Mai sunt două zile și povestea celor o mie de portrete , scrisă pentru a șasea oară de către fotograful sibian, Rareș Helici, ajunge la final anul acesta.
Totul a început acum șase ani, ne apropiam de centenarul României. ”Voiam să fac un proiect, cu poze clar, toată lumea făcea cu 100, prea mulți de o sută laolaltă, i-am adunat pe toți și am făcut o mie”, își aduce aminte zâmbind de acea perioadă. Atunci, în 2017, a început acest proiect, pe care vrea să îl continue ”atât timp cât mai poate ține aparatul de fotografiat în mână”.
De la prima ediție și până acum, mii de oameni au venit pentru unul dintre portretele alb-negru. Mult mai mulți de 1000 în fiecare an. Anul acesta vor fi din nou peste 2000 de portrete. Indiferent cât de mulți oameni vin și cât de mult durează procesarea de după, Rareș Helici nu refuză pe nimeni și este la fel de atent cu toată lumea.
”Atât de diferiți și totodată un tot…”
Mai mult decât o colecție de portrete care surprind, în cazul participanților la mai multe ediții, evoluția fiecăruia peste ani, meritul acestui proiect este că unește o comunitate ce depășește granițele Sibiului. El este urmărit, datorită media și rețelelor de socializare, din toate colțurile țării și chiar din afară.
O mie de portrete este o poveste despre oameni și despre frumusețea pe care o are fiecare dintre noi. Personal, îmi face plăcere să văd în fiecare an sutele de fețe alb-negru, sunt zeci cele care mă impresionează și toate au ceva special. Împărtășesc întru-totul părerea unei doamne, care a comentat la albumul de anul acesta: ”Doamne, câtă lumină surprinde! Atât de diferiți și totodată un tot întreg aceste chipuri!”
Comunitatea celor o mie de portrete aparține tuturor mediilor sociale, din România și din afara ei, mulți străini au venit, știind deja despre acest proiect. Albumul alb-negru reunește toate generațiile, de la bebeluși la persoane în vârstă de peste 80 de ani.
”Eu sunt doar un instrument de a arăta frumusețea oamenilor din acest oraș”
Deși este atât de apreciat pentru ceea ce face, Rareș rămâne la fel de modest. Crede că rolul lui este într-un fel cel de oglindă a comunității din care face parte, el are doar răbdarea de a sta cu cei care ajung în fața camerei sale până surprinde acel moment de frumusețe și bucurie al fiecăruia: ”Eu sunt doar un instrument de a arăta frumusețea oamenilor din acest oraș, nu e despre mine. E despre ei povestea #omie”Ediția de anul acesta a fost la fel de reușită și de frumoasă. Dacă nu ați reușit încă să ajungeți pentru unul dintre portretele alb-negru realizate de Rareș Helici, o mai puteți face până în 27 noiembrie inclusiv, în Piața Mică, la numărul 3, între orele 11 și 15.
