ȘDȘ: Tensiune maximă în învățământ și zeci de întrebări fără răspuns

De mai bine de o săptămână tensiunea crește constant în școlile din Sibiu, mai ales în cele 24 de unități care erau înscrise în Programul „Școală după Școală” (ȘDȘ), adică cele care organizau program prelungit pentru elevi. Tot mai mulți părinți sunt nemulțimiți, tot mai mulți dascăli sunt derutați, dezamăgiți și speriați, tot mai mulți copii sunt afectați. Într-un noian de întrebări fără răspuns, autoritățile care ar putea veni cu soluții se ascund în spatele unor comunicări oficiale și refuză un dialog pentru a găsi o rezolvare la problema care afectează sute de familii din oraș.

Programul ȘDȘ este un program național, a cărui existență este prevăzută în Legea Educației din 2011. Articolul 58 prevede că acest program este un parteneriat între unitățile de învățământ, asociațiile de părinți și autoritățile publice.

„În parteneriat cu autorităţile publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, prin programul «Şcoala după şcoală», se oferă activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de învăţare remedială”, se arată în Legea Educației.

Metodologia de aplicare a programului a fost stabilită printr-un ordin de ministru – 5.349 – tot din 2011. Încă de la apariția sa, ordinul a creat numeroase controverse, dispute și nemulțumiri. Pentru că nu spune extrem de clar ce și cum se întâmplă, abia după aproape un an de la apariție s-a găsit o formulă sub care să fie aplicat. De atunci și până acum programul a funcționat astfel: asociațiile de părinți plăteau efectiv PFA-ul dascălilor cu sume stabilite de consiliile de administrație ale școlii. Primăria, parte și ea în program, punea la dispoziția școlilor gratuit spațiile, nemaifiind necesară nici plata utilităților, cum s-a întâmplat înainte de 2011.

În aceste condiții, părinții erau mulțumiți deoarece sumele de plată se încadrau între 7 și 10 lei de copil/ zi, în funcție de școală, dascălii erau mulțumiți pentru că – după ce plăteau asigurările obligatorii și impozitul – rămâneau cu mai mulți sau mai puțini bani în funcție de numărul de copii de care aveau grijă suplimentar la program, iar statul încasa impozite și taxe după munca depusă suplimentar de învățători.

De unde au apărut problemele?

În mai multe locuri din țară s-au depus reclamații că dascălii nu declarau numărul real de copii participanți la program sau emiteau facturi pentru sume mult mai mici decât cele încasate cu adevărat. În aceste condiții a existat, la nivel național, un control al Curții de Conturi care a stabilit că Programul ȘDȘ se desfășoară cu încălcarea OM 5.349/ 7.09.2011. Curtea a recomandat intrarea în legalitate. Pentru că la Inspectoratul Școlar Sibiu sunt aceiași oameni care au implementat procedura considerată greșită de către Curtea de Conturi, s-a cerut punctul de vedere al ANAF care să precizeze cum trebuie derulate lucrurile.

„Atât sursele de finanțare, cât și plata personalului implicat în acest program, efectuată din aceste surse, se evidențiază în cadrul unității de învățământ și nu al asociațiilor de părinți sau în cel al cadrului didactic în calitate de PFA”, au răspuns reprezentanții ANAF.
Acest răspuns a dat cu totul peste cap un program care mergea bine deja de câțiva ani și pentru a cărui punere în aplicare au existat scandaluri uriașe în Sibiu în urmă cu patru ani.
În urma adresei primite de la ANAF, Inspectoratul Școlar Sibiu a transmis școlilor să intre în legalitate. Adresa a fost trimisă în 23 septembrie și, nici măcar până în prezent, nu este clar în școli ce înseamnă această intrare în legalitate.
Banii e clar că trebuie să intre prin contabilitatea școlii, la surse extrabugetare. Nu știe însă nimeni exact cât trebuie să plătească părinții pentru acest serviciu. Deși contabilii școlilor au tot făcut calcule, sumele rezultate sunt foarte diferite. Se vehiculează sume de la 230 pe lună până la 400 de lei pe lună, pentru un copil ce rămâne la ȘDȘ, deși nimeni nu știe sau nu vrea să explice părinților de ce această diferență și ce intră exact în acest calcul.
Pe de altă parte, dascălii primesc mult mai puțini bani. Nu mai ajunge la ei cea mai mare parte a sumei pe care o pătesc părinții, ci vor fi plătiți „cu ora”, pentru fiecare oră petrecută la program. Plata cu ora însă se face în funcție de vechime, grade, calificative și alte aspecte, ceea ce face ca un învățător tânăr să primească sume extrem de mici. Dascălii mai în vârstă vor primi cu siguranță sume mai mari, dar, nici pe departe cât primeau până acum. Deși există învățători care ar fi dispuși să rămână în sistem cu aceste sume, chiar și mult mai mici, nimeni nu le spune exact câți bani vor primi. Zeci de învățători din Sibiu și-au făcut propriile calcule, i-au mai ajutat contabilii școlilor, dar tot nu există o confirmare oficială a sumelor de bani pe care ar trebui să le încaseze.
Nedumerirea tuturor – părinți și dascăli – este: de ce dacă părintele plătește mai mult decât până acum – la unele școli chiar dublu – învățătorul primește cam o treime din bani?
În cele mai multe școli, nimeni nu spune dacă părinții vor trebui să plătească doar pentru zilele în care copilul participă la program sau va fi o taxă lunară fixă. De asemenea, nimeni nu spune dacă venitul dascălului va fluctua sau nu în funcție de numărul de copii efectiv prezenți sau va fi tot așa o sumă lunară fixă, având în vedere că se stabilește în funcție de salariul de bază.
Alte întrebări fără răspuns
Metodologia de aplicare a ordinului prevede grupe de maxim 12 copii care să participe la ȘDȘ. În multe clase, numărul copiilor care rămân până la ora 16:00 depășește 20 și ajunge chiar și la 28. Întrebările care se ridică de aici – și la care oficialii n-au dat până acum niciun răspuns – sunt: cine, cum, în baza a ce stabilește grupele de 12 copii? Este posibilă vreo derogare de la această cifră? S-au făcut tot felul de propuneri, se tot discută, dar nimic nu este stabilit clar pentru toate școlile.
Metodologia mai prevede că resursele umane implicate în ȘDȘ pot fi: „cadre didactice din şcoală, cadre didactice din alte unităţi de învăţământ, inclusiv din palate şi cluburi ale copiilor şi cluburi sportive şcolare, cadre didactice din centrele judeţene de resurse şi asistenţă educaţională: profesor-psiholog, consilier şcolar, profesor-logoped, profesor de sprijin, asistent social, dar și bibliotecar, informatician, instructor-animator, instructor de educaţie extraşcolară, laborant, mediator şcolar, antrenor”.
Părinții au înscris copiii în acest program în ideea că vor fi supravegheați la teme și alte activități de către învățătoarea/ învățătorul de la clasă, nu de către personal auxiliar din școală. Cine decide ce copii rămân cu învățătoarea și ce copii vor forma grupa care va face ȘDȘ cu oricare dintre celelalte persoane prevăzute în metodologie?
Revolta părinților și lipsa de comunicare
Inspectoratul Școlar a transmis celor 24 de școli care fac parte din ȘDȘ să se decidă, până la 30 septembrie, dacă mai rămân sau nu în program. Directorii școlilor au chemat, în primul rând, învățătoarele la discuții. N-au știut să le dea prea multe detalii, doar le-au cerut să decidă: da sau nu. Derutate, frustrate, nemulțumite și fără informații care să le ajute să ia o decizie, unele au spus pe loc că ele nu mai continuă. Altele au anunțat că vor lua decizia în urma discuției cu părinții. Așa stând lucrurile, rând pe rând, părinții care au copiii la program prelungit în cele 24 de unități de învățământ din Sibiu au trebuit să decidă, de azi pe mâine, dacă rămân în ȘDȘ, dar ei plătesc mai mult și învățătoarea care le supraveghează copiii ia mult mai puțin, fie pleacă în spații private. Pentru mulți, mai ales în lipsa informațiilor de orice fel, a fost o decizie imposibil de luat și s-au revoltat.
Spațiile private nu sunt o soluție pe placul celor implicați pentru că multe dintre ele sunt improprii derulării unei astfel de activități: nu au bănci, nu au mese, nu au toalete suficiente pentru copii, nu au spațiu de recreere. Cu toate acestea, din disperare, multe clase s-au îndreptat spre astfel de spații. În ultimele zile însă, au apărut zvonuri cum că nici această variantă nu ar fi legală, iar dascălii se tem.
Unii părinți au inițiat o petiție on-line – S.O.S Școală după Școală. Până vineri, 7 octombrie, aceasta era semnată de aproape 1.000 de persoane.
Alți părinți au invitat la dialog reprezentanții Primăriei și ai Inspectoratului Școlar.
Întâlnirea a avut loc luni, 3 octombrie, la Școala „Regina Maria”, dar reprezentanții Inspectoratului Școlar, cei care ar fi putut răspunde la multe întrebări și împreună cu care s-ar fi putut căuta o soluție, nu au participat.
Refuzul dialogului și lipsa dorinței de a rezolva situația, i-a determinat pe părinți să facă următorul pas: memoriu către Ministerul Educației. Documentul a fost depus, joi, 6 octombrie, la Prefectura Sibiu căreia i s-a cerut sprijinul. Un alt document s-a pregătit mpentru primăria Sibiu, cerându-se și ajutorul acestei instituții. În prezent se strâng semnături în toate școlile din Sibiu care să susțină aceste demersuri.
Părinții care au nevoie de acest program, care au nevoie de siguranța locului în care-și lasă copiii până la ora 16:00 și care au nevoie de personal calificat să facă temele cu copiii vor ca autoritățile, în principal Ministerul Educației, fie să vină cu clarificări la ordinul din 2011 care să permită desfășurarea programului în condiții normale, decente și sigure pentru toată lumea, fie să vină cu alt act normativ care să răspundă, cu adevărat, nevoilor unor părinți angrenați în această societate în care puțini își permit să ia copiii la 12:00 de la școală sau să-i ducă la after school-uri private.