În 28 noiembrie, la Prislop (Hunedoara) a avut loc ceremonia de proclamare locală a Cuviosului Mărturisitor Arsenie Boca. Supranumit încă din perioada comunistă „Sfântul Ardealului”, fenomenul Părintelui Arsenie e unul din cele mai mai cunoscute în întreaga țară.
L-am rugat pe universitarul, istoricul și cercetătorul Florian Bichir, membru al Colegiului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), să ne spună câteva gânduri despre acest moment și despre una din controversele legate de Părintele Arsenie, și anume acuza de legionarism.
Florian Bichir este și cel care, în premieră absolută, a scos la lumina tiparului dosarul de Securitate integral al Părintelui Arsenie Boca. Trilogia, „Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securității. Opis de documente”, a apărut, în parteneriat cu CNSAS, la o editură sibiană.
„Am mai găsit două dosare, cu numele de ZOCA”
Ești unul din specialiștii cei mai avizați în materie de „arsenism”. Și ți se datorează, între altele, premierea publicării, integrale, a dosarelor Sfântului Ardealului, aflate în arhivele Securității. Ce reprezintă acest moment, al canonizării și proclamării sfințeniei Părintelui Arsenie Boca, pentru Florian Bichir?
E o mare bucurie, pentru că îmi dau seama că nu am făcut o umbră, cum se spune, pământului degeaba. E, cred, una din cele mai mari realizări, ca din efortul meu, să ajut, cât am putut și eu, ca un mare Sfânt, Arsenie Buca, să fie trecut în sinaxar, în calendarul Sfinților români.
Vreau să precizez că efortul a fost comun. L-am făcut împreună cu prietenii mei, cu Romeo Petrașciuc, cu Raluca Toderel și respectiv cu Părintele Constantin Necula, „Popa SMURD”, cum îi zic eu.
Și, printr-o într-o întâmplare fericită din viața mea, am ajuns în 2012, Ministru Secretar de Stat la CNSAS (Consiliul Național pentru Studierea Arhitecturii și Securității). Eu am avut și un prim doctorat (mi se pare că atunci l-am luat), în teologie, și am fost foarte curios, pentru că eu, ca teolog, eram interesat de fenomen, de minunisme di acestea, de bocamania care a apărut pe atunci.
Era contextual în care apăreau tot felul de maculaturi, broșuri, folclor despre Părintele Arsenie Boca. Și am spus: ia să văd eu materialul clientului. Și în afară de dosarele securității analizate de către cercetătorii George Enache și Adrian Petcu, am mai găsit două dosare, cu numele de ZOCA. Și atunci, împreună cu prietenii mei, le-am propus, având în vedere materialul original, completat cu informațiile din arhiva Direcția de Informație a Armatei și celelalte arhive, am hotărât să edităm aceste volume. Și astfel a ieșit această trilogie. Cu un acord oficial de preluare a documentelor.
Și cred că valoarea acestui demers și ceea ce o face să rămână o carte unică, până la urmă, e că am pus documentele la dispoziția cercetătorilor. Și cea mai mare bucurie, dincolo de aceasta, de canonizarea Părintelui Arsenie Boca, a fost că sunt singurele cărți aprobate de Comisia de Canonizare a Sfântului Sinod. La baza canonizării au stat, deci, scrierile Părintelui Boca și cele trei volume despre care vorbim.
„În momentele de criză ale unui popor, apar și astfel de excese”
Spune-mi, te rog, ca istoric, cum decantezi faptul în sine, datele istorice, de toată naraţiunea aceasta creată delirantă din jurul fenomenului Părintele Arseniei? Părintele e un sfânt care face minuni şi în zilele noastre?
Dacă nu făceam minuni, nu era canonizat. Comisia de Canonizare, din Biserica Ortodoxă, nu face automat toți papii sfinți sau fericiți. Avem comisii mitropolitane și sinodale care cercetează foarte serios documentele de canonizare. Pentru că e o vorbă mai populară, dacă îmi permiți, care spune că nu prostești dracul. Adică să îl faci pe unul sfânt și a doua zi să descoperi că era, știu, un păcătos.
Și atunci Dumnezeu, Care lucrează prin Duhul Sfânt, nu se grăbește. Și e bine ca nici noi să nu ne grăbim. Știți că l-a chemat pe cel care făcea catedrala la Barcelona și l-au întrebat de ce nu se grăbește. Și a zis: „Beneficiarul nu se grăbește”. Și nici nu ne-am grăbit cu Părintele Arsenie Boca. Dar tocmai de aceea, când am văzut că apar, inclusiv din partea unor voci din Biserică, acuze, tot felul de prostii despre Părintele Arsenie, am simțit nevoia să facem aceste trei volume, Trilogia Boca. Ne-a ajutat, trebuie să spun, și Mitropolitul Ardealului, ÎPS Dr. Laurentiu Streza, care mi-a și solicitat un referat despre Părintele Arsenie.
Dar până la urmă evlavia populară l-a canonizat pe Părintele. Pentru că în istorie am avut atâția „minuniști”. În momente de criză cum e poporul român (că nu ne ținem poporul din criză în criză, de parcă suntem coloana aceea a lui Brâncuși, și când ne merge bine, ne strânge unul de gât), apar și astfel de excese, gen Maglavit sau alte asemenea.
Despre legionarismul Sf. Arsenie: „O prostie care văd că mai circulă și acum la adresa Părintelui lui Arsenie Boca”
Vreau să lămurim puțin aspectul acesta cu „legionarismul Părintelui Arsenie Boca”. Ești cel mai în măsură să tranșezi problema. A fost sau nu a fost Sfântul Cuvios Arsenie legionar?
Am publicat, tot în cărțile despre care am vorbit, primul raport al Siguranței Statului. Nu e în 1943, cum văd că iarăși apare greșit. În 43 e o rezoluție. Primul raport e din 1941. Are loc rebeliunea legionară din 21-23 ianuarie 1941. Gândiți-vă ce conjunctură geopolitică era. Iar organele de informații primeau rapoarte că pe că lângă graniță (ne luaseră ungurii deja Transilvania de nord-est) sunt 100.000 de oameni. Orice om normal la cap, care lucrează în servicii de inteligență, ar întreba: „Băi, ce-i acolo? E o provocare? Vor să plece cu Ungaria? Sunt ai noștri, sun tai lor?”
Și atunci Siguranța Statului a trimis un prim grup de lucru la Mănăstirea Sâmbăta de Sus să vadă ce se întâmplă. Dă-ți seama că nici azi nu strângi 100.000 de oameni așa ușor. Mai strângi la un flash mob, știu eu, pe Facebook, dar era foarte greu atunci să aduni 100.000 de oameni. Și raportul arăta că e mistic, că nu e legionari și că s-a făcut o cercetare minuțioasă, inclusive cu răspunsul teribil al Părintelui Arsenie Boca, stareț atunci la Sâmbăta. Care a și cerut, pin îngăduința SS-iului și prin intermediul lor, ca în incinta mănăstirii să se pună un post fix de jandarm. Ca să nu mai existe dubii. Și să-l lase în pace.
Au venit ulterior comuniștii și el, adăpostind „dușmani ai regimului”, deci inclusiv legionari, a căzut la mijloc. Știți la fel de bine ca mine că dogmele ortodoxe, predania noastră spune că trebuie să nu poți refuza pe nimeni la mănăstire, fie că ești vizitator, fie că ești pelerine sau fugar. Casa Domnului e deschisă pentru toată lumea. Iar când cei urmăriți și prinși de Securitate erau întrebați unde s-au ascuns, ei spuneau că la Părintele Arsenie Boca. Și astfel, în mintea lor de bezmetici, Mănăstirea Sâmbăta apărea ca un centru de rezistență. Și Părintele Arsenie, dincolo că era mistic, a apărut ca fiind și legionar.
La Facultatea de Teologie, după ce a venit comunismul, singura materie care a fost desființată a fost mistica ortodoxă. Asta-i durea, mistica, inima! Și ca mistici, ca adăpostitori de unii care erau legionari, a ieșit această cutumă, această prostie care văd că mai circulă și acum la adresa Părintelui lui Arsenie Boca.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
