Omul reper-restart pentru cine vrea să facă imposibilul posibil
A devenit deja un truism „moda modelelor”, atunci când vine vorba de oameni vectoriali, care ne inspiră în a ne atinge visele. Sunt personalități puternice care, la un moment dat, ne pot fi temei de a încerca să fim ca ei, să ne dovedim nouă înșine că, dacă ei pot, nu poate fi chiar inaccesibil nici pentru noi un astfel de parcurs în devenire. Kiki Teodorescu însă nu e doar un model. De câțiva ani, participă la competițiile Ironman din întreaga lume și la multe din cele mai importante comtetiții sportive naționale. A început cu primul său Half Ironman din Elnsinore (Danemraca). A urmat primul Full Ironman de la Emilia-Romagna (Italia), apoi cel de-al doilea, de la Calella (Spania), iar de curând s-a întors din nou victorioasă de la Nisa (Franța).
Educatoare de profesie și performer de vocație în tot ceea ce face în viața de zi cu zi, Kiki Teodorescu s-a împrietenit cu sportul atunci când mulți alți sportivi își încheie activitatea, adică după 35 de ani. Campioană și mamă de campion (fiul îi calcă pe urme), soție care și-a transferat pasiunea și către soțul ei (Adrian a bifat și el, în acest an, prima participare la Ironman), cofetară de excepție (face niște torturi demențiale, „probate” zilele trecute și în Redacția noastră!), Kiki nu e doar un model de „chiar se poate!”, ci mai degrabă un reper-restart pentru cine vrea să facă imposibilul posibil. Pentru că, așa cum declara la un moment dat Kiki, „nu puteți construi voi obstacole peste câte pot trece eu!”
A învățat să înoate în urmă cu 4 ani. Și acum e de neoprit!
A învățat să înoate în pandemie. La doar câțiva ani, o probă de înot contracronometru de 3,8 km în mare (cum e cea de Ironman) nu e pentru ea decât un alt pretext să își exerseze abilitățile. De la alergatul „de întreținere” pe care îl practica ocazional, a ajuns să facă un maraton în doar 4-5 ore. Și vorbește despre toate aceste performanțe cu un firesc debordant. A fost prima româncă în clasamentul Ironman Barcelona, la categoria feminin, pe națiuni, în 2024. Kiki Teodorescu e, de altfel, și prima româncă înscrisă, în cei 20 de ani, în Ironman Nisa.
Nisa, un obstacol spulberat de ambiție / antrenament
Competiția Ironman 140.6 de la Nisa Ironman a constat, clasic, în următoarele probe: 3,8 km înnot, 180 km bicicletă și 42 km alergare. Deși cu un grad ridicat de dificultate, la această ediție Kiki a scos, ca timpi: 1.31.36 – înot, 8.45.34 – bicicletă și 4.15.31 – maraton. Și aceasta, în condiții meteorologice deloc prietenoase (cu călduri de peste 35 grade), în care mulți dintre concurenți, ne spune Kiki, „efectiv se prăbușeau”, o umiditate greu de suportat și sub presiunea timpilor deloc de neglijat.
De altfel, alături de ceilalți doi participanți sibieni (Adrian și Bogdan) de la Clubul Sportiv Comunitar și de un sportiv bucureștean, grupul a constituit și singura participare românească la această ediție.
Am întrebat-o pe Kiki ce a însemnat pentru ea această nouă participare: „Nu poți să compari niciodată un Ironman cu altul. Totul e să te antrenezi, să rămâi în formă. Cursele sunt diferite. Și orice strategie ai avea, nu te ajută. Trebuie să faci ce știi tu mai bine. Dacă te antrenezi, antrenamentul îți dă încredere în forțele tale. Dar într-o cursă pot interveni multe evenimente neprevăzute. Poți, de pildă, să ai o pană la bicicletă. În acest caz, nu ai voie la ajutor din afară. Doar tu te poți ajuta.
Sunt și competiții în care sunt prevăzute puncte pe traseu în care ești ajutată. Dar cu condiția să se întâmple în apropierea acelui punct. Însă eu întotdeauna am mers să termin cursa. Eu cu mine concurez. Nisa nu a fost un traseu ușor, pentru a face performanță. La Nisa a fost foarte cald și umiditatea mare. Și diferența de nivel la proba de bicicletă. La celelalte concursuri, în cea mai mare parte au fost zone de traseu plate. Aici, în prima parte doar am urcat, iar în a doua a fost nu doar coborâre. Pentru că cu cât prindeai viteză mai mare și te bucurai, apărea imediat o urcare și te scotea din ritm! Plus curbele, serpentinele… Era însă foarte bine marcat totul, în siguranță. Și mai important e să fii în siguranță, decât să câștigi în viteză”.
Kiki aleargă „din cauză” de inimă
Am vrut să știu cu cât timp înainte de competiție începe pregătirea și în ce constă ea: „În general, fac 7-8 antrenamente pe săptămână (două de înot, 3 de alergare și 2-3 de bicicletă). Vreme de vreo 4 luni. Fac antrenamente specifice, avem un antrenor care ne dă sfaturi, ne mai corectează. Pentru că antrenamentele de la bazin, de pildă, presupun în cea mai mare parte tehnică. Antrenamentele pe care le facem în lacuri sunt foarte bune pentru că le facem într-un mediu foarte asemănător celui din concurs. Și presupun mai mult volum. Adică tehnica deprinsă în bazin o aplicăm în lac. Deși nu e lipsit de tehnică nici antrenamentul în lac. Sunt exerciții care te ajută să conștientizezi mișcările și să le poți face.
Miercuri înot la Binder și vinerea la Zoo. Alergatul îl fac la sfârșitul săptămânii, sâmbăta de obicei, cu un antrenament mai lung, 20-30 km, marți pe stadion și joi antrenamentele care pornesc din Sub Arini, de pe pista de biciclete spre Rășinari, spre Muzeul Satului, depinde. Cu antrenorii Dani Scrob și Dani Troancă. Dar depinde și de timpul meu, de dispoziția mea, de starea mea. Pentru că dacă vin de la serviciu, se întâmplă să nu mai am când face și antrenamentele. Dar uneori fac și singură antrenamentele. Important este să te menții. Când sunt obosită, renunț. Pentru că și odihna e o recuperare. Iar recuperarea contează foarte mult. Dacă nu te odihnești, poți să tragi de tine cât vrei, că tot nu dai randament. Și atunci odihna e mai bună decât un antrenament forțat”.
De fiecare dată, Kiki Teodorescu participă la astfel de competiții pentru o cauză. Și în acest an, a ales să sprijine, din nou, proiectul de suflet al Fundației Polisano, „Inimi sănătoase pentru copii”. De aceea, merită precizat că toate donațiile (sprijinul pentru cauzele susținute de Kiki) se fac prin GalantOm, o platformă independentă creată pentru ca oamenii de bine din România să poată susține cu ușurință cauzele sociale în care cred. Platformă funcțională, în care puteți să vă alăturați acestei cauze.
Pentru că, spune Kiki atunci când o întrebi ce a impresionat-o mai mult la această cursă: „Publicul/susținătorii, care ne încurajau la tot pasul cu îndemnul: «Allez, allez, courage!». În acele momente mă gândeam cum pot eu să-i încurajez pe cei care vor să susțină proiectul inimi sănătoase pentru copii, inspirată fiind de acest îndemn mi-a venit în minte următoarele cuvinte: «Donați, donați, curaj!» Asa cum am mai spus, cursa de frundraiser este de fiecare dată mai grea decât o cursă Ironman, dar am speranța ca oamenii înțeleg ca un efort mic din partea fiecăruia poate să facă diferența”.
Când „Mulțumesc” devine stil de viață
Pentru fiecare din cei care au făcut posibilă această nouă aventură în zona generozității, Kiki Teodorescu are un mare «Mulțumesc! Mulțumesc Fundația Polisano, Clubul Sportiv Comunitar Sibiu, Sibiu100%, Super Mama, Sport Med Lab, Ironwoman Sibiu, BallanSportswear, ActionSport, Velosystem Bike Fitting Ploiești, Garmin Romania, Sponser Sport Food Romania, Invictus Romania, Crucea Roșie Filiala Sibiu!”
În aceeași ordine de idei, Kiki ține să menționeze: „Recuperarea este esențială pentru concursurile Ironman. Fiecare durere e un semnal, fiecare pas trebuie susținut de o musculatură stabilă și sănătoasă.
Sunt recunoscătoare echipei Sport Med Lab Performance, care nu doar că mă ajută să devin mai puternică, ci și să-mi ascult corpul și să mă recuperez cu grijă.
Ei sunt sprijinul meu de fiecare zi – cei care fac posibilă fiecare linie de sosire.
Mulțumesc din suflet Ivona și Christos Poulis pentru toată grija și profesionalismul vostru!”
Pe curând, Kiki Teodorescu, la Ironman Cascais (Portugalia), în noiembrie 2025! Și mulțumim că știi să spui în cel mai onest și demn mod… „mulțumesc!”
CITEȘTE: (Kiki) Lăcrămioara Teodorescu sau despre cum să fii eroul propriilor tale vise – Sibiu 100
Vrei mai multe informații, știri bune, reportaje și interviuri pe zi? Ne-ar ajuta foarte mult o recenzie de la tine. Intră AICI.
. A urmat primul Full Ironman de la Emilia-Romagna (Italia), apoi cel de-al doilea, de la Calella (Spania), iar de curând s-a întors din nou victorioasă de la Nisa (Franța).){kind=link}