Cu două zile înainte de solstițiul de vară s-a produs adevăratul fenomen astral: retrospectiva marelui pictor român și universal Ștefan Câlția, găzduită într-unul dintre locurile emblematice ale Europei. Astfel și-a început Emil Hurezeanu discursul unei seri cum rar ai ocazia să trăiești.
Dacă maestrul Ștefan Câlția declara că „îmi doresc ca fiecare om care vine la expoziție să plece cu gândurile reașezate, cu senzația că ceva l-a tulburat și l-a făcut să se simtă foarte viu”, atunci se poate spune că acesta a fost doar începutul conștientizării acestor neliniști fertile.
Emil Hurezeanu: „O declarație de intenții a recuperării, a încoronării”
Frumosul contemplat și lăsat să pătrundă până în adâncul sufletului a definit întreaga desfășurare a evenimentului organizat la Biserica Ursulinelor. Cândva loc al celor mai vrednice călugărițe venite din Austria, spațiul a făcut loc, în seara de 19 iunie, expoziției lui Ștefan Câlția, transformându-se într-un veritabil loc al reflecției spirituale, al prezenței și al împărtășirii unor experiențe profunde.
Emil Hurezeanu a așezat în centrul serii încărcătura istorică a acestui spațiu, moștenită din diferite epoci ale trecutului său, amintind că: „Transformarea unui loc pustiit într-un loc al expoziției, care face parte din patrimoniul universal de expresie românească, încoronează tradiția locului, fiind o declarație de intenții a recuperării, a încoronării. Multe din personajele lui Ștefan Câlția le transformă în plasme ale magiei, își dau drumul, dar nu se prăbușesc, multe din personajele lui Ștefan Câlția cunosc această transfigurare care-i ferește de eșec.”
Ștefan Câlția. Repere dintr-un parcurs al devenirii
Ștefan Câlția (n. 1942) se numără printre cei mai importanți artiști ai contemporaneității românești, fiind apreciat pentru o operă de o remarcabilă unitate stilistică și profunzime conceptuală. Creația sa configurează un univers poetic, profund ancorat în spațiul rural transilvănean, în relația omului cu natura, în memoria colectivă și în experiența călătoriei ca formă de cunoaștere. Lumea este adesea reprezentată ca o vastă scenă teatrală, populată de personaje și simboluri care invită la reflecție și contemplare.
Format la Timișoara sub îndrumarea graficianului Julius Podlipny, iar ulterior la Institutul de Arte Plastice din București, unde l-a avut profesor pe Corneliu Baba, Ștefan Câlția și-a construit o voce artistică distinctă, centrată pe relația dintre om, loc, memorie și imaginar. Opera sa relevă o mare diversitate de teme și atitudini, exprimate prin compoziții populate de călători, zburători, circari sau actori, alături de peisaje și naturi statice cu fructe și flori. Limbajul său simbolic facilitează o înțelegere profundă a lumii și sugerează posibilitatea regăsirii echilibrului în spațiul cultural, social și politic pe care îl locuim.
Cercetată cu atenție și conservată prin intermediul fundației care îi poartă numele, opera lui Ștefan Câlția ocupă un loc semnificativ în patrimoniul artei contemporane românești. După anul 2000, lucrările sale au fost incluse în ample proiecte expoziționale organizate atât în importante instituții muzeale din România — la București, Cluj-Napoca, Timișoara și Iași —, cât și în muzee și centre culturale internaționale, precum cele din Londra și Chișinău. Aceste expoziții au oferit perspective retrospective asupra principalelor direcții de cercetare artistică ale autorului, evidențiind complexitatea și coerența demersului său creator.
Titlul expoziției face trimitere la legătura profundă a artistului cu Transilvania, spațiu biografic, afectiv și cultural decisiv în formarea imaginarului său.
Șona, un teritoriu al imaginarului
Șona nu este doar un sat aflat în apropierea Făgărașului, ci un teritoriu al imaginarului, un spațiu în care peștii pot pluti prin aer, iar clovnii și jonglerii apar neașteptat, asemenea căprioarelor care îți taie calea în pădure. Nimic nu este previzibil aici: nu știi ce se află dincolo de următoarea poiană, ce apariții îți vor ieși în întâmpinare sau ce poveste va începe să se desfășoare asemenea unui râu fără margini vizibile.
Peisajele și personajele lui Ștefan Câlția posedă consistența aparte a realității din vis. Ele pornesc din lumea familiară, din forme și experiențe recognoscibile, dar sunt atât de profund transformate și transfigurate încât dobândesc o existență proprie, autonomă. În picturile sale, oamenii apar ca niște prezențe enigmatice, diafane și tulburătoare, ființe aflate la granița dintre realitate și mit.
Veșmintele lor elaborate, bogate în texturi și rafinament, le conferă o noblețe aparte. Sunt, în același timp, personaje de circ și eroi de basm, figuri suspendate într-o temporalitate ambiguă. Imobilitatea lor nu inspiră teamă, ci invită la contemplare și reflecție.
Artistul surprinde emoții discrete, gesturi, obiecte și detalii aparent neînsemnate, conferindu-le o forță poetică aparte. Potecile șerpuite care traversează compozițiile sale devin invitații la călătorie și descoperire. În aceste picturi dominate de simplitate și esențializare persistă o stare de uimire continuă, o celebrare tăcută a vieții care se manifestă în plante, arbori, fructe și vase cu flori.
Privirea lui Ștefan Câlția rămâne aceeași de-a lungul timpului: atentă, răbdătoare și profund conectată la lumea din jur, la oameni, lucruri și natură, pe care le observă cu o sensibilitate ce transformă realul în poezie vizuală.
Lavinia Dan: „Ștefan Câlția insistă asupra unei puteri aproape incomode: sinceritatea”
Liviana Dan, curatorul acestei expoziții, a explicat conceptul care stă la baza proiectului și relația dintre spațiul expozițional, Transilvania și opera lui Ștefan Câlția:
„În prima ei forma expozitia Transilvania Extravaganza a fost un răspuns practic la o problemă concretă. Arta si arhitectura au devenit un material care a forțat limitele. Arta a dictat în termeni proprii fără să ajungem la fantezii tehnice. În oglindă, ideea de a construi rezistența a fost mereu o prezență. Pentru Ștefan Câlția pictura nu este memorie, e material activ, o infrastructură sensibilă care continuă să producă imagini, simboluri și această formă împotriva unei contemporaneități accelerate până la epuizare. Teren de negociere între melancolie și luciditate. Spații în care realitatea e încet destabilizată prin tandrețe și fragilitate. Într-un prezent dominat de cinism vizual și hiperproducție de imagini, Ștefan Câlția insistă asupra unei puteri aproape incomode: sinceritatea. Care încă mai crede că pictura poate proteja raportul dintre om și lume.
Un subiect inedit este Transilvania, care nu apare ca identitate regională sau mit consumabil – Transilvania Extravaganza e mecanismul care mută tradiția din registrul conservării în registrul activ al imaginației contemporane, reactivând trecutul. Sufletul și descoperirea nu sunt simple concepte curatoriale, ci sunt instrumente curatoriale ale lumii care și-a pierdut centrul afectiv. Din această imposibilitate calmă începe totul. Personajele sale nu revendică și traversează tăcut un teritoriu unde animalele, păsările, îngerii, oamenii, inorogii, circul, teatrul și vegetația coexistă fără conflict, ca și cum lumea ar fi putut evita această ruptură dintre natură și imaginar.
Transilvania Extravaganza e o construcție teoretică și afectivă despre posibilitatea de a locui poetic într-o epocă dominată de instrumentalizare și viteză. Șona – Țara Făgărașului, spațiul Oltului, funcționează ca nuclee de intensitate și memorie și poate de aceea lumea pare pentru câteva momente reparată Câlțea crede în posibilitatea ca Transilvania să existe încă ca spațiu interior al libertății.”
Ștefan Câlția: „De ce m-ați invitat să vorbesc? Eu sunt acolo”
Vizibil emoționat și recunoscător pentru acest spațiu expozițional, Ștefan Câlția a mărturisit: „De ce m-ați invitat să vorbesc? Eu sunt acolo.”
Referirea la propria prezență în tablouri și în expoziție a stârnit zâmbete și emoție în rândul celor prezenți. Artistul a mulțumit tuturor celor care au făcut posibilă realizarea expoziției și a mărturisit că nu a crezut că acest loc va putea fi pregătit la timp pentru un asemenea eveniment.
Îndemnul său a fost simplu și puternic: „Că în puterea noastră stă a face”. Maestrul a subliniat că perioada comunistă, care a afectat profund acest spațiu, a fost depășită prin efortul unor voluntari și al unor fundații care au readus la lumină ceea ce aparține patrimoniului comun și ceea ce a fost construit de generațiile anterioare.
„Dacă această lucrare a reușit să facă bulgărele de zăpadă, eu îl împing, iar voi, sibienilor, rostogoliți-l mai departe. Să ai așa un loc, care are o tradiție culturală, aproape că nu-ți vine să crezi că poți avea așa ceva în mâinile tale. Aș vrea ca următoarea mea expoziție să o fac aici, în acest centru cultural, cu săli de balet și săli pentru copii, pentru că ele au sămânța aici.”
Cine e Lavinia Dan
Liviana Dan este una dintre cele mai importante curatoare, istorice și critice de artă din România, cunoscută în special pentru contribuția sa la dezvoltarea artei contemporane românești după 1990. A fost fondatoarea Departamentului de Artă Contemporană al Muzeului Național Brukenthal din Sibiu și a coordonat numeroase expoziții, proiecte curatoriale și programe dedicate artiștilor români contemporani.
A studiat istoria și teoria artei la București, Praga și Viena, beneficiind de-a lungul carierei de burse și programe internaționale de cercetare și formare curatorială.
Printre realizările sale se numără fondarea și dezvoltarea scenei de artă contemporană din Sibiu, organizarea unor expoziții importante cu artiști români și internaționali, cofondarea spațiului Kunsthalle Bega din Timișoara și ocuparea funcției de director general interimar al Muzeului Național de Artă Contemporană.
În relație cu opera lui Ștefan Câlția, Liviana Dan este una dintre curatoarele care i-au studiat și prezentat cel mai atent creația în ultimii ani. Ea a scris frecvent despre locul artistului în arta românească contemporană și este apreciată pentru abordarea sa intelectuală, pentru interesul față de contextul social și cultural al artei și pentru sprijinul constant acordat generațiilor tinere de artiști.
Constantin Chiriac: „Un semn de mare sănătate într-o perioadă atât de tulburată”
În contextul faptului că acest eveniment s-a desfășurat în cadrul Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, Constantin Chiriac, actor, regizor, scenarist și Cavaler al Legiunii de Onoare, directorul FITS, a pus accentul pe experiența umană și pe forța comunității care a făcut posibilă deschiderea acestui spațiu.
„Tulburător și încărcat de farmecul extraordinarei aventuri care ar trebui să fie pentru fiecare dintre noi existența umană. Patriarhul Ștefan Câlția este cel care a plăsmuit, provocat și adunat în jur. Așa cum Radu Stanca descria: «intru în Sibiu domol ca-ntr-o poveste», putem descrie miracolul din această seară prin faptul că în acest spațiu de 14.000 de metri pătrați se deschide calea unei investiții fabuloase în zona culturii care poate deveni un simbol al Europei. Acesta este un semn de mare sănătate într-o perioadă atât de tulburată. Toate numele mari care vin la FITS le voi invita să vadă acest miracol și să poarte mai departe ceea ce se întâmplă aici și acum. Este important să construim puternic, sănătos și să ducem mai departe acest început.”
Maestrul Ștefan Câlția va dona încă o lucrare muzeului Brukenthal
O veste extraordinară a fost anunțată de directorul Muzeului Național Brukenthal, Raluca Teodorescu: maestrul Ștefan Câlția va dona încă o lucrare muzeului.
Furtul celebru de la Muzeul Național Brukenthal, petrecut în noaptea de 26 spre 27 mai 1968, este considerat cel mai mare jaf de opere de artă din România. Atunci au fost furate opt tablouri din colecția de artă europeană a muzeului. Pierderea valoroasei lucrări a lui Anthony van Dyck, „Moartea Cleopatrei”, va fi simbolic compensată prin donația pe care artistul o va face la finalul acestei expoziții: tabloul „Cleopatra și fata cu aripi”.
Este pentru a doua oară când maestrul Ștefan Câlția donează o lucrare Muzeului Național Brukenthal.
În cadrul muzeului, selecția realizată de baronul Brukenthal prin colecționarea unor lucrări contemporane epocii sale s-a dovedit atât de valoroasă încât multe dintre acestea sunt astăzi clasate în patrimoniul național.
În Palatul Brukenthal, această expoziție beneficiază și de o capsulă expozițională deosebit de relevantă și interesantă, realizată de Liviana Dan. Selecția este inspirată din lucrările aflate în colecțiile Muzeului Național Brukenthal și creează un dialog fertil între patrimoniu și arta contemporană.
Pentru că Rețeaua de sănătate Regina Maria s-a numărat printre facilitatorii deschiderii acestui spațiu, Fady Chreih a vorbit despre valorile care îi unesc pe cei implicați: respectul pentru frumos, meșteșugul făcut cu blândețe și arta care ne surprinde întotdeauna, oferindu-ne un moment de liniște și întorcându-ne la respectul și încrederea reciprocă ce ar trebui să existe în orice comunitate.
Ambasadoarea Ambulanței pentru Monumente, Paula Herlo, a susținut că adevărații patrioți sunt cei care se ocupă de patrimoniu și au grijă de moștenirea lăsată generațiilor viitoare, deoarece prin cultură putem avea grijă de această țară.
„Atunci când facem bine, ne facem bine”
Pentru că redeschiderea spațiului Ursulinelor a reprezentat poate cel mai important câștig al celei de-a 33-a ediții FITS, Eugen Vaida, fondatorul Ambulanței pentru Monumente, a evidențiat contribuția voluntarilor: „Așa ar trebui să arate o sărbătoare a patrimoniului. Asta este starea patrimoniului și putem începe restaurarea acestor monumente, ceea ce înseamnă reconstrucția țării. În ultimii zece ani am salvat peste 120 de monumente, la care au participat peste 3.000 de voluntari. Ambulanța pentru Monumente a plecat din Sibiu și, numai în ultimele două luni, peste 50 de voluntari au reușit să facă munca aceasta complicată de aici. Suntem puțin dezorientați în privința valorilor. Am lansat un manifest. Nu din întâmplare avem o expoziție în pod, pentru că aceste poduri sunt, de regulă, închise și încercăm să convingem proprietarii să le deschidă. La fel ca Via Transilvanica, încercăm să unim românii din toate părțile țării pentru a pune oamenii împreună.”
Reprezentanții celor două galerii implicate în proiect au răspuns curiozităților publicului
Deși în discursurile serii a predominat bucuria deschiderii unui asemenea spațiu expozițional și aprecierea efortului comun depus de voluntari, parteneri și organizatori, Matei Câlția a adus în discuție și un subiect sensibil pentru oraș: „Pentru că am fost întrebat cum a început această expoziție, aș spune că acum patru ani, când domnul Chiriac ne-a invitat să construim o expoziție. Dar adevărul este că, pentru mine, a început acum mai bine de cincisprezece ani, când, tânăr galerist fiind, am venit la Sibiu și Liviana Dan mi-a spus: «Haide să vezi o antrepriză de pompieri din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, unde am invitat niște arhitecți să construiască pentru oraș cel mai frumos spațiu de artă contemporană din România». Am aflat apoi că orașul nu a putut să o ajute. Îi mulțumesc Livianei că, prin perseverența de a-și visa un spațiu încă de acum mulți ani, ne-a dat și nouă puterea să facem această expoziție.”
Este vorba despre un proiect cultural de anvergură inițiat de Liviana Dan și blocat ulterior în zona administrativă. Curatoarea a reușit să convingă una dintre cele mai apreciate echipe de arhitecți din Germania, cu un portofoliu impresionant de proiecte culturale, să lucreze voluntar la conceptul viitoarei galerii de artă contemporană a Sibiului.
Documentația a fost prezentată lui Klaus Iohannis, primarul Sibiului la acea vreme, care a apreciat inițiativa și potențialul acesteia pentru dezvoltarea culturală a orașului. Însă, până la finalizarea tuturor etapelor administrative, conducerea municipalității s-a schimbat, iar proiectul a rămas suspendat. Astăzi, acesta așteaptă în continuare un răspuns favorabil atât din partea Ministerului Culturii, cât și din partea Primăriei Sibiu.
Peste 265 de persoane au contribuit direct la realizarea acestei expoziții
Galerista Mihaela Irimescu a readus în atenție dimensiunea umană a acestui efort colectiv: „Lucrurile frumoase nu apar de la sine. În spatele realizărilor importante sunt oameni care aleg să ajute și să construiască împreună.”
Peste 265 de persoane au contribuit direct la realizarea acestei expoziții, fie prin muncă fizică, expertiză profesională, voluntariat, sponsorizări sau sprijin logistic. Într-o perioadă în care proiectele culturale sunt adesea percepute ca fiind imposibil de realizat fără resurse uriașe, exemplul oferit de această comunitate demonstrează contrariul.
Reprezentantul Asociației Brukenthal von Studio și-a exprimat satisfacția că începe să se contureze un adevărat hub artistic, capabil să devină în viitor un centru cultural de artă contemporană de importanță internațională. Acesta a subliniat faptul că echipele implicate au lucrat într-un ritm intens pentru a putea oferi publicului două expoziții excepționale și pentru a transforma un spațiu aflat până de curând într-o stare avansată de degradare într-un reper cultural al orașului.
Emoțiile serii au continuat într-un moment cu o puternică încărcătură simbolică.
Maestrului Ștefan Câlția i-a fost conferit Ordinul Național în grad de Cavaler
În cadrul ceremoniei desfășurate în prezența invitaților și a numeroaselor personalități ale vieții culturale românești, s-a transmis mesajul:
„În numele Președintelui României reușim astăzi, pentru câteva momente, să mutăm reflectoarele pe oamenii care construiesc, pe valoare, pe meritocrație, pe adevărații patrioți. Avem nevoie de modele ca de aer, altfel ne sufocăm și nu mai vedem nici albastrul din operele maestrului Câlția și nici libertatea.”
Au fost amintite atunci și cuvintele pe care artistul le adresase vizitatorilor la începutul serii, și anume că fiecare trebuie să plece din expoziție cu gândurile reașezate și cu întrebarea despre ceea ce poate și trebuie să facă mai departe.
În acest context, una dintre cele mai înalte distincții ale statului român, Ordinul Național în grad de Cavaler, i-a fost conferită maestrului Ștefan Câlția.
Momentul a fost întâmpinat cu emoție și aplauze îndelungate. Răspunsul artistului a fost simplu și profund: „Nu vă dau cutiuța cu distincția, dar vreau să vă spun că este a dumneavoastră, a celor care ați pornit această poveste.” Prin aceste cuvinte, maestrul a mutat atenția de la propria persoană către comunitatea care a făcut posibilă renașterea unui spațiu cultural și organizarea unui eveniment de asemenea anvergură.
Decorarea lui Ștefan Câlția de către Președintele României a reprezentat unul dintre momentele definitorii ale serii și o recunoaștere oficială a contribuției sale excepționale la cultura română.
Întreaga seară a transmis un mesaj despre puterea culturii de a construi comunități și de a genera viitor
Marele eveniment din cadrul celei de-a 33-a ediții a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu s-a transformat într-un veritabil carusel de emoții.
De la impresionanta colecție de lucrări realizate în diferite perioade ale vieții maestrului Ștefan Câlția, la discursurile încărcate de sens ale invitaților, de la redeschiderea unui spațiu emblematic pentru patrimoniul sibian până la anunțul unei noi donații pentru Muzeul Național Brukenthal, întreaga seară a transmis un mesaj despre puterea culturii de a construi comunități și de a genera viitor.
Un merit important pentru coerența și forța conceptuală a acestui proiect îi revine Livianei Dan, a cărei viziune curatorială a depășit granițele unei simple expoziții retrospective. Demersul său a pus în discuție rolul artei contemporane în societate, relația dintre patrimoniu și prezent, dintre memorie și imaginație, dintre conservare și regenerare culturală.
Poate că una dintre cele mai importante concluzii ale acestei seri este aceea că dezvoltarea culturală nu este responsabilitatea exclusivă a instituțiilor. Ea aparține tuturor celor care aleg să se implice.
Suntem invitați să înțelegem că proiectele culturale de anvergură nu apar spontan. Ele sunt rezultatul unor eforturi comune, al unor oameni care investesc timp, energie, experiență și resurse pentru a transforma ideile în realitate.
Fiecare dintre noi poate contribui — prin implicare, voluntariat, susținere financiară sau simpla participare — la consolidarea unor proiecte culturale care dau sens comunităților în care trăim.
Iar atunci când experiența specialiștilor se întâlnește cu generozitatea unei comunități, rezultatul poate fi apariția unor adevărate comori culturale, deopotrivă patrimoniale și contemporane, care îmbogățesc viața unui oraș și lasă moștenire generațiilor viitoare nu doar clădiri restaurate sau expoziții memorabile, ci și convingerea că lucrurile importante pot fi construite împreună.
În seara de 19 iunie, la Biserica Ursulinelor din Sibiu, această convingere a devenit realitate.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
