Bogdan Cerveneak: Un preot ar trebui să facă tot binele care-i stă în putință și să suporte tot răul cu care-l răsplătesc oamenii

Bogdan Cerveneak este șeful de promoție al Facutății de Teologie din Sibiu, un tânăr care a răspuns chemării de a fi mai aproape de Dumnezeu și a mers să învețe cum să arate, orcărui om cu inima deschisă, calea către El. S-a născut în Bocșa (județul Caraș-Severin), în anul 1988. A urmat aici școala generală și Liceul Teoretic „Traian Vuia” din Reșița, la secția matematică-informatică/engleză intensiv. Liceul a fost momentul în care Bogdan a început să ia decizii. „În clasa a XII-a am hotărât să mă convertesc la ortodoxie, fiindcă înainte eram catolic (după tată) și de aici a început totul. Atunci, în clasa a XII-a, am și avut dorința de a veni la Teologie în Sibiu, auzind că e cea mai bună facultate de profil din țară, numai că, un an întreg mă pregătisem pentru admiterea de la Timișoara, la Automatică; așa că am mers la Timișoara. Am terminat facultatea și m-am angajat programator. După ce am terminat prima facultate, m-am înscris la Teologie în Timișoara. Acolo am terminat primul an, însă după aceea mi-am dat demisia de la serviciu, pentru a veni la Sibiu, la facultate”. Aici a terminat cu media 9,78 fiind și studentul care a primit și o diplomă de excelență la finalul anilor de studiu din partea facultății. Este pasionat de tenis de masă, fotografie, cărți, muzică și își dorește să vadă schimbată la oameni „dispoziția de a fi îngăduitori și binevoitori unii cu alții, căci celelalte se schimbă apoi de la sine”.
Bogdan nu crede în ierarhia instituționalizată pentru că, „după atâta amar de școală am văzut colegi care aveau note mici și care au ajuns departe și colegi cu note mari care nu au făcut nimic”, dar spune că singurul lucru care trebuie urmărit în viață este conștiința curată în raport cu Dumnezeu și cu ceilalți oameni. Nu i s-a părut o facultate grea, pentru că a avut „puterea”, dată de facultatea anterioară de a învăța logic și a asimilat fără efort, pentru că, spune el, „…tot ce-ți place este ușor, iar menirea Facultății de Teologie este de a te forma mai mult decât a te informa. Ce pot spune este că am cules, cât am fost în stare, ce am găsit mai bun de la toți profesorii noștri.” În momentul de față se pregătește, teoretic, pentru masterat, iar practic așteaptă să ia cea mai bună decizie și drumurile să i se deschidă. Într-o zi, poate va deveni preot, acel om care face legătura dintre credincios și Dumnezeu, acel misionar care trebuie să-și deschidă inima în fața oricui și care trebuie, cu bunătate și înțelepciune să-i apropie pe oameni, să le arate calea cea dreaptă, să-i povățuiască și să-i ajute să se mântuiască. Ce crede Bogdan despre această misiune? „Orice om cu puțină conștiință, în fața preoției trăiește un paradox. Pe de-o parte e dorința de a fi preot, de a fi mâna prin care lucrează Dumnezeu tainele Lui în lume, iar pe de altă parte e frica, în aceeași măsură, de răspunderea ce o ai în fața Lui pentru tot sufletul care ți l-a dat în grijă, până la ultimul. Nu pot spune că urmăresc cu tot dinadinsul să fiu preot. Dorința este, dar și frica… . Despre cum ar trebui să fie un preot s-au scris tomuri întregi. În puține cuvinte, eu spun că ar trebui să facă tot binele care-i stă în putință și să-l facă tuturor (fără a căuta la față), și să suporte tot răul cu care-l răsplătesc oamenii, fără să se tulbure, fără să cârtească, fără să judece.” O realitate este că, în ultimii ani, mulți oameni se îndepărtează de biserirică. Preoții sunt blamați pentru modul în care se comportă, pentru luxul pe care îl expun sau pentru că sunt departe de a fi un exemplu pentru comunitate, iar Bogdan recunoaște asta. „Vina e, ca peste tot, împărțită. Am auzit și am văzut preoți care o duc bine din punct de vedere material, dar nu toți au câștigat bunurile pe nedrept. Foarte, dar foarte mulți, sunt preoți săraci de la țară și cei care își fac datoria, despre care nu se vorbește, vorba ceea, binele face puțin zgomot, iar zgomotul puțin bine. Până la urmă, preoții sunt și ei oameni ca toți ceilalți, care s-au format dintre și printre ceilalți oameni, nu pot fi cu mult mai buni decât ei. Problema e și de optică: O albină găsește într-un câmp cu buruieni singura floare de acolo, iar musca într-un câmp cu flori îți găsește singurul gunoi existent. Cum ți-e ochiul, așa îi vezi pe cei din jur și aici e problema oamenilor. Prea puțini sunt cei care încearcă să vadă binele din ceilalți, majoritatea suntem cârtitori, vedem toate așchiuțele din ochii tuturor, dar nu ne uităm la noi. Aici intervine misiunea preotului, aceea de a schimba optica. Metanoia sau pocăința cum traducem noi din greacă, înseamnă tocmai schimbarea minții sau a modului de a gândi.”
În legătură cu Dumnezeu nu trebuie să sacrifici decât eul propriu, adică tot. Dar și primești tot.
L-am provocat pe Bogdan la o discuție pe două teme, pe cât de actuale, pe atât de sensibile și controversate. Refugiații care ar trebui să fie primiți în România și Catedrala Neamului ce va fi construită în București. Din punctul de vedere al primului subiect a considerat că este prea mic pentru a ști cu adevărat cum stau lucrurile însă, a ținut să sublinieze că „… dacă va fi bine sau rău, vom vedea. Singurul pericol pentru creștini sunt ei înșiși, în măsura în care sunt creștini doar cu numele. Vorba proorocului: „Pieirea ta, prin tine, Israile!”. Nimeni din afară nu te poate învinge dacă nu ai căzut deja în interior și mă refer, în primul rând, în raport cu Dumnezeu. E mult mai ușor a identifica „inamicii” în afară, decât să te lupți cu cei dinlăuntru”. Catedrala Neamului… au sau nu românii nevoie de ea? Bogdan este de părere că a ajuns mai degrabă o piatră de poticnire, decât una de mântuire, poate și din cauza mediatizării într-o măsură mai mult sau mai puțin obiectivă. „Personal, nu cred în catedrale, ci în biserici micuțe, cu comunități strâns legate între ele; dar asta este altceva. Nu mi se cade a judeca treburile ierarhiei. De-a lungul istoriei au existat însă tot timpul catedrale, chiar foarte mari, și toate s-au făcut cu sacrificii. Mentalitatea e cea care s-a schimbat foarte mult. Dacă înainte oamenii trăiau în bordeie, iar ce aveau mai bun dădeau cu inimă bună Bisericii, acum fac invers. Pe de altă parte, începând cu Cuza și terminând cu comunismul, statul a confiscat și a furat de la Biserică tot ce a putut; cheltuielile pe care le susține acum legate de construcție sunt infime comparativ cu ce a luat. Politicienii fură, cei cu drumurile și autostrăzile fură, pădurile se taie peste tot, dar nicicare nu stârnesc atâta revoltă în rândul poporului ca niște bani dați pentru o clădire. Ciudat.”
Am ales apoi să-i pun lui Bogdan o serie de întrebări scurte, la care răspunsurile lui să fie de asemenea scurte. Și iată ce a ieșit: Pentru tine ce este și cine este Dumnezeu? „Dumnezeu este Cineva, în toate sensurile.” Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care creștinii le fac față de Dumnezeu, cu sau fără voie? „Sunt frecvente și unele și altele. Cele fără voie sunt mai „ușoare” în măsura în care chiar nu erau cunoscute ca atare. Dar capcana constă în faptul de a nu dori să știi (ceea ce e mai comod), decât să le eviți conștient. Care este căința adevărată? „Presupune hotărârea de a nu mai face și răscumpărarea răului făcut. Nu furi și apoi spui că te căiești, ținând banii în buzunar; nici nu dai doar banii înapoi fără părere de rău (cu gândul să furi din nou)”. Ce înseamnă să-L iubești pe Dumnezeu? „Iubirea ține mai mult de minte, de voință și de inimă împreună, decât doar de sentiment. Iubirea se „măsoară” prin sacrificiu. În legătură cu Dumnezeu nu trebuie să sacrifici decât eul propriu, adică tot. Dar și primești tot. Care este cel mai mare bine pe care îl poți face omenirii? „Să te identifici cu toți oamenii și să plângi pentru toți ca pentru tine însuți și pentru păcatele tale. Partea Mariei. Lucrul Martei e tot ce ține de aspectul social: hrană, îmbrăcăminte, sănătate, un cuvânt bun, etc, celor care au nevoie în jurul tău.” Sfatul tău pentru creștini și în mod special pentru tineri? „E o vorbă de-a lui Steinhardt: Creștine, nu fi prost! Să fii creștin nu înseamnă să fii prost, dimpotrivă.”