Mihai Ducea este un geolog sibian, stabilit în Statele Unite ale Americii, care în prezent lucrează în mai multe locuri din lume. Te poți întâlni cu el în Cordillera Nord Americană, în Tibet sau în Munții Anzi. Are o carieră de peste 16 ani în spate, care i-a permis să lucreze pe 4 continente și în foarte multe locuri din lumea întreagă. A făcut liceul la Gheorghe Lazăr. A urmat apoi Facultatea de Geologie din București, ca absolvent al promoției 1992. După terminarea facultății a plecat în SUA unde a făcut Masteratul la „Duke University” și a obținut doctoratul la „California Institute of Technology”. De la sfârșitul anului 2000 este profesor la „University of Arizona”, în Tucson. Din 2010 a început să colaboreze tot mai mult cu fosta Universitate din București și să vină foarte des în România.
Mihai Ducea este, de asemenea, geologul sibian, care a început, acum câțiva ani, un amplu proiect de cercetate geologică a Muților Meridionali și a zonelor din îmtrejurimile Sibiului. Aceste zone nu au fost studiate cu aparatură modernă, aproape deloc. „Făgărașii, de exemplu, sunt aproape necălcați de studii geologice moderne. Evoluția lor geologică este o necunoscută. Sunt foarte multe lucruri interesante de cercetat în zonă”, este de părere geologul.
Citiți în cele ce urmează un interviu incredibil, prin care Mihai Ducea ne dezvăluie secretele munților județului nostru, bine păstrate de roci, dar și curiozități la care nu te-ai fi gândit, cum ar fi legătura dintre acești munți și pământul Africii de Nord.
Ați spun că veniți destul de des în România. Cât timp mai exact și cât alocați vizitelor la Sibiu?
Îmi petrec aproximativ 3 – 4 luni pe an în România. O bună parte din timp, în Sibiu. Aici am și predat un scurt curs de geologie la Facultatea de Științe din cadrul Universității „Lucian Blaga”, în 2013 sau 2014, nu mai știu exact. Eram în perioada de sabatic (an de studiu acordat periodic universitarilor din anumite state, în care aceștia sunt scutiți de obligațiile didactice) .
Când vin la Sibiu stau în casa părinților mei, undeva pe Octavian Goga, ai mei fiind de cele mai multe ori plecați în San Francisco unde au „jobul” de a fi bunici pentru fratele meu și soția acestuia.
Și fratele este stabilit tot în America?
Da. Fratele meu, Marius, este IT-st în Silicon Valley unde are o firmă „Opscale”. Habar nu am ce face în detaliu, dar îi merge foarte bine. Este posibil ca anul 2017 – 2018 să îl petrec din nou în România, însă, încă nu pot spune cu certitudine.
Cum ați ajuns totuși să studiați munții din împrejurimile Sibiului. Adică aveați atâtea de descoperit în America, ați mers acolo! De ce ați decis să vă întoarceți?
Pentru noi, Sibiul este centrul universului, bineînteles. Să nu credeți că am plecat de voie acolo. Ar fi minunat dacă ar exista opțiunea de a îmi face jobul și a construi laboratoare în Sibiu. M-aș întoarce într-o clipă! Nu a fost cazul până acum, dar cine știe.
Proiectul Rășinari a început în anul 2011. Studenta Lucia Profeta, de la Universitatea din Arizona și l-a ales ca proiect de doctorat. De asemenea, au mai participat doi cercetatori de la institutul de Geologie din București (Sabău și Negulescu), alți doi de la Universitatea din București (Jianu și Petrescu) și tehnicianul meu de laborator (Derek Hoffman).
Și v-ați întors să studiați munții mai mulți ani…
Studiul a început în 2011 și durat până în anul 2015. Am fost o echipă de 7 cercetători, majoritatea români. A fost pentru prima dată când s-au folosit metode moderne de datare a rocilor și alte aparaturi, la fel de moderne de investigație pe rocile care alcătuiesc munții de la Sud de Sibiu.
Este fascinant! Acest sutdiu a detectat urmele unui fost ocean Paleozoic care s-a închis acum 250 de milioane de ani. Vă dați seama… urme de roci ale crustei oceanice (ocean care a dispărut în majoritate, prin subducție) sunt vizibile pe Valea Muntelui și Valea Sibielului, prinse între două fragmente de crustă continentală, foarte diferite. Unul formează Munții Cibinului către Păltiniș, și celălalt, care e expus sub forma unei fâșii înguste, este vizibil lângă Cisnădioara și către Poplaca.
Geologii numesc această configurație „sutură”. Această „sutură” continuă către Sud, pe malul vestic al Oltului și este un element tectonic major, responabil de asamblarea fundamentului Carpatic. Și asta nu este tot! Blocul principal care alcătuiește Munții Cibin, Sebeș și Lotru are proveniență nord Africană. Cu alte cuvinte, se aseamănă foarte mult ca și vârste și compoziție geologică cu fragmente care alcătuiesc astăzi partea de Nord a continentului african. A migrat și s-a alipit Europei acum 250 milioane de ani.
Blocul mai mic expus la Nord de „sutură” este un fragment format în urma unor erupții vulcanice submarine acum 460 – 500 milioane de ani într-o locație care nu este încă rezolvată.
Zona Sibiului a fost aleasă pentru că era acasă?
Nu neapărat. A fost aleasă pentru că, de peste 40 de ani, se presupune că în văile de la Sud de Rășinari există niște fracturi de scară foarte mare, dată fiind deformarea extremă la care au fost supuse rocile din zone. Acest lucru era cunoscut geologilor români încă de prin anii ’60 – ’70. De asemenea, această linie de deformare continuă și către Olt în jos.
Care a fost totuși scopul acestui studiu?
Studiul acesta, ca și altele pe care le vom începe, posibil în Făgăraș sau altundeva în Carpați, are scopul principal de a înțelege succesiunea de evenimente geologice care au dus la asamblarea Carpaților de-a lungul celor peste 800 milioane de ani, de când există roci în această zonă. Foarte puține asemenea studii au fost efectuate aici, în special din lipsa aparaturii moderne.
Odată rezolvat acest „puzzle”, care e mai degrabă unul de știință fundamentală, soluțiile noastre îi ajută pe geologi să caute și să descopere resurse utile. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că, pentru persoane ca mine, este foarte atractiv să știe că pot da răspunsuri fundamentale legate de evoluția Carpaților. Aceste întrebări există de când mi-am început cariera ca student în România și, cu siguranță, și cu mult timp înainte.
De ce credeți că geologii nu mai cercetează acești Munți, în ultimii ani? Credeți că lipsa tehnologiei este singurul motiv?
Nu știu dacă vă pot răspunde concret la acestă întrebare. Munții Făgăraș sunt, ca și aspect, cei mai inpresionanți din întreaga Românie. Dat fiind relieful glaciar sunt bine „expuși” (adică avem multe roci la care avem access, nu sunt acoperite de păduri etc). Făgărașii sunt următorul pas logic în studiul rocilor din Carpații Meridionali. De ce nu îi studiază altcineva în România? Sincer, nu știu! Probabil pentru că nu prea mai există o comunitate științifică în geoștiințe.
Una din intrebările mele principale, din necunoscutele legate de Făgăraș, este de ce stau ei așa de ridicați astăzi, în condițiile în care scoarța terestră este mai puțin adâncă decât în zonele învecinate.
Aveți idee cât ar costa un astfel de studiu asupra Munților Făgăraș?
Un studiu la scare mare ar costa undeva între 300.000 și 500.000 de dolari. Ca să-l poți începe, trebuie mai întâi finanțat.
De ce nu vă întoarceți? Puteți încerca să găsiți finanțare, la stat sau în altă parte.
Întoarcerea unuia ca mine depinde de disponibilitate (eu o am cu siguranță), de dorința celor din România de a te reintegra (și aici cred că sunt ok, deși nu e o problemă simplă) și de existența resurselor necesare. Acestea din urmă trebuie să fie asemănătoare (probabil nu la același nivel financiar, dar cât de cât asemănătoare) cu cele de afară. Cu alte cuvinte, trebuie să fii împăcat cu ideea că o să trăiești mai modest. Apoi trebuie să fie cineva care să îți scoată un post. Din păcate, posturile academice avansate, gen profesor ,în România nu sunt scoase la bătaie, în concursuri libere și, de asemenea, trebuie să te convingi că există pârghii financiare românești și/sau europene la care poți apela pentru a-ți desfășura activitatea știintifică.
Ultima problemă este și cea mai grea parte, pentru că România ultimilor 10 ani a fost cu multe urcușuri și coborâșuri, în funcție de guvern. Nu ai niciodată garanția că, și dacă ai adus ceva bani pentru un proiect, banii respectivi vor ajunge la tine, pentru că un guvern nou cu alte priorități s-ar putea să îți taie fondurile. Eu am experiență la prima mâna cu aceste fluctuații, fiind asociat cu Universitatea București, din 2011. Altminteri, Agenția Națională de Finanțare a Cercetării (UEFISCDI) este refromată, modernizată și transparentă. Problema este că, de câte ori vine un prim ministru nou, s-ar putea ca persoana să taie la sânge fondurile cercetării. Așa s-a întâmpalt între 2012 și 2015. Iar în clipa în care România nu investește în cercetare, UE taie și ei fondurile pe care, de altfel le-ar da. Deci, după cum vedeți, sunt nisipuri mișcătoare care încă nu s-au rezolvat din păcate. În ceea ce privește lipsa laboratoarelor, nu o văd a fi o problemă. Acestea pot fi construite de o persoană ca mine, cu fonduri structurale europene.
Cum ați ajuns să vă apucați de geologie? Pasiune sau…
Nu mai țin minte exact de ce m-am apucat de geologie. Cred că, datorită faptului că mergeam pe munte. Fiind sibian, mergeam pe coclauri ca elev de liceu și chiar și înainte. Ce vă pot spune cu siguranță este că nu regret! Am apucat să văd toată lumea și să studiez zone din Alaska până în Anzi și din Tibet până în Hawaii, din Australia în Norvegia și înapoi.
Dacă tot ați văzut toată lumea, unde v-a plăcut cel mai mult?
Poate suna a clișeu, dar o spun cu mâna pe inimă. Cele mai frumoase locuri din lume, tot pe o rază de 200 km în jurul Sibiului sunt. De la Munții Făgăraș, Parâng, Cindrel, Apusenii, podușul Hârtibaciului, până la Alba Iulia. Sibienii sunt cei mai mari patrioți locali pe care i-am întâlnit în viața mea și uite că și eu sunt în această categorie.
