Evanghelia aceasta, a vindecării lunaticului, vine acordată de Matei Evanghelistul sfânt cu timpul Schimbării la Față. Nu poate fi o minune mai mare decât aceea am spune noi azi, după grilele valorilor stabilite de noi. Hristos Domnul își străluminează Chipul peste Apostoli arătându-Și Chipul real, așa cum se va fi arătat în zorii Dimineții Învierii. Și noi, alături de Sfântul Grigorie Palamas ori Sfântul Maxim Mărturisitorul, ne entuziasmăm dinaintea teologiei Luminii ce străbate dinspre realitatea Luminii de pe Chipul șui Dumnezeu spre realitatea noastră, prin arcul de Lumină al Învierii.
Numai că, dintr-o dată, brusc, tonul Evangheliei se schimbă și Domnul Hristos le tâlcuiește semnele sfârșitului lumii, dar mai ales ale Pătimirii Sale. Ucenicii reușesc să înțeleagă taina lui Ilie ce se ascunde în Sfântul Ioan Botezătorul (Matei 17, 13), dar n-au înțeles taina ascunderii celui întunecat în amărâtul copil al omului ce se ivește, căzând în genunchi dinaintea Mântuitorului. Domnul ceartă. Unii spun că pe iudeii-apostoli ce nu înțelegeau ce anume au de făcut. Alții ne spun că a fost certat însuși tatăl pentru îndoiala în harul ucenicilor Săi. Iar alții cred că e vorba de atenționarea neamului celui hrăpăreț al diavolului.
Personal cred că Domnul ne mustră pe noi. Pe cei care citim textul acesta ca și cum ar fi vorba de alții, iar nu de noi. Pe noi. Îndoiții părinți ai copiilor noștri care, nu-i așa, de multe roi cad în apă și dese roi în foc iar noi numim căderile lor „întâmplări”. Ori pur și simplu nici măcar nu mai încercăm să le înțelegem ci le numi comportament de generație, legate mai curând de contingent decât de educația caracterului.
Suntem departe de tatăl din Evanghelie care privește pe Iisus Hristos drept unica și cea din urmă persoană la care mai face apel. Îi înțelege dumnezeirea pentru că este surprins în genunchi dinaintea Lui? E simplu gest de smerenie ori este „perierea” pe care și el – asemeni nouă, uneori – o aducem celui ce poate vindeca nebuna demonizare a copilului său? Orice ar fi, îngenuncherea nu îi anulează durerea de a nu fi rezolvat cu ucenicii drama fiului său. Nu. Nu are nevoie să decreteze un cod roșu de îndrăcire în ceea ce-l privește pe fiul său. Nu caută argumente ci soluții. Vrea ca fiul său să fie sănătos.
Priviți acum vindecarea copilului demonizat în lumina Schimbării la Față a Mântuitorului. Și veți înțelege cine îl vindecă pe copil și de ce. Pentru că Hristos nu a venit doar să vindece o boală, ci să ne vindece de moarte. Tatăl descrie boala copilului său ca o agonie. De moarte vine Domnul pe copil să vindece, de agonia sa repetată care înspăimântă pe tată. Pe toți tații pământului îi doare agonia fiului lor. Pe Însuți Tatăl Ceresc îl va cutremura agonia Fiului Său. Dar El pentru aceasta a venit. Să plinească voia Tatălui Său. Iar voia tatălui Său e să nu ne pierdem niciunul. În lumina Schimbării la Față a Domnului Hristos, vindecarea copilului lunatic este Înviere!
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
