„Cântecul patriotic a însemnat și continuă să însemne ceva pentru oameni”, îmi spune Dumitru Stângaciu, fostul dirijor al Academiei Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” Sibiu și actualmente profesor de muzică. Cu o experiență de aproape 25 de ani, acesta este cel care a compus muzica pentru Imnul Academiei Forțelor Terestre.
,,Ideea de a urma un liceu militar era la superlativ, idealul”
Dumitru Stângaciu s-a născut în Vâlcea, dar viața l-a „mânat” din loc în loc. „Eu vin dintr-o familie foarte săracă și pe vremea mea, ideea de a urma un liceu militar era la superlativ, idealul”, îmi mărturisește profesorul. La îndemnul tatălui său a urmat gimnaziul la o școală de muzică, după care a intrat la Liceul Militar de Muzică, din București. „La început nu am vrut să merg. Eram obișnuit cu viața de țară, cu prietenii, cu colegii, aveam libertate și deoadată am ajuns într-un mediu strict. Dar, cu timpul m-am adaptat. Acesta este cea mai mare calitate a noastră, a românilor, să ne adaptăm”, mărturisește Dumitru Stângaciu.
„M-a ajutat foarte mult acea fire ardeleană”
După liceu, a urmat o școală de dirijori și la 21 de ani, când a absolvit, a vrut să fugă de București. „Când s-au oferit locurile, m-am uitat pe hartă și mi-am zis care este cel mai depărtat loc de București. În Baia Mare, unde se agață harta în cui. Mi-a marcat toată viața perioada din Baia Mare. Fiind la 21 de ani, am avut subordonați, toți mai în vârstă ca tata. M-a ajutat foarte mult acea fire ardeleană, acei oameni m-au ajutat să cresc”.
,,O singură greșeală de-a ta poate să afecteze relația dintre state”
Ca dirijor de muzică militară, la 21 de ani este o mare presiune să conduci o fanfară formată din 30 de instrumentiști, îmi spune Dumitru Stângaciu. „Să conduci o fanfară la ceremoniale militare, în care o singură greșeală de-a ta poate să afecteze relația dintre state, e o mare responsabilitate. Dacă ai un invitat din altă țară și cei care execută ceremonia fac o greșeală, invitatul/oaspetele se poate simți ofensat. În momentul în care oaspetele se simte ofensat se poate strica relația cu statul respectiv”.
,,Se spune că în timpul unui concert un dirijor slăbește până la două kilograme”
„Meseria de dirijor cred că este una dintre cele mai grele meserii. Imaginează-ți că o orchestră întreagă răspunde și se comportă în funcție de gesturile tale. Fiecare gest al tău este interpretat de o orchestră întreagă. Imaginează-ți un gest greșit, imaginează-ți că ai un moment de slăbiciune, nu ești pregătit pentru acel moment, imaginează-ți că tot ceea ce faci tu este vizibil și publicul observă acest lucru. Cum simți presiunea? Se spune că în timpul unui concert un dirijor slăbește până la două kilograme. Corpul trece prin mari eforturi și fizice și psihice”, adaugă dirijorul.
„La primul ceremonial la care am participat în calitate de dirijor, am fugit”
Dumitru Stângaciu povestește despre primul lui ceremonial militar: „La primul ceremonial la care am participat în calitate de dirijor, am fugit, din cauza emoțiilor. Mai târziu trăirile au fost în extreme, îmi trebuiau câteva zile ca să-mi revin din emoția respectivă. Repertoriul erau nou, oamenii erau noi, interpretarea era diferită. Indiferent cât de pregătit crezi că ești…, doar cu timpul, acumulând experiență, reușești să treci peste un astfel de moment mai lejer, cu toate că niciodată nu este lejer”.
„Te duci în fața oamenilor cu tot ce ține de tine”
Sunt curios dacă mai există tensiuni între dirijor și instrumentiști. „Suntem oameni toți, dar în momentul punerii în scenă a unui spectacol, a unei lucrări muzicale, în acel moment se dau deoparte toate tensiunile, dacă există. Instrumentiștii, ca majoritatea artiștilor, prin interpretarea lor, redau și starea lor emoțională, care este insuflată de dirijor. Dacă ar exista tensiuni între dirijor și instrumentiști, atunci înseamnă că dirijorul nu este pregătit. Deoarece nu deschizi partitura și dirijezi. Te duci în fața oamenilor cu tot ce ține de tine, cu familia, cu oamenii din jurul tău, cu societatea, cu toate întâmplările din viața ta. Atunci când ești la pupitru, le pui în scenă pe toate. Dirijorul nu este doar dirijor, dirijorul este și un manager al orchestrei, al concertului. Trebuie să ții cont de fiecare persoană în parte, pentru că interpretarea fiecărei persoane din orchestră contează enorm de mult, deoarece este un ansamblu. Dirijatul nu este doar datul din mâini și interpretarea notelor muzicale”.
„Este o diferență dintr-un Ceremonial și un Concert de spectacol”
Dirijatul este în funcție de repertoriul abordat, explică artistul. „Orchestrele civile cuprind toată gama de instrumente. Orchestra militară nu are instrumentele de corzi, în timp ce orchestrele civile se bazează pe acestea. Orchestrele mari abordează tot felul de simfonii, lucrări de muzică clasică ample, ceea ce o orchestră de fanfară, prin componistica acesteia, nu poate. În repertoriul de fanfară sunt marșuri, gestica este puțin mai rigidă, de o ritmicitate exactă, în care se impun accente pe altceva. Orchestra de fanfară nu interpretează doar marșuri și uverturi și așa mai departe. Mai nou s-a lărgit repertoriul”.
Liniște în sală
Sunt curios dacă un dirijor atunci când este pe scenă este asemenea unui chirurg la masa de operație. „Nu. Orice zgomot care este în sală, în public, te influențează, îl auzi. Dintr-o orchestră de 60 de instrumentiști îl auzi de flautul doi sau pe trompeta a treia ce cântă. Dacă greșește, tu știi asta. Imaginează-ți că un spectator în sală strănută, te afectează. De aceea se recomandă publicului, când se ține un astfel de concert, să facă liniște, zgomotul nu face altceva decât să bruieze actul artistic. Partiturile sunt grele, faci pregătire cu mult timp înainte. Pregătirea este continuă pentru un concert. Și la Ceremonialele militare, spui că ai făcut 100 la fel, dar nu există așa ceva, starea emoțională este una diferită. Trebuie să te adaptezi.”
„La început orchestrele erau formate din copii de trupe”
Înainte, spune Dumitru Stângaciu, cântecele patriotice erau cântate de orchestre mult mai sărace în instrumentiști. „La început orchestrele erau formate din copii de trupe. Prima armă a fost infanteria, a doua a fost muzica militară, înființată pe lângă batalioane infanterie. Soldații care erau în acea vreme aveau nevoie și de distracții. Plus că mai erau ceremonialele la care participau personalitățile importante, când venea regele, spre exemplu. Nu existau în acea vreme școli de muzică, era câte un instrumentist care știa să cânte la ceva și îi învăța și pe ceilalți. Copiii de trupă făceau curățenie, sectoare, ce să facă și ei. Erau cuprinsi în suflători, cu instrumente foarte vechi”.
,,Nu poți spune că există o definiție a patriotismului”
„Deșteaptă-te române” este un imn potrivit nouă? „Acest cântec a fost asociat cu deșteptarea românilor. Versurile cred că nu sunt înțelese astăzi cum trebuie, nu sunt trăite profund. Patriotismul este la fel. Nu poți spune că există o definiție a patriotismului, fiecare simte diferit acest sentiment. Atâta timp cât îți aperi familia, atâta timp cât îți respecți prietenii din jurul tău, atâta timp cât faci bine pentru comunitate, înseamnă că ești patriot. Cu aceste principii, patriotism există dintotdeauna. Acum, în funcție de perioadă, în unele este spus mai vocal, în altele arătat diferit, mai pompos”.
„Când nu mai nici cuvinte, nu mai știi cum să exprimi ceea ce simți, apare cântecul”
Cântecul patriotic, îmi spune Dumitru Stângaciu, întotdeauna a însemnat și continuă să însemne ceva pentru oameni. „A însemnat atâta timp cât s-a cântat, cât s-a simțit, atâta timp cât trăiești într-o comunitate și ai datini și obiceiuri și tradiții. Întotdeauna va însemna ceva, deoarece cântecul este legat strict de societate. Cântecele patriotice au apărut și dezvoltat într-o perioadă tumultoasă a istoriei noastre. Ele redau ce s-a întâmplat în perioada respectivă, trăirile oamenilor. Când nu mai ai nici cuvinte, nu mai știi cum să exprimi ceea ce simți, apare cântecul. Cântecul patriotic nu se mai cântă în prezent? Se mai cântă. Că nu se mai simt ca altădată, suntem și la un timp mai depărtat de acea perioadă tumultoasă.
Stările se transmit de la o perioadă la alta prin viu grai, prin datini, obiceiuri și toate acele activități ce le face familia. Dacă eu nu mă lovesc de acel lucru, nu mă afectează, nu o trăiesc pe deplin, știu sentimentul, doar știu povestea. Dar sunt dator față de neamul meu să o spun mai departe; că este prin cântec, că este printr-o narațiune, o spun mai departe. Deoarece este recunoștința mea pentru jertfele lor. Patriotismul, acest lucru înseamnă să-ți iubești familia, să-ți păstrezi datinile și obiceiurile, respect pentru înaintașii tăi”, concluzionează Dumitru Stângaciu.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
