Carmen Emilia Marcu este numele ei. Vârsta? 52 de ani. Ocupația? 8 ore pe zi la o tipografie din Sibiu. Statut social? Mamă și bunică cu normă întreagă. Pasiunea? Voluntariatul. Scopul? O lecție de viață. Într-o lume în care timpul ne sufocă și avem senzația că ne confruntăm mai mult cu lipsa lui, Carmen ne demontrează ca nu de timp avem nevoie pentru a fi voluntari, ci de inimă. Răspunde întotdeauna cu promtitudine chemărilor multor asociații și organizații nonprofit din Sibiu. Carmen luptă pentru mediul înconjurător, pentru copii cu nevoi, pentru siguranța turiștilor pe munte. Își educă nepoții în spiritul altruist al voluntarului, iar nouă ne arată, prin puterea exemplului, cum putem fi neprețuiți.
Carmen Emilia Marcu s-a născut la Sebeș Alba, în 4 octombrie 1962. Nu împlinise încă 5 ani când părinții ei s-au mutat la Sibiu. Aici avea să crească, să-și întemeieze o familie și să dea naștere la 3 fete, care la rândul lor, i-au dăruit 3 nepoți. Pe Cristian, de 8 ani, pe Alexia, de 5 ani și pe micuțul Iustin, de numai 3 anișori. Atunci când fetele ei au crescut, Carmen a realizat că, oricât de fericită ar fi, ceva din viața ei lipsește. „Simțeam nevoia de a fi utilă familei, societății, oamenilor din jurul meu. În 2010 l-am văzut la televizor pe Dragoș Bucurenciu. Luase premiul pentru Voluntarul Anului. A fost momentul în care m-am decis că vreau să fiu voluntar”. A sunat și s-a înscris, alături de o colegă, la organizația „Mai mult verde”. De atunci, Carmen a participat în fiecare an la multe acțiuni. Printre ele se numără „Family Olympics”, un proiect pentru prevenirea abandonului școlar, „Dă pomului un nume”, o campanie de plantare a pomilor, la care i-a fost alături și Cristi, cel mai mare dintre nepoți, „Cindrel în alergare”, „Semimaraton”, „Let’s do it, România”, un proiect ce își propune un mediu mai curat. În plus, ea a participat și la marcare traseelor montane. „Mă simt utilă când fac voluntariat și, dacă reușesc, cât de puțin să schimb o stare de fapt sau o mentalitate, pentru mine este un lucru bun. Am observat că după ce am făcut de mai multe ori curățenie în cadrul proiectului „Let’s do it, România”, oamenii au început să nu mai arunce pe jos. La început erau mormane de gunoi. Acum nu mai sunt așa”. Carmen a văzut și a trăit multe, dar mai ales a simțit. Atunci când faci lucrurile cu sufletul… simți. „Sunt multe care te marchează. Anul acesta am fost la o campanie de strângere de fonduri pentru copiii care au învins cancerul. I-am văzut pe acei micuți luptători. Erau copii cu picioarele amputate în urma acestei crunte boli, însă erau la fel de frumoși și încrezători ca înainte, poate mai încrezători. Merită să te zbați pentru ei”.
„Putem învăța unii de la alții, fără a fi cicălitori”
Carmen recunoaște că nu este ușor să faci voluntariat și că ai mare nevoie și de sprijinul familiei. „Îmi planific, îmi fac un program, iar familia mea înțelege. Știu că participarea la aceste acțiuni face parte din viața mea și respectă asta”. Îți trebuie și o serie de calități. „Trebuie să fii generos, ca să aloci din timpul tău liber. Contează mult să faci voluntariatul cu voioșie. Să fii punctual și să-ți respecți cuvântul dat, pentru că se pune bază pe ajutorul tău. Să-ți pese de ceilalți.” Dintre toate peripețiile de până acum, Carmen se oprește la munte. „Adevărul este că iubesc muntele. Am fost de multe ori cu familia. Mă încarc cu energie, iar pe munte, parcă toți oamenii sunt la fel. Sunt prietenoși și te înțelegi cu ei fără cuvinte. Sunt responsabili și iubesc natura. Să reînnoiești marcajele nu este un lucru ușor. Trebuie să ai la tine 1, 2 litri de vopsea, câte kilograme de nisip poți duce, ciment, stâlpi. Poți fi în nori, poți trece prin burniță și vânt, te poate prinde noaptea. Este o adevărată aventură, însă atunci când totul se termină, sentimentul este nemaipomenit. Marcajele pot proteja și chiar salva viața turiștilor.” Marea dorință a lui Carmen este aceea de a se implica cât mai mulți oameni, iar voluntariatul să fie luat în serios. „Putem face asta. Totul stă în puterea exemplului. Putem învăța unii de la alții, fără a fi cicălitori”.
Casetă 1
„Sincer să fiu, până la ea, nu am văzut voluntari care să aibă vârsta ei. Dar la Carmen farmecul este că nu-și arată vârsta. Când o vezi spui că are 20 de ani. Asta îi citești pe față. Se încadrează foarte ușor într-un cerc de oameni tineri. Face voluntariatul cu tot sufletul. Poți discuta cu ea pe orice temă, are experiență de viață și asta se vede”. Alexandru Gorceag, programator și voluntar.
Caseta 2
„Este o persoană implicată în tot ceea ce înseamnă viața Sibiului. Este comunicativă, cooperantă și mereu binedispusă. Te simți confortabil în preajma ei. Impresionant la Carmen este faptul că deși are copii și nepoți reușește să fie voluntar și le insuflă și lor sentimentul acesta. Este un exeplu pentru noi toți și ne arată că voluntariatul nu are vârstă.Din păcate, în România faptul de a te implica în proiectele pentru societate fără a avea un câștig este privit cu scepticism. Ar fi frumos să urmăm exemplul oamenilor ca ea. Ar fi un plus pentru noi toți.” Anișoara Buna, voluntar.
Casetă 3
„Carmen Marcu este acel tip de voluntar în care nu a fost nevoie să investim timp și energie pentru a o atrage alături de noi sau pentru a o învăța cum se refac potecile de munte. Ne-a căutat ea singură și de fiecare dată vine din proprie inițiativă să întrebe „Ce mai avem de făcut?” sau să ne spună „Vreau eu să fac asta!”. Dar ce ne place cel mai mult la Carmen este faptul că zâmbeste mereu, indiferent de cât de greu este ceea ce facem, de cât de abruptă este poteca sau dacă vine ploaia și suntem departe de cabană. Este generoasă la efort, darnică cu timpul și cu priceperea ei, adaptabilă și gata oricând să împartă tot ce are cu cei din echipa ei. Își împarte chiar și pasiunea ei pentru natură și voluntariat cu cei mai mici, participând la unele activități împreună cu nepoțelul ei. Cu pensula în mână la vopsit marcaje turistice sau cu fierăstrăul la curățat potecile de crengile care le blochează, pe vârful Ciortea în Munții Făgărașului, în platoul Bedeleu din Munții Trascău sau în Muntele Mare, ea a fost și este alături de noi. Este membru în Asociația Ecouri Verzi și un adevărat Potecător = Potecă + Muncitor. Carmen este un voluntar pe care știm că ne putem baza și pe care îl recomandăm oricui!” Horațiu Popa
coordonator Potecatorii.ro – program de voluntariat pentru poteci de munte, președinte Asociația „Ecouri Verzi”.
