V-ați întrebat vreodată câți oameni minunați sunt printre noi, fară a-i cunoaște? Adică oameni care au meserii ca mine și ca tine, care ne sunt vecini, care merg la aceleași magazine ca și noi, care nu sunt vedete sau pesoane publice, dar care, cu o înverșunare aparte, strălucesc acolo unde își pot dezvălui pasiunea.
Raluca Cismaru iubește poezia și muzica folk, aproape de când se știe. Este educatoare la grădinița „Frații Grimm”, secția germană. Inițiază și supraveghează cu drag și dăruire, de 26 de ani, copii în primii lor ani de viață. În restul timpului cântă, compune și înregistrează muzică folk. Sustinută de familie, cutreieră țara în lung și în lat și străinătatea, atunci când i se cere, pentru a-și cânta muzica la marile și micile evenimente de muzică. A cântat de la Constanța la Berlin și de la Brașov la Viena. În 2016 a scos primul disc de muzică Folk și are la activ peste 40 de melodii compuse. O puteți asculta pe internet, până atunci însă, noi vă spunem povestea ei.
Raluca s-a născut în Sibiu pe 15 iulie 1970. A crescut în cartierul Lazaret, acolo unde majoritatea locuitorilor erau sași. A fost motivul pentru care toate școlile pe care le-a urmat au fost în limba germană. A început cu Grădinița Nr. 7, a continuat cu Școala Nr. 8, Liceul Textil, care pe atunci avea și secție de germană, și a terminat Facultatea de Litere (engleză – germană) la Cluj, cu Masterul aferent. Tot în timpul facultății a făcut și un modul pedagogic, care îi permite, mai târziu, să profeseze ca educator. Inițial Raluca a fost actor mânuitor la Teatrul de păpuși, până în vara anului 1991, când se desființează secția de germană. În același an, de Revelion, se căsătorește și rămâne însărcinată. După ce se naște fetița ei profesează ca educator, meserie ce o practică și astăzi. Acum fata ei are 26 de ani, este căsătorită la rândul ei și i-a dăruit un nepoțel, care este acum bucuria familiei.
Muzica a făcut parte din viața ei dintotdeauna. Prima ei înregistrare o are de la 5 ani. Chitara a descoperit-o în școală, pentru că, la secția germană, se făcea foarte multă muzică. Din clasa a V- a a început să învețe să cânte la ea. A participat apoi la evenimente. A cântat la serbările de la școală, la „Cântarea României” și la multe alte probe culturale și tot felul de manifestări.
„Dar să știți că nu am făcut niciodată treaba asta la nivel de profesionist ci numai și numai din pasiune”, spune Raluca.
A prins „Cenaclul Flacăra”, dar nu a fost parte din el, pentru că nu avea vârsta necesară. În anul 1985 când s-a desființat, ea încă nu împlinise 15 ani. Trei ani mai târziu însă, participă la Festivalul de Folk de la Târgu Jiu. Era prima ei participare la un festival, iar în juriu era Valeriu Sterian.
„A fost primul și aproape ultimul. Eu nu sunt foarte competitivă de fel, nu m-au preocupat competițiile și nu m-au atras. Eu cânt pentru sufletul meu și așa a fost dintotdeauna”, își amintește Raluca.
Scena în schimb, are o cu totul altă semnificație pentru ea. A atras-o dintotdeauna. „Am avut ceva așa cu ea și ea cu mine”, spune educatoarea care consieră că pe scenă poate străluci!
7 ani de folk intensiv și un CD „Transparent”
A urmat o pauză în participările Ralucăi Cismaru la manifestări. La muzică nu a renunțat, însă a cântat doar pentru familie și prieteni. În anul 2010 povestea ei se schimbă. În Clubul Ghilotin, club în care, la acea vreme se cânta muzică folk, se întâlnește cu un vechi prieten, Florin Thomits. El cânta acolo și nu a putut să nu-i amintească cât de mult îi plăcea să cânte și ei. Așa s-a reapucat de muzică, însă de data aceasta s-a apucat serios. În ultimii șapte ani a compus peste 40 de melodii, meritând titulatura de cantautor, a scos un disc, „Transparent”, pe care sunt înregistrate 12 melodii, din care doar 3 nu sunt ale ei și a participat la nenumărate evenimente dedicate muzicii folk. A văzut România în lung și în lat. Brașov, Baia Mare, Constanța, Cluj, Buzău, Borsec, Lupeni, Vâlcea sunt doar câteva localități pe care Raluca și le amintește. A cântat și în străinătate, invitată fiind de comunitățile de români de la Viena și Berlin. Dintre toate experiențele pe care le-a avut în sufletul ei rămâne melodia „Numerologie” și taberele de muzică folk, care îi sunt extrem de dragi.
„Sunt foarte, foarte frumoase. Se fac în aer liber, se cântă pe scenă și se cântă și la foc de tabără până dimineața. Te simți minunat”, povestește Raluca.
În 2012 cedează tentației și mai participă la un festival, la Mediaș și câștigă premiul sponsorilor. A decis atunci că este ultimul. Îi lasă pe tineri să concureze, iar ea va cânta publicului doar din pură plăcere și din postura de invitat.
Dacă nu este folk sunt ii și lupi
Și totuși muzica folk nu este singura pasiune a Ralucăi. Ea iubește aproape la fel de mult lupii și iile.
De lupi o leagă moștenirea neamului nostru, pentru că lupul a fost animalul sfânt al dacilor.
„Este foarte greu să-mi dau seama dacă sunt cu adevărat dac, dar eu așa mă simt. Poate nu sunt, dar așa mă simt. De multe ori mă gândesc că lupul m-a găsit pe mine și nu eu pe el. Am acasă nenumărate tricouri, hanorace și articole pe care este reprezentat lupul. Până și pe chitară îl am”, spune Raluca.
De asemenea are peste 20 de ii autentice la care ține enorm.
Anul acesta a decis să nu-și mai facă niciun plan și să trăiască toate momentele așa cum vin. Cu toate acestea, programul ei este plin.
Va scoate și ea un al doilea disc, însă nu foarte curând. O să continuie să înregistreze și să posteze pe internet.
„Nu fac muzică pentru bani, sub nicio formă. Cânt pro bono, nu trăiesc din asta. Eu am serviciu, am salariu, din punct de vedere financiar nu depind de muzică și așa nu mă cramponez de nimic. Unde sunt cheamată, mă duc. Eu cânt de drag și îmi place să comunic cu oamenii. Partea financiară mă interesează foarte puțin, spre deloc.”, mai spune interpreta.
Raluca Cismaru iese din toate tiparele. La cei 47 de ani râde cu tot cu suflet, este o bunică tânără, care merge pe bicicletă și se dă cu rolele. După zeci de ani de cântat la chitară s-a decis să i-a lecții la acest instrument. A ajuns la concluzia că nu știe suficient. În rest, încântă cu vocea și chitara ei publicul iubitor de folk, „o muzică care spune ceva, cere ceva, transmite ceva, vrea ceva, se bate pentru ceva”, după cum o descrie chiar ea.
