16.2 C
Sibiu
vineri, iunie 14, 2024

Istoria oraşului nostru: Sibiu

Publicitate

Cele mai citite

Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, Magistratul va iniţia construirea celei de-a patra incinte de fortificare, incintă care va cuprinde Oraşul de Jos. Chiar dacă aici se afla cea mai veche vatră a oraşului, probleme mari datorate solului moale al luncii râului Cibin, vor întârzia mult construirea acestei centuri. Fortificarea va avea ca şi cauză repetatele asedii realizate de armatele otomane, care la începutul secolului al XV-lea se vor repeta într-un mod îngrijorător pentru Magistrat şi pentru locuitorii burgului. Accesul urma să se facă prin trei porţi, Poarta Ocnei care făcea legătura cu drumul care venea dinspre Mediaş şi mergea apoi spre Piaţa Mică, a fost a doua incintă a cetăţii, Poarta Turnului care făcea legătura cu drumul care venea dinspre Alba Iulia şi Poarta Elisabeta, numele venindu-i de la biserica Sfânta Elisabeta, care se afla în imediata vecinătate, poarta aflându-se la capătul probabil al celei mai vechi străzi a comunităţii sibiene. Vechea vatră formată în jurul Pieţei Dragonilor, va da naştere în acel moment la axa care va configura această parte a cetăţii. Oraşul de Jos era locul în care profesau şi trăiau majoritatea breslaşilor şi a negustorilor. Aspectul acestui spaţiu era unul rural, cu majoritatea caselor construite din lemn, cu o densitate a populaţiei ridicată, cu un grad ridicat al pericolelor de epidemii, sau cataclisme naturale, în special inundaţii, mai ales că existau canale trase din râul Cibin aflat în imediata apropiere, aşa cum era cel de pe strada Vopsitorilor. Astăzi din această incintă se mai păstrează fragmente din zid în incintele caselor existente dar şi două turnuri, al Pulberăriei şi al Pielarilor. În secolul al XVI-lea va fi construită şi o a 5-a incintă de fortificaţie cu un scop exclusiv militar, aceasta întărind, de fapt, a treia incintă de fortificare prin adăugarea a unui al doilea rând de zid, a unui turn de tragere, Turnul Gros. Scopul acesteia era apărarea acestui brâu care era deschis şi fără posibilitatea apărării în zona mediană. Se vor construi şi două bastioane, Haller în extremitatea de sud-est, acoperind astfel drumul dinspre valea Hâr­tiba­ciu­lui res­pectiv Soldisch, aco­perind trecerea spre Oraşul de Sus dinspre drumul care venea de la Alba Iulia. Tot în această etapă trei dintre cele cinci porţi ale oraşului, Poarta Ocnei, Poarta Turnului şi Poarta Cisnădiei, vor fi întărite prin adăugarea unui bastion, acestea cinci reuşind astfel alături de celălalte două porţi şi de Turnul Gros să realizeze apărarea cetăţii de noile arme de foc. Răzvan POP, istoric

Publicitate

Publicitate

spot_img
Ultimele știri

Euro 2024. Sibianul Darius Olaru calcă pe urmele lui Michael Klein

Astăzi debutează, în Germania, Euro 2024. Suflarea fotbalistică din județul Sibiu are un motiv în plus să susțină Naționala...

Publicitate

Cele mai citite

Spre sfârşitul secolului al XIV-lea, Magistratul va iniţia construirea celei de-a patra incinte de fortificare, incintă care va cuprinde Oraşul de Jos. Chiar dacă aici se afla cea mai veche vatră a oraşului, probleme mari datorate solului moale al luncii râului Cibin, vor întârzia mult construirea acestei centuri. Fortificarea va avea ca şi cauză repetatele asedii realizate de armatele otomane, care la începutul secolului al XV-lea se vor repeta într-un mod îngrijorător pentru Magistrat şi pentru locuitorii burgului. Accesul urma să se facă prin trei porţi, Poarta Ocnei care făcea legătura cu drumul care venea dinspre Mediaş şi mergea apoi spre Piaţa Mică, a fost a doua incintă a cetăţii, Poarta Turnului care făcea legătura cu drumul care venea dinspre Alba Iulia şi Poarta Elisabeta, numele venindu-i de la biserica Sfânta Elisabeta, care se afla în imediata vecinătate, poarta aflându-se la capătul probabil al celei mai vechi străzi a comunităţii sibiene. Vechea vatră formată în jurul Pieţei Dragonilor, va da naştere în acel moment la axa care va configura această parte a cetăţii. Oraşul de Jos era locul în care profesau şi trăiau majoritatea breslaşilor şi a negustorilor. Aspectul acestui spaţiu era unul rural, cu majoritatea caselor construite din lemn, cu o densitate a populaţiei ridicată, cu un grad ridicat al pericolelor de epidemii, sau cataclisme naturale, în special inundaţii, mai ales că existau canale trase din râul Cibin aflat în imediata apropiere, aşa cum era cel de pe strada Vopsitorilor. Astăzi din această incintă se mai păstrează fragmente din zid în incintele caselor existente dar şi două turnuri, al Pulberăriei şi al Pielarilor. În secolul al XVI-lea va fi construită şi o a 5-a incintă de fortificaţie cu un scop exclusiv militar, aceasta întărind, de fapt, a treia incintă de fortificare prin adăugarea a unui al doilea rând de zid, a unui turn de tragere, Turnul Gros. Scopul acesteia era apărarea acestui brâu care era deschis şi fără posibilitatea apărării în zona mediană. Se vor construi şi două bastioane, Haller în extremitatea de sud-est, acoperind astfel drumul dinspre valea Hâr­tiba­ciu­lui res­pectiv Soldisch, aco­perind trecerea spre Oraşul de Sus dinspre drumul care venea de la Alba Iulia. Tot în această etapă trei dintre cele cinci porţi ale oraşului, Poarta Ocnei, Poarta Turnului şi Poarta Cisnădiei, vor fi întărite prin adăugarea unui bastion, acestea cinci reuşind astfel alături de celălalte două porţi şi de Turnul Gros să realizeze apărarea cetăţii de noile arme de foc. Răzvan POP, istoric

Publicitate

Publicitate

spot_img
Ultimele știri

Euro 2024. Sibianul Darius Olaru calcă pe urmele lui Michael Klein

Astăzi debutează, în Germania, Euro 2024. Suflarea fotbalistică din județul Sibiu are un motiv în plus să susțină Naționala...

Știri pe același subiect