78 de de coloniști ardeleni pleacă spre Banat. Toată averea lor se află sub căruțele cu coviltir care merg agale pe drumuri mai mult sau mai puțin cunoscute muntenilor, mai învățați cu abruptul muntelui, decât cu linul șesului. Nume ca Stoica Iosif, Roman Toma, Faur Miron, Roman Nicolae (vezi lista la final), se deplasează spre noul lor început, purtând portul popular românesc, specific zonei de unde provin. Un inspector şcolar şi un învăţător, alături de mici meşteşugari şi ţărani merg cu un singur gând, gândul de mai bine. Care e destinația lor? Au să afle când ajung acolo. Și o să aflați și dumneavoastră parcurgând acest articol.
,,Legea exproprierii moşiilor şi împroprietăririi ţăranilor”
Ne aflăm în Sebeșu de Jos, județul Sibiu, al anului 1921, fiind un sat micuț și numărul locuitorilor considerabil în creștere, terenul arabil (de categoria a patra) este prea puţin ca să îndestuleze atâtea guri flămânde de urmările unui război, unde mulţi dintre bărbaţii localității au participat cu armele.
Dar ce se aude de prin sat? Regele Ferdinand şi Guvernul României Mari a promulgat ,,Legea exproprierii moşiilor şi împroprietăririi ţăranilor” prin care urmează să fie împroprietăriţi, cu terenurile recuperate de la nobili: veteranii de război, văduvele şi orfanii celor căzuţi eroic în luptă, cât și ţăranii săraci, care deţin suprafeţe mici de teren. Astfel, în anul 1924, peste o sută de familii din sat depun solicitări pentru a coloniza o zonă din Banat. ( n. Red. În acelaşi an, o delegaţie a acestora s-a deplasat în Banat, unde existau terenuri disponibile pentru împroprietărit, după căderea Imperiului Austro-Ungar a rămas în Timiș foarte mult teren arabil.
După ce au vizitat mai multe zone cu terenuri disponibile, au căzut de acord asupra unei suprafeţe de teren de 735 ha, aflată între hotarul comunei Bucovăţ şi drumul Timişoara- Buziaş. De acolo s-au întors cu pământ în tabachere, ca să le arate oamenilor calitatea acestuia).
Totul în jurul lor, pământ arabil
Astfel, în anul următor, 1925, 77 de familii din județul Sibiu, 70 din Sebeşu de Jos și șapte familii din satul Sadu, își pun ,,catrafusele” în căruțele cu coviltir și merg spre noile lor pământuri.Cei care nu aveau căruţe, au ajuns cu trenul. Ajunși la noua așezare văd în jurul lor numai pământ arabil. Dar nu au timp de zăbavă, drumul a fost lung, iar oamenii și animalele au ostenit. De dormit, coloniștii dau drumul cailor pe pășuni și își petrec noaptea în căruţele cu coviltir.
Cu trecerea timpului încep să-și improvizeze niște corturi mici, iar câţiva, mai iscusiți, niște bordeie în pământ. Dar întrebarea pe care are o are toată lumea în minte este Cu ce utilaje vor lucra tot acest pământ? Ardelenilor, provenind dintr-o zonă de munte, cu puţin teren agricol, le este greu să lucreze suprafeţele extinse de teren cu care au fost împroprietăriţi (14 jugăre de teren arabil şi 2 jugăre de păşune pentru fiecare familie). Astfel, se crează asocieri între cei care au animale şi utilaje, însă unii sunt nevoiţi să dea pământul în arendă fermierilor din satele vecine.
Încă de la început, coloniştii se înțeleg foarte bine cu locuitorii satelor învecinate, mai ales cu cei din Moşniţa Nouă şi Moşniţa Veche, câştigând respectul acestora prin seriozitate, muncă şi pricepere. De menționat este că în comunitatea sibienilor se mai află și o familie din comuna Dealu, judeţul Alba şi trei familii din satul Igriş, judeţul Timiş. Toată această comunitate coagulată a denumit noua așezare ,,Colonia Bucovăţ- Brod”, aparţinând pe atunci de comuna Bucovăţ, vecină satului. Spre sfârșitul anului, toamna, când sunt culese toate roadele, ardelenii se întorc în satul de unde au plecat, spre a reveni în primăvara viitoare, pentru a o lua de la capăt.
Prima casă din sat
În anul 1928 se definitivează trasarea vetrei satului, fiecare familie primind 2877 mp pentru a construi o casă şi anexe gospodăreşti, iar restul suprafeţei fiind folosită pentru grădină. Se ridică, astfel, primele case, adăposturi pentru animale şi şuri pentru hrana acestora. Iar în iunie 1928 este inaugurată prima casă, cea a colonistului Popa Ariton.
,,Albina începe să facă miere”
Dar coloniștinii nu se ocupă doar de agricultura, principala ocupaţie a celor din Sebeşu de Jos (fiind majoritatea) este boştinăritul, o îndeletnicire veche prin care gospodarii colectează resturi de la fagurii de albine şi fac ceară pentru lumânări. Astfel, o parte dintre săteni continuă să practice şi la noile lor case boştinăritul. În 1931, providențial, prin hotărârea tuturor locuitorilor, se schimbă denumirea localităţii din ,,Bucovăţ- Brod” în ,,Albina” în semn de recunoştinţă faţă de Banca Albina din Sibiu, care i-a ajutat pe colonişti să obţină împrumuturi pentru a-şi ridica casele.
Albinenii nu își uită rădăcinile
Legătura sebeșenilor de jos ( not. Red. către ei mi-am îndreptata mai mult atenția) cu satul natal este strânsă, coloniştii îşi vizitează des rudele din Sebeşu de Jos, iar până la sfârşitul anului 1931 reușesc să-şi reîntregească familiile, aducându-şi în Albina copiii şi părinţii. Cei care au plecat din satul natal, cu mult zbucium în suflet, dar cu foarte mult curaj şi multă responsabilitate şi-au croit un drum, și au reuşit prin muncă şi sacrificii să-şi facă un rost, păstrând mereu în suflet locul unde s-au născut, dorul de munţi şi de valea care curge prin mijlocul satului. Mulţi dintre ei şi-au dorit să fie înmormântaţi în costumele lor populare, cele cu care au venit din Ardeal, ca o legătură mai presus de moarte, cu satul de unde au plecat.
Urmaşii coloniştilor au păstrat mereu legătura, până astăzi (2025), cu rudele din Sebeşu de Jos, s-au întâlnit la evenimente fericite- nunţi, botezuri, dar au fost alături şi la necaz şi supărare. De-a lungul anilor s-au întâlnit la spectacole folclorice organizate şi la Sebeşu de Jos, de exemplu de Rusalii la ,,Hora de la Rusca,, şi la Albina, de Ruga satului, prilej cu care au prezentat dansuri ardeleneşti şi bănăţeneşti, au cântat şi s-au simţit bine împreună. S-au format şi familii mixte prin căsătoria tinerilor din cele două sate.
,,100 de ani de existenţă a satului Albina”
Toate informațiile din acest articol, le-am primit de la Mirela-Paraschiva Trușcă ce este învăţătoare ( la Şcoala Primară Albina din 1990 până în 2010, când şcoala a fost desfiinţată, iar din 2010 până în prezent, la Şcoala Gimnazială comuna Moşniţa Nouă), autoare a monografiei „Albina un sat ardelean în spațiul timișean”(alături de Dan N. Buruleanu) şi fiica satului Albina, aparţinător comunei Moşniţa Nouă, judeţul Timiş. ,,Toţi bunicii mei s-au născut în satul Sebeşu de Jos, judeţul Sibiu şi au venit în Banat, împreună cu părinţii lor, străbunicii mei, în 1928, când a fost definitivată vatra satului. Păstrăm şi astăzi legătura cu rudele din Sebeşu de Jos, suntem alături unii de alţii la momentele importante din viaţa noastră.
În acest an sărbătorim 100 de ani de existenţă a satului Albina, de aceea am fost invitaţi de Rusalii la sărbătoarea satului Sebeşu de Jos- Hora de la Rusca, iar vineri, în data de 15 august, de Hramul bisericii din Albina şi Ruga satului, sunt invitaţi cei din Sebeş la Albina pentru a participa la evenimentul organizat împreună cu Primăria şi Consiliul Local Moşniţa Nouă. După slujba religioasă, vom dezveli o placă memorială cu numele celor 81 de colonişti care au înfiinţat satul, apoi vom participa la un moment de recunoştinţă faţă de vârstnicii satului- avem o consăteană care în acest an împlineşte venerabila vârstă de 100 de ani- recunoştinţă faţă de cei care au contribuit la dezvoltarea comunităţii satului Albina”, îmi spune învățătoarea.
,,De aproape 50 de ani țin legătura cu acest sat minunat”
Dina Stoica (doamna Dina, cum este cunoscută) are 82 de ani, este directoarea căminului cultural din Sebeșu de Jos, păstrătoare a tradițiilor și obiceiurilor locale. Am contactat-o pentru a o întreba care mai este apropierea sebeșenilor de jos cu satul lor frate, Albina și să-mi povestească mai multe despre aceștia.
,,De aproape 50 de ani țin legătura cu acest sat minunat.Unitatea, solidaritatea, dragostea și credința i-au ținut pe pionierii localității Albina să treacă cu bine prin momente grele ale acelor vremuri și i-au ajutat să ducă Albina la nivelul satelor civilizate și foarte bine dezvoltate. Toți cetățenii erau foarte uniți, toți mergeau la nuntă, la înmormâmtare, dacă se întâmpla ceva cu o vită, o tăiau și fiecare om din sat cumpăra câte un kilogram, două, de carne (nu erau frigidere pe atunci). Vă imaginați că Albina, acest sătuc, a dat doi primari la Moșnița Nouă, unul Bucur Florin și unul Mangu Vasile, care a fost ani de zile”, îmi spune doamna Dina.
O zestre de aur imaterială
Dina Stoica are un respect deosebit pentru acest ,,sat geamăn” cum îi spune aceasta: ,,Imaginați-vă că în ziua de astăzi, după o sută de ani, locuitorii din Albin încă își pătrează tradițiile și portul din satul din care au plecat, Sebeșu de Jos, este uimitor. În 1965, am organizat primul turneu cu trupa noastră de dansuri din Sebeșu de Jos, de atunci am mers în fiecare an la ei de 1 Mai, iar aceștia ne vizitau de 23 august. În data de 15 august vom merge la Albina cu prilejul împlinirii a unui secol. Vom celebra ce ne-au lăsat strămoșii noștrii, zestrea de aur care este imaterială, nu materială. Aducem un omagiu de respect și prețuire celor care au avut curajul acum o sută de ani în acel pământ să înfrunte toate greutățile”, spune cu emoție doamna Dina.
Lista pionierilor localității:
- Stoica Iosif
- Roman Toma
- Faur Miron
- Roman Nicolae
- Dragotă Gheorghe
- Tîlvan Toma
- Tîlvan Serafim
- Tîlvan Iosif
- Flucsă Nicolae
- Popaluca Constantin
- Mircia Ion
- Mangu Toma
- Posa Ioan
- Crapciu Ion
- Posa Nicolae
- Tîlvan Ion
- Ritivoi Ion
- Cîndea Ioan
- Bâra Ioan
- Bucurenciu Ioan
- Bucurenciu Toma
- Flucsă Ștefan
- Flucsă Adam
- Tîlvan Micodin
- Bucurenciu Pahomie
- Ritivoiu Toader
- Ritivoiu I. Ioan
- Roman Vasile
- Melinte Ioan
- Popa Iosif
- Mangu Constantin
- Bădilă Ioan
- Popa Ioan
- Măerean Ioan
- Durdun Rusalim
- Frăsie Ștefan
- Zărestea Nicolae
- Măerean Toma
- Popaluca Ioan
- Roman I. Toma
- Roman I. Ioan
- Stoica Gheorghe
- Totan Ioan
- Bâra Dionisie
- Ritivoiu Vasile
- Cicur Vasile
- Popa Ariton
- Tîlvan Iosif
- Flucsă Iosif
- Bâra Nicolae
- Stoica Simion
- Sasu Toma
- Posa Nicolae
- Stoica Iosif
- Posa Toma
- Posa Bucur
- Dolomeț Ioan
- Sasu Adam
- Frăsie Nicolae
- Roman C. Toma
- Cîndea Vasile
- Durdun Iosif
- Durdun Ioan
- Roman Adam
- Bucurenciu Iosif
- Boicean Ioan
- Posa Gheorghe
- Faur Gheorghe
- Roman Adam
- Stănilă Toma
- Ghibu Visarion
- Țăran Ion
- Găleancu Cuzman
- Găleancu – Fironda Cristea
- Hanea Ioan
- Ivan Dumitru
- Popaoprea Ioan
- Săvoiu Dumitru
- Mușat Nicolae
- Șandru Ioan
- Rotărescu Dumitru
