Basarab Nicolescu, academician şi fizician de talie mondială, stabilit la Paris din 1968, primul român medaliat cu aur la o olimpiadă international de matematică, a fost recent la Sibiu. S-a întâlnit cu elevii din mai multe licee și le-a vorbit despre matematică, dar și despre Eliade, Cioran și Eugen Ionesco pe care i-a cunoscut în străinătate. Spune că a plecat la Paris cu un singur gând – să îşi salveze sufletul.
Basarab Nicolescu este un erudit. Vorbeşte românește cu puternic accent franţuzesc, zâmbeşte des şi, atunci când povesteşte despre experienţa de la Paris, i se luminează ochii. Îşi iubeşte ambele ţări – Franţa şi România – iar despre Paris spune că i-a salvat sufletul. S-a stabilit în capitala Franței în 1968 și acolo i-a cunoscut pe Emil Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionesco şi Stefan Lupaşcu.
„1968 era o perioadă de deschidere, o perioadă bună în sistemul totalitar, dar eu mi-am dat seama că nu va ţine foarte mult. Eram deja asistent la Universitatea din Bucureşti, deci calea mea era trasată, dar mi-am dat seama că nu va continua aşa. Probabil că, dacă am ajuns astăzi să vorbesc cu dumneavoastră, aş putea spune că am reuşit să îmi salvez sufletul”, povesteşte academicianul.
Despre cum a reuşit să intre în comunitatea marilor scriitori români din Franța, Basarab Nicolescu vorbeşte cu multă umilinţă. Nu îşi laudă această reuşită, însă pot să observ că îşi aminteşte de acea vreme ca de una din cele mai frumoase perioade din viaţa sa.
„Punctul de intrare în această mare comunitate a celor din exil a fost un cenaclu celebru – Cenaclul Mămăligă – care a funcţionat 30 de ani la Paris. Aici se întâlneau cu toţii – Eliade citea, venea şi Lupaşcu, în sfârşit, toţi cei care contau. Am fost introdus imediat şi au început contacte minunate cu ei şi mulţi mi-au ajuns chiar prieteni, aşa cum a fost Horia Vintilă, care a fost într-adevăr un mare om. Am fost foarte apropiat de Ştefan Lupaşcu, în ciuda diferenţei de vârstă, iar cu Mircea Eliade contactul a fost superb”, îşi aminteşte Basarab Nicolescu.
Mircea Eliade, pasiunea marelui academician
Basarab Nicolescu, el însuşi o mare personalitate, îşi aminteşte de Eliade, ca de un vechi prieten. A avut marea onoare şi plăcere de a-l cunoaşte nu doar pe Eliade scriitorul, ci şi pe Eliade omul.
„La Cenaclu, el îşi citea mereu opera literară, pe care o prezenta întotdeauna în limba română, spre deosebire de Istoria Religiilor, citire pe care o făcea în engleză sau franceză. Eu am scris mai multe lucruri despre Mircea Eliade, pe care el le-a apreciat mult, şi corespondenţa cu el este chiar publicată”, apreciază academicianul cu accent franţuzesc.
Întrebarea firească, din punctul de vedere al unei tinere care a citit critici ale operei lui Eliade şi care la rândul ei l-a adorat pe scriitorul fabulos, a fost dacă toţi aceşti scriitori din exil, adevăraţi magicieni a căror baghetă a fost stiloul, au fost într-adevăr nebuni, aşa cum nu puţini au spus?
„Cine a spus aşa ceva? Probabil că numai nebunii pot să spună asta. Ei nu erau numai artişti, erau şi oameni de ştiinţă, aşa cum se considera şi Eliade. Calificativul acesta mi se pare nepotrivit”, spune Basarab Nicolescu, râzând.
România peste ani – o evoluţie vizibilă ochiului de specialist
Omul de ştiinţă spune că evoluţia după 25 de ani în care el a fost peste graniţe este una vizibilă. Tot ceea ce au reuşit românii să facă în aceşti ani este apreciat de academician şi vorbeşte cu plăcere despre acest subiect.
„Am văzut o evoluţie indiscutabilă după 1989, pe plan economic şi al serviciilor. Un lucru care este totuşi o frână în calea evoluţiei este conştiinţa de sine a românilor, în sensul lipsei curajului valorilor noastre. Adică noi ne închinăm în faţa celor care distrug valorile ţării noastre. Sunt anumite situaţii în care românii nu au curajul să îşi asume şi să îşi protejeze valorile”, a menţionat Basarab.
Ca o concluzie a propriilor sale viziuni asupra ţării natale, academicianul transmite un sfat viabil pentru românii de toate vârstele: când se vorbeşte de evoluţie, este vorba, de fapt, despre memorie. Memoria trebuie asumată aşa cum este în toate formele sale, pentru că de acolo porneşte totul.
Basarab Nicolescu este membru de onoare al Academiei Române, doctor honoris causa al universităților din Iași, Cluj-Napoca, Bacǎu, Arad, Ploiești și Craiova și cetățean de onoare al orașelor Cluj-Napoca, Iași și Ploiești. În 2002 i-a fost acordat Ordinul Național „Serviciul credincios” în grad de Mare Ofițer, iar în 1959 a primit medalia de aur la prima Olimpiadă internațională de matamatică ce a avut loc la Brașov.