Raluca Ada Popa este, la 28 de ani, cel mai bun student român din străinătate în anul academic 2013-2014. Distincția i-a fost acordată de curând în cadrul celei de-a șasea ediții a Galei Ligii Studenților Români din Străinătate (LSRS), organizată la Palatul Parlamentului. Raluca a terminat anul trecut studiile doctorale în informatică la Massachusetts Institute of Technology (MIT) din SUA, una dintre cele mai prestigioase universități din lume și este autoarea unei lucrări de doctorat premiate cu Sprowls, pentru cea mai bună teză în informatică de la MIT și folosită de companii precum Google, SAP AG și Lincoln Labs. Raluca Ada Popa este sibiancă. A terminat Colegiul Național Gheoghe Lazăr, iar cea mai frumoasă perioadă de care își amintește este cea a liceului, atunci când participa la olimpiadele de fizică, informatică și matematică. Iată povestea ei:
Reporter:Ce înseamnă pentru tine, Raluca, să fii studentul anului, premiu acordat ție, nu de mult, în România?
Raluca Ada Popa: Pentru mine este o adevărată onoare să primesc acest premiu deoarece cunosc valoarea și excelența studenților români din străinătate.
Rep: Când și cum a apărut interesul tău pentru IT și cum ai ajuns să studiezi în State?
R.A.P.: Am ales domeniul IT pentru că talentul necesar în IT mi se potrivea perfect, logică şi inginerie, şi pentru că mă fascina nespus. Vedeam cum informatica pătrunde în fiecare aspect al vieţii, nu doar în calculator, dar şi în telefonul celular, în avioane, în sistemele bancare, în maşinile pe care le conducem, în ceasuri şi în multe altele. Ideea de a putea programa şi controla toate aceste obiecte mă entuziasma enorm. Pe timpul liceului, mi-am dorit foarte mult să studiez la o facultate de vârf din America, fiindcă eram conștientă de calitatea excelentă, de educație precum și de oportunitățile pe care o astfel de educație le deschide. Parcursul meu spre MIT nu a fost unul direct. Am aplicat, după liceu, la MIT şi nu am fost admisă. În schimb, am fost admisă la Caltech, o altă facultate de inginerie din California. La Caltech, am terminat prima din clasă în cursurile de informatică, matematică şi fizică, în primul an. După acest an, am aplicat pentru transfer la MIT şi atunci m-au acceptat. Mi-a plăcut enorm acolo, aşadar am rămas la această universitate şi pentru doctorat.
Rep: Cât la sută din ceea ce faci este inspirație și cât la sută transpirație?
R.A.P.: În munca mea de cercetător este nevoie de foarță multă inspirație și transpirație, aș spune în egală măsură. Dar de asemenea, cred că reușita în munca mea necesită mai multe ingrediente pe lângă acestea două: resurse și mediu prielnic pentru cercetare, colaborare cu alți cercetători capabili și efort depus la comun, precum chiar și de puțin noroc.
Rep: Ce a înseamnat pentru tânăra Raluca Ada Popa să ajungă să studieze la un important Institut din America? Care au fost provocările și care au fost certitudinile?
R.A.P.: Faptul că am studiat la MIT a fost una dintre cele mai frumoase realizări pentru mine. Cred că cea mai mare provocare a fost să ajung să fiu admisă acolo. Apoi, în mod normal, au urmat provocările de zi cu zi de la o facultate exigentă precum MIT, dar acestea au fost ușor de învins deoarece efortul și dedicația mea au fost ajutate de resursele și mediul prielnic de la MIT. Certitudinile au fost că sunt într-un mediu academic de excepție și prietenos care are dorința sinceră de a mă ajuta să reușesc și care îmi pune la dispoziție tot de ce am nevoie pentru a reuși.
Rep: De ce acolo și nu în România?
R.A.P.: Obiectiv vorbind, MIT este o facultate mult mai bună în informatică decât facultățile noastre din România. MIT are profesori și studenți de top în toată lumea; de exemplu, patru dintre cursurile pe care le-am urmat eu au fost predate de profesori care au caștigat premiul Turing (echivalentul premiului Nobel în informatică) și pe deasupra, am avut ocazia să fac cercetare cu acești profesori. De asemenea, MIT dispune de resurse financiare excepționale pentru studenți și deschide multe drumuri și oportunități valoroase celor care termină la MIT.
Rep: Care ar fi după părerea ta cea mai bună reformă în învătământul Românesc pentru a determina oamenii valoroși să rămână în țară?
R.A.P.: Pentru a convinge studenții la doctorat să ramână la studii în România, cred că în primul rând ar trebui să li se ofere resursele necesare pentru a putea să-și realizeze cercetarea, să li se acopere costul conferintelor și drumului spre conferințe, și un salariu care să le permită să se concentreze pe cercetare în loc de a se îngrijora de viața de zi cu zi.
Rep: Vorbește-mi despre tema ta de doctorat, atât de apreciată. Ce fel de provocare a fost pentru tine și ce te-a determinat să o alegi?
R.A.P.: Doctoratul meu este în domeniul informaticii cu specializarea în securitatea datelor. Teza mea de doctorat contribuie la protejarea datele confidenţiale sau private împotriva hacker-ilor şi a câştigat premiul Sprowls pentru cea mai bună teză în informatică de la MIT. Proiectul meu CryptDB este folosit de companii precum Google, SAP AG şi Lincoln Labs, iar proiectul meu Mylar este folosit de spitalul Newton-Wellesley din Boston pentru a proteja datele private ale pacientilor. Mi-a plăcut securitatea datelor pentru că îmbina matematica și ingineria și pentru că încearcă să rezolve probleme importante și de actualitate. Teza mea de doctorat propune o metodă nouă: datele se stochează cifrate (pentru a le ascunde continutul de hackeri) și în același timp server-ele pot calcula pe date cifrate. Ideea de a calcula pe date cifrate este paradoxică pentru că, de îndată ce datele sunt cifrate, arată aleator, își pierd logica și structura și sunt greu de folosit în calcule la servere.
Acest aspect imposibil a fost cea mai mare provocare pentru mine; pentru o perioadă, eu și advisorii mei ne îndoiam că vom reuși să realizam acest lucru. În final, am reușit să descopar protocoale de cifrare care permit calculul pe date cifrate.
Rep: Cât de des vii acasă și ce faci când ți se face dor?
R.A.P.: Vin acasă aproximativ o dată pe an, iar părinții și rudele mele vin să mă viziteze din când în când. De asemenea, vorbesc foarte des pe telefon cu cei din România, de 3-4 ori pe săptămână.
Rep: Cum te-a sprijinit familia ta și cum au primit vestea că vei pleca atât de departe?
R.A.P.: Familia mea m-a sprijinit mereu și s-a bucurat de șansa pe care o am. Cred că bucuria și mândria lor au fost mai mari decât suferința că voi pleca. La început le-a fost mai greu să se obișnuiască fără mine în persoană, dar în toți acești ani am vorbit la telefon foarte des, uneori în fiecare zi, în timp ce mergeam spre școală. Mama mea, fiind inginer informatician la rândul ei, a înțeles ceea ce fac și s-a bucurat că am pornit pe acestă cale.
Rep: Ce faci în momentul de față și care este marele tău țel? Până unde vrei să mergi?
R.A.P.: În momentul de față îmi încep postul de profesoară universitară la Berkeley. Doresc să creez un grup de studenți de doctorat foarte bun și împreună să rezolvăm probleme de cercetare importante. Sper ca cercetarea mea să aibă impact asupra lumii și companilor de IT, și să crească posibilitățile și cunoștințele lumii.
Rep: Ce altceva iubești în afară de informatică?
R.A.P.: Îmi place să alerg distanțe lungi prin natură, și în general, îmi place sportul de multe feluri și viața activă. De asemenea, îmi place să dansez și să călătoresc.
Rep: Cum se vede România din diasporă, acum după alegeri?
R.A.P.: Rezultatul votului este încurajator. Mulți studenți din străinătate au depus efort și timp să voteze. Eu am călătorit de la Zurich la Berna pentru a vota, și din fericire, am așteptat la coadă doar o oră.
Rep: În România sunt foarte mulți tineri valoroși care se luptă să reușească. Ce mesaj ai pentru ei?
R.A.P.: Sfatul meu este să urmeze domeniul care le place, să îl urmeze cu stăruinţă, şi să înveţe de la oamenii din jurul lor. Este important să aleagă ceea ce le place şi ceea ce li se potriveşte pentru a putea să lucreze din inimă. Dar, de asemenea, va trebui să depună multă muncă, mult efort, multă dedicaţie şi perseverenţă, şi să răzbată numeroasele obstacole pe care cu siguranţă le vor întâlni în calea lor. De asemenea, îi sfătuiesc să ţină ochii deschişi şi să înveţe de la alţii. Este important să accepte meritul celor din jurul lor, să fie modeşti, să vadă părţile pozitive în colegi şi competitori, şi să încerce să înveţe de la ei.
Rep: Raluca ești sibiancă, ce te-a învățat Sibiul și ce simti când te gândești la el?
R.A.P.: Când mă gândesc la Sibiu mă gândesc la liceu și la olimpiadele de fizică, matematică și informatică la care participam. Sunt recunoscătoare liceului și profesorilor mei de acolo pentru ca au pus bazele gândiriiși cunoașterii mele.
