O investigație realizată de Recorder readuce în atenție începuturile carierei lui Lucian Pahonțu, omul care conduce Serviciul de Protecție și Pază din 2005.

Jurnaliștii au analizat documente din Dosarul Revoluției, mărturii ale unor foști militari și informații de arhivă, iar concluziile conturează o imagine mult mai detaliată a perioadei în care actualul șef al SPP își începea cariera în structurile de forță ale regimului comunist.

Unul dintre principalele puncte scoase în evidență de anchetă este diferența dintre traseul profesional prezentat în biografia oficială și informațiile care apar în documentele istorice.

Ce nu apare în biografia oficială

Potrivit informațiilor prezentate de Recorder, CV-ul oficial al lui Lucian Pahonțu menționează că, între 1987 și 1990, acesta a ocupat funcția de comandant de pluton în cadrul Ministerului de Interne.

Documentele consultate de jurnaliști indică însă faptul că unitatea în care activa era UM 0305 Băneasa, structură aparținând Trupelor de Securitate.

Începând din 1986, Trupele de Securitate se aflau în subordinea directă a Departamentului Securității Statului și reprezentau una dintre componentele aparatului de forță al regimului comunist.

Structurile respective aveau atribuții privind intervenția în cazul protestelor și revoltelor, paza unor obiective și penitenciare, precum și alte misiuni specifice aparatului represiv.

Astfel, perioada de început a carierei lui Pahonțu nu reprezenta doar o etapă administrativă în cadrul Ministerului de Interne, ci era legată de una dintre structurile de forță ale statului comunist.

Numele lui Pahonțu apare în documentele Revoluției

Una dintre cele mai sensibile teme ale investigației este legată de noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

Documentele analizate de Recorder indică faptul că plutonul comandat atunci de locotenentul Lucian Pahonțu a fost trimis în zona centrală a Bucureștiului, în apropierea străzii 13 Decembrie, actuala stradă Ion Câmpineanu, în vecinătatea zonei Universitate–Intercontinental.

Era unul dintre punctele în care, în acea noapte, aveau loc confruntări între manifestanți și forțele regimului.

Prezența lui Pahonțu în dispozitiv este susținută inclusiv de propria declarație dată ulterior în cadrul Dosarului Revoluției.

Acesta a relatat că, în jurul orei 22:00, a primit ordin să înlocuiască o altă subunitate și că a rămas în zonă până aproximativ la ora 2:00.

În declarația sa, Pahonțu a susținut că nici el, nici militarii aflați sub comanda sa nu au intrat în contact cu manifestanții și că nu a fost folosită muniție.

Ce spun ceilalți militari despre acea noapte

Ancheta pune însă declarația lui Pahonțu alături de mărturiile altor militari care au participat la operațiunile din aceeași zonă.

Unul dintre ofițerii citați descrie confruntări violente în apropierea Intercontinentalului, inclusiv intervenția unor blindate și focuri de avertisment.

Un alt fost militar, Radu Grigoraș, a declarat pentru Recorder că unitatea din care făcea parte Pahonțu s-ar fi aflat chiar în zona baricadei și că, în timpul confruntărilor, s-ar fi tras asupra manifestanților.

Există însă o delimitare esențială între aceste informații: investigația nu demonstrează că Lucian Pahonțu ar fi tras personal asupra protestatarilor și nici că ar fi ucis sau rănit vreo persoană.

Ceea ce rezultă din documentele prezentate este prezența sa în dispozitivul forțelor de ordine într-unul dintre principalele puncte ale confruntărilor din București.

Noaptea în care centrul Capitalei a devenit câmp de luptă

În noaptea de 21 decembrie 1989, represiunea din centrul Bucureștiului a avut consecințe dramatice.

Potrivit datelor prezentate de Recorder, în acea noapte au fost ucise 48 de persoane, alte 150 au fost rănite, iar 1.245 de oameni au fost bătuți și arestați.

În acest context, apartenența unui ofițer la o unitate mobilizată în dispozitivul de represiune devine un element relevant pentru reconstituirea traseului său profesional, chiar și în absența unei dovezi că acel ofițer a comis personal acte de violență.

Legătura de familie cu generalul Vasile Milea

Investigația aduce în discuție și o altă informație despre începuturile carierei lui Lucian Pahonțu: legătura sa de familie cu generalul Vasile Milea.

Potrivit Recorder, tatăl lui Pahonțu era văr primar cu Vasile Milea, una dintre figurile importante ale conducerii militare comuniste și ministru al Apărării între 1985 și 1989.

Surse din familia Pahonțu au confirmat pentru jurnaliști această relație de rudenie.

Ancheta citează, de asemenea, persoane care consideră că influența și relațiile generalului Milea ar fi putut conta în evoluția profesională a tânărului Pahonțu.

Este însă important de precizat că această ipoteză este prezentată pe baza unor mărturii și nu ca un fapt stabilit printr-o hotărâre judecătorească.

De la structurile comuniste la vârful Jandarmeriei

După 1989, cariera lui Lucian Pahonțu a continuat în structurile de ordine publică.

A ocupat mai multe funcții de conducere în Jandarmerie, între acestea numărându-se poziții în cadrul Brigăzii 11 Mobile București și al Brigăzii Speciale de Intervenție „Vlad Țepeș”.

Traseul său profesional a continuat să urce, iar în 2005 a venit momentul care avea să-i schimbe definitiv poziția în sistemul de putere al statului român.

Președintele Traian Băsescu l-a numit la conducerea Serviciului de Protecție și Pază.

De atunci, Pahonțu a rămas în fruntea instituției, traversând schimbări de președinți, guverne și majorități politice.

Un episod controversat din 2007

Trecutul profesional al șefului SPP a fost pus în discuție și înainte de investigația actuală.

În 2007, colonelul SPP Mircea Găinușă l-a acuzat public pe Pahonțu că ar fi recrutat în instituție persoane provenite din fostele structuri represive ale regimului comunist.

Pahonțu a respins acuzațiile la acel moment.

Potrivit investigației, însă, nu au fost oferite atunci detalii privind unitatea în care actualul șef al SPP activase înainte de Revoluție.

Iunie 1990: un nou episod din traseul profesional

Recorder urmărește și activitatea lui Pahonțu în perioada mineriadei din 13-15 iunie 1990.

Potrivit unor mărturii prezentate în anchetă, unitatea din care făcea parte ar fi participat la operațiunile desfășurate împotriva manifestanților din Piața Universității.

Un fost coleg citat de publicație susține că Pahonțu ar fi participat la acțiunile din 13 și 14 iunie.

Investigația include relatări despre bătăi și arestări ale protestatarilor în timpul intervenției forțelor de ordine.

Și aici trebuie făcută aceeași distincție: faptul că un militar făcea parte dintr-o structură implicată într-o operațiune nu reprezintă, în sine, dovada că persoana respectivă a comis personal acte de violență. Ancheta nu prezintă o condamnare a lui Pahonțu pentru asemenea fapte.

Ce spune Pahonțu despre propriul trecut

Recorder i-a transmis lui Lucian Pahonțu întrebări privind activitatea sa militară înainte de 1989, participarea la evenimentele din decembrie 1989 și implicarea în operațiunile din iunie 1990.

Potrivit investigației, șeful SPP nu ar fi răspuns punctual întrebărilor referitoare la fiecare dintre aceste aspecte.

În răspunsul transmis publicației, Pahonțu a afirmat că întreaga sa activitate profesională s-a desfășurat în conformitate cu legislația și cu principiile specifice carierei militare: loialitate, devotament față de țară, onoare, demnitate și integritate.

Întrebarea care rămâne după mai bine de trei decenii

Dincolo de biografia unei singure persoane, investigația ridică o întrebare mai largă despre România postcomunistă: cât de mult din vechiul aparat de forță a fost preluat, după 1989, în instituțiile noului stat?

În cazul lui Lucian Pahonțu, documentele prezentate de Recorder descriu un traseu care începe în Trupele de Securitate ale regimului Ceaușescu, continuă prin structurile de ordine publică de după Revoluție și ajunge, în 2005, la conducerea uneia dintre cele mai importante instituții de protecție ale statului.

Faptul că anumite episoade ale acestui traseu apar doar sumar în biografia oficială deschide o dezbatere despre transparența trecutului profesional al oamenilor care au ajuns în poziții-cheie după 1989.

Iar întrebarea esențială nu este doar unde a lucrat Lucian Pahonțu înainte de Revoluție, ci și cât de mult din trecutul aparatului de forță comunist a continuat să existe, sub alte forme, în instituțiile României democratice.

Investigația Recorder poate fi citită aici.

SURSĂ FOTO: qmagazine.ro

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007