Ioana Daniela Tocoaie este elevă în clasa a XI-a la Liceul de Artă. S-a născut în Sibiu, pe 16 ianuarie 1998, dar locuiește alături de familia ei în Avrig. Ioana a obținut premiul I la Olimpiada Națională de Arte Vizuale, Arhitectură şi Istoria Artei, secţia pictură. În cadrul competiției a trebuit să picteze Biserica Romano Catolică din Arad. Compoziția i-a ieșit atât de bine, încât nimeni nu i-a putut contesta talentul, cu atât mai puțin comisia de examen. „Când am aflat clasamentul din cadrul olimpiadei am înțeles că acela este unul dintre cele mai importante momente din viața mea și am primit rezultatul cu multe lacrimi de bucurie. Mă încântă faptul că ceea ce fac este apreciat, iar punctajul obținut reprezintă o confirmare a muncii mele, o dorință împlinită și încă un motiv pentru a continua.”
Pentru Ioana, familia, părinții și sora Sarah sunt centrul lumii, de care se simte strâns legată. Ei sunt cei care îi călăuzesc pașii și o sprijină ori de căte ori are nevoie. Sunt cei care o ajută să-și contureze visele și care nu o dezamăgesc niciodată. Sora ei este pasionată de muzică, așa că Ioana este înconjurată de artă. Iubește pictura dintotdeauna și întotdeauna îi ocupă timpul liber. „La început, învățam cum să țin stiloul, pentru a scrie, apoi îmi amintesc cum țineam pensula și transformam acele „gâlme de culoare” de pe paletă, într-un rezultat. Acesta a fost începutul, iar în momentul de față, nu mă mai pot dezlipi de pensulă și culori. Îmi dedic timpul liber artei, iar legătura dintre noi s-a transformat într-o adevărată prietenie”. Fata are un mentor, pe care îl amintește la fiecare pas. Este vorba despre Marcela Forman, dascălul ei. „Nu reprezintă doarun „om de la catedră„”, ea este persoana care m-a sprijinit și motivat, care mi-a arătat adevărata cale spre tainele culorii, și nu doar mie, ci oricărui alt elev”. La fel ca ceilalți olimpici, și Ioana are un palmares care îi certifică valoarea. La terminarea primelor două clase de liceu a fost premiantă și nici anul acesta nu pare să facă excepție. De asemenea, a obținut în ambele clase diploma de specialitate, iar în clasele a IX-a, a X-a și a XI-a a obținut premiul II la Concursul Național „Hans Hermann”. „Prin artă suntem capabili să transmitem trăiri, stări sufletești și totodată emoții, asta pe lângă valoarea artistică. Îmi doresc ca și lucrăriile mele să reflecte aceste sentimente de bucurie pe care le transpun și, mai ales, această pasiune a mea pentru culoare”, spune Ioana.
După liceu își dorește să studieze la Cluj
Ioana a început să urce scara spre limitele artei treptat și să se lase pradă acestui microb, numit culoare. „Conștientă de pasiunea mea și totodată motivată fiind, am învățat ce înseamnă culoarea, pictura, dar și despre diferitele ramuri ale artei. Am luat în brațe, cu mare entuziasm abstractul și am învățat să transmit stări sufletești prin tușele spontane de culoare și sugestia cu ajutorul armoniei culorilor. Sunt atrasă de culori în general, însă verde-roșu se regăsesc în topul preferințelor mele din gama cromatică, pentru că reflectă prosperitate și siguranță, pe panza de un alb monoton.” După terminarea liceului își dorește să meargă la Cluj și să urmeze cursurile din cadrul Universității de Artă și Design, secțiunea pictură. „Îmi doresc să creez și să aduc fericirea în viața oameniilor, prin artă. Satisfacția personală vine atunci când ești încântat de ceea ce ai făcut, iar rezultatul, bucuria, speranța unei persoane valorează cel mai mult. Pictura pentru mine repezintă cel mai frumos mod de a ieși din cotidian, de a mă elibera.” Am întrebat-o pe Ioana cum ar picta tinerețea și cum ar picta bătrânețea, iar ea a răspuns: „Vârsta mea, aș picta-o într-o explozie de culori, deoarece acum avem de ales dintre miile de drumuri pe care le avem deja bătucite sau putem să ne creem drumuri noi. Bătrânețea aș picta-o în culori calde, pentru a transmite liniștea sufletească, pacea și împăcarea de care fiecare om ar trebui să dispună de la o anumită vârstă.” Ce le spune Ioana tinerilor de-o seamă? „Ar tebui să fim mult mai responsabili, să muncim mai mult, să facem ceea ce ne place, pentru că de noi depinde mai departe. Viitorul nostru, cariera, depind de ceea ce facem acum.”
