarii și oamenii din Capernaum, nu știau asta chiar nu are cine s-o mai știe. Ei, încercații multor furtuni, se tem. Învăluirea de valuri e un motiv de frică dar, parcă, și mai mare este venirea pe ape a Domnului. E un gest care sfidează furtuna? Nu știu ce să zic. Orice, numai sfidător nu este Domnul Hristos. Este o taină a înfrângerii logicii întunericului? Întunericul nu are logică.
De aceea furtuna lovește în corabie, crezând că El este acolo. Ori El venea ca să fie Corabie. Și acolo, în mijlocul mâlos al nopții, sub presiunea temei aceleia nefirești, Cel Care se schimbase la Față și înmulțise pâinile și peștii, care le arătase că nu este un profet oarecare le spune cuvintele „parolă” de rai: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! Le conferă statutul de îndrăzneți, de curajoși în Numele Lui. Iar Numele lui este Iubire.
Petru e ca noi toți. Se îneacă în emoții ca orice copil care vede minunea. Domnul nu stinge furtuna înainte de a-i aprinde inima. Îl vrea încercat. Nu e doar pentru Petru un examen călcarea apei. Ci și pentru Domnul Hristos! El vede nădejdea lui Petru – căci acesta calcă apa -, dar simte și necredința lui. Acolo e de lucru, va fi gândit Hristos Domnul, ridicând pe Petru dintre valuri. Și reașezându-l în corabie.
Trece în pământul Ghenizaretului Domnul, iar aici oamenii Îl recunoșteau. Pare că strigătul din mijlocul furtunii – „Doamne scapă-ne!- a fost transformat în murmur de admirație – „Cu adevărat Tu ești Fiul lui Dumnezeu”!- și apoi în gest de primire cordială.
Îl văzuseră pe celălalt țărm cum vindeca și trăiau oamenii din lucrarea Sa vindecătoare. Auziseră. Acum știau că și pentru ei Domnul a spus: Îndrăzniți, Eu sunt; nu vă temeți! Că la Dumnezeu-Omul nu există niciun țărm prea îndepărtat pentru ca El sa facă minuni. Nici măcar Țărmul Morții!
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
