Psih. Adrian Bratu: Creierul unui copil de 3 ani este de două ori mai activ decât creierul unui adult

Cercetătorii susţin că până la varsta de 3 ani creierul copilului a atins deja 90% din dimensiunea pe care o va avea ca adult, motiv pentru care este foarte important ca până la această vârstă să se acorde o mare atenţie dezvoltării mentale. Practic, această perioadă de maximă activitate neuronală, în care capacitatea de acumulare a copilului este superioară față de restul vieții sale, nu se mai repetă niciodată, astfel încât este bine să profităm de ea. Prin ce metode îi pot ajuta părinții pe micuți să învețe mai ușor, dar și ce rol au muzica, sportul și limbile străine în dezvoltarea creierului acestora ne spune psihologul Adrian Corneliu Bratu.
Explicaţi-ne de ce e atât de important să profităm de această perioadă pentru ca micuţul să acumuleze cât mai mult de timpuriu?
Multiple studii realizate de psihologi celebri evidențiază faptul că primii trei ani din viaţa unui copil sunt cea mai importanta perioadă de dezvoltare psihică, cognitivă, socială şi emoţională. Ca o curiozitate remarcabilă, pot să vă spun că în primul an copilul îşi va tripla greutatea… o performanţă fizică mare! Dar la nivelul creierului, la această vârstă, creşterea este chiar mai spectaculoasă, dezvoltându-se circa 1-2 milioane de conexiuni nervoase pe secundă. La momentul naşterii toate facultăţile mintale viitoare sunt prezente în aşa-numite abilităţi înnăscute. La vârsta de 3 ani, creierului unui copil este de două ori mai activ decât creierului unui adult – având un numar dublu de conexiuni în cele peste 100 miliarde de neuroni În timp, conexiunile neuro se vor diminua treptat…. Aşadar, acum e perioada cea mai propice pentru acumulare de informaţie şi cunoaştere.
Practic, prin ce fel de activităţi îl putem ajuta pe copil să înveţe până la această vârstă?
Prin a-l include în viaţa de zi cu zi a familiei. Tot ceea ce facem fascinează şi stimulează copilul. Trebuie să oferim informaţie şi emoţie permanent ţinând cont de faptul că fiecare copil se dezvoltă în propriul său ritm, iar părinţii trebuie să se adapteze la acesta! Concret: ne jucăm cu copilul nostru pentru că principalul mod al copilului de învăţare şi dezvoltare este prin joc. Joaca este distractivă, dar totodată oferă posibilitatea de a explora, observa, experimenta, rezolva probleme etc. Mai mult decât atât, jocul este un constructor de relaţii umane. 
Care consideraţi că sunt cele mai importante lucruri pe care copilul trebuie să şi le însuşească până la vârsta de 3 ani?
Sumativ la vârsta de 3 ani copilul trebuie să fie capabil să: îşi coordoneze adecvat aparatul muscular în scopul mişcării libere; aibă o bună coordonare oculo-motorie pentru scopuri diferite inclusiv primele exerciţii de grafism; utilizeze adecvat simţurile sale; posede cunoştinţe bazale de igienă personală şi deprinderea auto-alimentaţiei; interacţioneze adecvat cu copii de vârstă apropiată; manifeste curiozitate, creativitate şi interes faţă de nou; înţeleagă semnificaţia limbajului vorbit şi să îl folosească în mod uzual; conştientizeze relaţia cauză-efect; posede abilităţi de operare cu mărimi, forme, greutăţi, înălţimi, lungimi, volume diferite.
În plus faţă de toate aceste linii directoare subliniez un alt aspect fundamental care are loc în primii trei ani de viaţă a copilului: structurarea unei relaţii de ataşament. Alături de părinţii săi copilul construieşte progresiv o reprezentare internă a figurilor de ataşament. Astfel în jurul vârstei de 3 ani se formează un tipar care ajută la scăderea anxietăţii copilului, care permite copilului să devină mai independent, mai încrezător în sine, în capacitaţiile sale şi cu o doză puternică de stabilitate şi echilibru afectiv.

Există anumite achiziţii ale creierului pe care dacă nu şi le-a însuşit până la vârsta de 3 ani nu mai pot fi recuperate niciodată?
E poate prea mult spus că anumite achiziţii care nu au fost realizate în primii 3 ani de viaţă nu mai pot fi recuperate ulterior…Se pot recupera, dar în perioade de timp mai mari, cu eforturi psihice susţinute şi pe baza unor programe educaţionale bine structurate. În aceşi primi trei ani aceste achiziţii se produc spontan, natural …ulterior e mai greu…dar nu imposibil.
Şi totuşi, pentru a nu trece în extrema cealaltă, cum să facem toate aceste exerciţii de stimulare, fără a obosi copilul?
Într-adevăr, se întâmplă ca unii părinţi să fie atât de preocupaţi de dezvoltarea copilului lor, bombardându-l cu o mulţime de stimuli noi, jucării educative, programe video sau informatice, cursuri şi altele, fără a se uita cu atenţie exact la cel care ar trebui să fie beneficiarul acestor stimulări: copilul lor. Copiii au nevoie de libertatea de a explora în termenii lor şi nu să fie expuşi în mod obligatoriu la anumite programe la care nu aderă! Creierul se dezvoltă prin experienţă multiplă, dar stresul poate inhiba această dezvoltare. Aşa că părinţii ar trebui să se uite cu atenţie la semnalele copiilor lor. Tocmai pentru a vedea atunci când aceştia se simt prea stresaţi sau prea obosiţi. În acel moment trebuie să reconfigurăm programele de stimulare ale copiilor noştri pe baza capacităţiilor lor cognitive şi/sau emoţionale.
S-a descoperit că există o legătură şi între perioada de sarcină a mamei şi dezvoltarea inteligenţei bebeluşului. De ce trebuie să ţină cont viitoarele mame?
Fundaţia creierului copilului este construită în uter. O bună stimulare în această etapă are un efect de lungă durată asupra dezvoltării abilităţilor de învăţare şi de personalitate a copilului. Există mulţi factori care contribuie la îmbunătăţirea dezvoltării mentale a copilului nenăscut pornind de la consumul de alimente sănătoase hrănitoare, reducerea stresului şi anxietăţii, prin stimularea fătului şi prin construirea unei legături strânse cu copilul nenăscut. Mama poate ghida copilul pentru a obţine un start bun în viaţă. 

Ce rol are sportul în dezvoltarea psihică a copilului sub 7 ani şi care sunt cele mai indicate activităţi sportive?
Pentru copii, sportul – exerciţiul sportiv este în primul rând o şcoală de dezvoltare a acestuia. Astfel, se îmbunătăţesc în mod remarcabil abilităţile de motricitate grosieră (mişcările precum: rostogolirea, alergatul, săritura, ocolirea, căţărarea – îi oferă copilului posibilitatea de a-şi dezvolta şi folosi corect aparatul muscular) şi abilităţile de motricitate fină (coordonarea muşchilor mici ai mâinilor, ai braţelor precum şi ai feţei).
Cât priveşte sportul care se potriveste cel mai bine copilului, aici nu există un răspuns standard. Cel mai important lucru este ca un copil să facă mişcare într-un mod plăcut lui. Sportul de echipă învaţă copilul să colaboreze cu alte persoane pentru că activitatea lui poate fi evaluată individual, dar în cele din urmă contează performanţa echipei. Sporturile de bazin reduc riscul de hidrofobie şi permit una dintre cele mai armonioase dezvoltări fizice. Prin dans, copilul va învăţa ce înseamnă ritm, iar prin improvizaţie îşi poate stimula creativitatea. Sporturile de tip arte marţiale reduc problemele de concentrare şi îmbunătăţesc abilităţile motorii, agilitatea, concentrarea copilului. Pentru părinţii care din variate motive nu pot să îşi înscrie copilul la cursurile unui sport: nu vă îngrijoraţi, ci dezvoltaţi periodic şi ritmic activităţi şi exerciţii de mişcare alături de copilul dumneavoastră.
Dar muzica?
Toată lumea se naşte cu un simţ al muzicii. Copilul mai mare de un an va începe să experimenteze muzica în mod deliberat. Încurajarea lui de către părinţi va putea stimula viitoarea lui dragostea faţă de muzică. Cântatul aduce o contribuţie importantă la dezvoltarea limbajului precum şi a capacităţii de concentrare a atenţiei, iar pentru copilul mai mare a exersa muzica reprezintă un mod de a se exprima. În plus, muzica oferă o modalitate lejeră de distracţie, de relaţionare dar şi de diferenţiere şi individualizare. Aşa că da! pentru tot ce înseamnă stimulare prin muzică, fie că este vorba de un instrument muzical anume, fie prin exersarea audiţiei sau a vocii.
Ce rol are învăţarea unei limbi străine asupra dezvoltării creierului – de la ce vârstă recomandaţi să se înveţe?
Specialiştii în domeniul pedagogiei sunt de părere că un copil de până în 3 ani poate asimila cu uşurinţă şi o a doua limbă, pe lânga cea maternă, folosindu-le în paralel.
Deci, dezvoltarea intelectuală a unui copil nu este determinata doar de rădăcinile sale genetice, ci şi de stimularea timpurie a creierului care conduce la crearea de noi conexiuni neuronale. Introducerea unei a doua limbi copiilor reprezintă o modalitate oportună de a le creşte capacitatea intelectuală. 
Din experienţa dumneavoastră, ce lucruri importante pentru dezvoltarea copilului tind să fie ignorate de mame?
Copilul trebuie privit ca un întreg, cu corpul, mintea şi emoţiile sale. Astfel copilul nu trebuie să fie văzut ca un rezervor în care turnăm informaţii, deprinderi, cunoştinţe, ci tocmai artizanul alături de care trebuie să lucrăm împreună pentru o dezvoltare optimă. Fiecare copil este un individ şi poate parcurge anumite etape de dezvoltare un pic mai devreme sau mai târziu decât colegii săi. Nu disperaţi, ci investiţi mai departe energie, timp, calitate, speranţă şi entuziasm în copilul vostru!
O altă eroare legată de abordarea copilului se referă la faptul că mulţi părinţi socotesc că momentul în care copilul lor intră în sistemul educational (grădiniţă / şcoală) reprezintă punctul în care rolul lor în educaţia acestuia scade sau chiar dispare. Total fals!!! Cu toate că din acel moment există şi personal specializat în susţinerea şi educarea copilului, rolul părinţilor rămâne esenţial pentru el!
Ce recomandări aveţi pentru mămici pentru a creşte un copil bine dezvoltat psihic?
Obiectivele principale ale meseriei de părinte nu se rezumă doar la asigurarea nevoilor fiziologice necesare copilului ci mult mai mult. Aşa că recomand: oferiţi timp de calitate copilului, fiţi modele pozitive pentru copil, comunicaţi şi iar comunicaţi cu copilul, oferiţi dragoste necondiţionată şi dezvoltati personalitatea copilului. Nu în ultimul rând subliniez faptul că şi calitatea relaţiilor părinţiilor cu copiii lor este foarte importantă pentru sănătatea mentală şi fizică a acestora de-a lungul vieţii. O relaţie bună şi de încredere între părinte şi copil serveşte ca un factor de protecţie pentru copii, în timp ce deficienţele în mediul „de acasă” reprezintă un major factor de risc. Totodată suntem conştienţi de faptul că există multiple momente în timpul creşterii unui copil când părinţii pot simţi că au nevoie de un oarecare sprijin. În acest sens începând cu luna septembrie 2015, în colaborare cu Spaţiul de joacă YOYO Sibiu se vor relua întâlniri gratuite de parenting, încercând să se atingă subiecte relevante privind nevoile copilului.
Creşterea si dezvoltarea fiecareia dintre regiunile creierului depinde de nivelul de stimulare exercitat din exterior. Aceasta stimulare constanta reprezinta baza procesului de invatare si a mare parte din capacitatile intelectuale de mai tarziu. Nu uita, primii 3 ani sunt anii unor achizitii fantastice pentru copil, o perioada care nu se mai repeta si in care capacitatea de acumulare a copilului este incomparabila cu ceea ce se va intampla in restul vietii sale. Profită de aceasta perioada !