Daniel Deleanu. FC Hermannstadt-Dinamo. O seară roș-albă

spot_img
Cele mai citite

Daniel Deleanu

Pe „Arcul de Triumf” al ambițiilor dinamoviste, într-o seară în care Cupa României părea mai degrabă un examen decât o sărbătoare, Hermannstadt s-a prezentat ca un elev care a învățat lecția greșită. Dinamo a jucat cu foc în ochi și cu o foame veche, de haită rănită care și-a regăsit mirosul de sânge. Noi, sibienii, am venit cu politețea unei echipe care confundă competiția cu o vizită de curtoazie.

Prima repriză a fost o introducere în inevitabil. Dinamo a apăsat, a presat, a împins jocul în jumătatea noastră cu o insistență aproape obsesivă, ca un pianist care repetă aceeași notă până când iese sunetul dorit. Hermannstadt s-a apărat mult și prost, cu degajări fără adresă și pase care semănau a scrisori rătăcite. Mingea ne ardea picioarele, iar ideile ne înghețau înainte de a prinde contur.

După pauză, în minutul 48, Cîrjan a deschis scorul cu un gol care a venit firesc, ca o propoziție așteptată într-un roman previzibil. A primit mingea în marginea careului și a finalizat cu calmul unui jucător care știe că adversarul nu-l va deranja prea tare. 1–0 și deja aerul mirosea a sentință.

Hermannstadt a încercat să reacționeze, dar reacția noastră a fost timidă, lipsită de vlagă. Am alergat fără convingere, am pasat fără intenție, am șutat fără credință. Fotbalul nostru a fost ca un desen cu creta, care se șterge la prima ploaie. În minutul 60, Opruț a înscris din nou pentru Dinamo, cu o execuție sigură, aproape didactică. 2–0 și tribunele au prins glas, în timp ce noi am rămas fără replică.

Dinamo a arătat a echipă mare: disciplinată, agresivă, cu trasee clare și cu o bucurie sinceră de joc. Fiecare pasă avea sens, fiecare recuperare avea nerv. Au fost rapizi, organizați, inspirați. Nu ne-au învins prin noroc, ci printr-o superioritate clară.

Noi? Noi am arătat ca o echipă care a uitat de ce a venit. Fundașii au fost ezitanți, mijlocul moale, atacul inexistent. Am fost spectatori la propria noastră înfrângere. Și chiar dacă tabela finală a arătat 2–0, diferența reală a fost mai mare decât sugerează cifrele.

Trebuie spus, însă, pentru exactitatea cronicarului, că în urma jocurilor din grupă ambele echipe s-au calificat pentru faza următoare a competiției, chiar dacă această seară a aparținut limpede dinamoviștilor. Cupa României nu iartă echipele care se prezintă fără ambiție. Dinamo a vrut mai mult, a crezut mai mult și a obținut victoria. Noi am fost o umbră lungă pe gazonul rece al bucureștenilor.

Din această înfrângere nu putem salva aproape nimic, în afară de lecția clară că fotbalul nu se joacă din inerție. Dacă Hermannstadt nu-și regăsește rapid orgoliul și claritatea, va continua să adune seri ca aceasta, în care adversarul joacă, iar noi asistăm. Calificarea rămâne, paradoxal, un colac de salvare aruncat într-o mare tulbure.

Dacă vom înțelege că talentul fără curaj e doar podoabă inutilă și că ambiția trebuie purtată pe sub tricou ca o platoșă, atunci poate că această înfrângere va fi fost nu o cădere, ci o treaptă. Până atunci, rămânem cu imaginea unei echipe care trebuie să-și regăsească inima – fiindcă fotbalul, la urma urmei, se joacă mai întâi cu inima și abia după aceea cu gheata.

Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI

spot_img
spot_img
Ultimele știri

FOTO: Controale „la sânge” în Sibiu! Taxiuri, autobuze și transport școlar, luate la verificat

Controale în forță pe șoselele din Sibiu! Zeci de sancțiuni după verificarea autobuzelor, taxiurilor și transportului școlar.Acțiune amplă a...

Știri pe același subiect