Săptămâna Patimilor Mântuitorului Iisus Hristos ne cheamă la un nou urcuș spiritual premergător Paștilor, sărbătorite în acest an de către toți credincioșii din lumea întreagă în data de 16 aprilie. Iată ce semnificație duhovnicească are următoarea perioadă pentru fiecare confesiune în parte, precum și programul ceremonialelor religioase oficiate cu ocazia Sărbătorilor Pascale.
ORTODOCȘI: ÎPS Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului
„Postul de 40 de zile este încununat de Duminica Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, numită și Duminica Floriilor, iar în Săptămâna Sfintelor Pătimiri continuăm urcușul nostru duhovnicesc retrăind în fiecare zi un eveniment important din ultima parte a vieții Mântuitorului Iisus Hristos. În Duminica Floriilor întreaga omenire Îl întâmpină pe Mântuitorul Care vine să se jertfească pentru noi. Postim aspru în această Săptămână pentru că suntem triști când ne aducem aminte că unul dintre oameni, ucenicul Iuda, L-a trădat pe Învățătorul său pentru 30 de arginți. În Joia Mare suntem cu sufletul prezenți la Cina cea de Taină când Mântuitorul a instituit Sfânta Împărtășanie, Taina prin care pâinea și vinul se prefac în Trupul și Sângele Său, minune repetată de fiecare dată când săvârșim Sfânta Liturghie. În Vinerea Mare plângem și participăm la suferințele Mântuitorului Iisus Hristos, la calvarul suportat prin răstignirea pe Cruce, prin cea mai umilitoare moarte. Dar această moarte înjositoare se va transforma într-o biruință, prin Învierea Sa din morți. Cuvintele rostite de El pe Cruce sunt mesajul lui Dumnezeu către noi. Hristos ne cheamă să ne iertăm vrăjmașii, așa cum El i-a iertat pe cei care L-au răstignit.
Vedem pe Maica Preacurata la picioarele Crucii simțind că prin inima ei trecea sabia profețită de Dreptul Simeon. La picioarele Crucii, Maica Domnului a fost oferită de Fiul Său în grija Sfântului Apostol Ioan, devenind astfel și Maica noastră ocrotitoare, mama mamelor noastre.
În Vinerea Mare cântăm Prohodul Domnului, alcătuire liturgică cuprinsă de duioșenie pentru punerea în mormânt a Mântuitorului, dar și de nădejdea apropiatei biruințe pe care Hristos o va avea asupra morții și iadului.
În Sâmbăta Mare, Hristos cu Trupul în mormânt coboară în iad și zdrobește pecețile morții, deschizând raiul pentru Adam și Eva și pentru drepții Vechiului Testament. Acum ne pregătim pentru ca la miezul nopții să aprindem în noi candela credinței și a bucuriei duhovnicești, când vom cânta cu toții „Hristos a Înviat!”
Sărbătoarea Învierii Domnului să aducă în inimile tuturor lumină, dragoste, pace, comuniune și iertare! Să ne deschidem acum sufletele pentru ca dragostea nemărginită a lui Dumnezeu să pătrundă în ființa noastră și să se reverse peste lumea în care trăim! Nu putem să exprimăm acum prin cuvinte mulțumirea noastră față de Dumnezeu pentru bucuria duhovnicească adusă prin Învierea Domnului. Prin faptele iubirii noastre, însă, vom putea răspunde acestei iubiri a lui Hristos pentru noi toți.
Învierea lui Hristos este mângâiere și bucurie pentru toți și de aceea trebuie să ne aducem aminte acum și de cei bolnavi, de cei singuri și de cei săraci, încercând să-i ajutăm după putința noastră! Să credem cu tărie că puterea Vieții și a Învierii lui Hristos lucrează în noi! Să credem în Fiul lui Dumnezeu, Care ne dăruiește prin Învierea Sa harul și puterea de a ne iubi semenii și de a răspunde cu blândețe și iertare vrăjmașilor noștri! Hristos Cel Înviat este cu noi! Transmitem tuturor credincioșilor din eparhia noastră binecuvântarea și urările de sănătate, pace, liniște sufletească și bucurii duhovnicești. Hristos a înviat!”
Programul slujbelor la Catedrala mitropolitană din Sibiu în Săptămâna Mare și Sfintele Paști
Duminica Floriilor: 9.30-Sfânta Liturghie oficiată de ÎPS Laurențiu și soborul de preoți; 18.00- Denie; 18.45-concert de Florii;
Luni-Vineri: 18.00- Denii;
Joi: 08.00-Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia;18.00-Denia celor 12 Evanghelii și scoaterea Sfintei Cruci;
Vineri: 10.00-Sfântul Maslu; 16.00-Vecernia punerii în Mormânt; 18.00-Denia Prohodului;
Sâmbătă: 23.30-Canonul Sâmbetei Mari; 00.00-Slujba Învierii, Utrenia și Sfânta Liturghie-IPS Laurențiu;
Duminică: 13.00-A doua Înviere-IPS Laurențiu și toți preoții din Sibiu; 14.00-Procesiunea Învierii: Catedrală-Piața Mare-str. N. Bălcescu-Parcul ASTRA-Catedrală.
Reformați: Varró Sándor, protopop-vicar reformat
Sărbătoarea Paștelui are dublă semnificație. În primul rând consolare, mângâiere pentru cei care au pierdut pe cineva drag, iar pe de altă parte speranță. Speranța mântuirii, speranța revederii cu cei dragi, plecați dintre noi.
În viața noastră de zi cu zi sunt multe consolări efemere, care ne consolează vremelnic pentru nereușitele sau decepțiile noastre. A te uita la un film, a merge la o petrecere, a primi mai mulți bani la salariu poate să reprezinte o consolare pentru un timp. Dar ce fel de consolare avem în fața morții? Oare cele enumerate reprezintă o consolare pentru cel muribund ? De bună seamă că nu, căci în fața morții valorile vieții sunt reevaluate. Noi avem nevoie de o consolare care să rămână într-adevăr o mângâiere eficientă în viață și moarte deopotrivă. Iar aceasta este bucuria mântuirii prin jertfa lui Cristos, bucuria învierii din morți, căci Cristos a învins moartea și învinge și teama ta de moarte. ,,Cristos a înviat din morți și a devenit începătură a învierii celor adormiți. ” 1Cor.15,20
Simbolurile folosite de Paște fac trimitere la evenimentele petrecute de Înviere. Oul roșu simbolizează jertfa, culoarea sângelui lui Cristos vărsat pe crucea Golgotei. Precum puiul (adică viața nouă) sparge coaja calcaroasă, ieșind din întunericul oului la lumină, așa a ieșit la viață și Mântuitorul Isus Cristos din întunecimea mormântul din stâncă. Iepurașul ne amintește de faptul că Petru și Ioan au fugit împreună să vadă mormântul gol al Mântuitorului. Udatul de Paște face trimitere la tradiția din Biserica timpurie, când în zorii Sărbătorii Paștelui erau botezați noii creștini. Mielul întâlnit între figurinele de ciocolată simbolizează Mielul lui Dumnezeu, adică Isus Cristos cel jertfit (precum este soarta mielului), dar înviat din morți.
Învierea este piatra de încercare a credinței noastre. Deși moartea este mai credibilă pentru unii, căci este mai palpabilă ca și pământul și cenușa. Învierea este peste puterea înțelegerii noastre și a experiențelor fizice sau biologice. De aceea învierea nu este piatra de încercare a rațiunii noastre, ci a credinței noastre. Cel care nu crede în înviere, nu poate să creadă nici în Dumnezeu, cel care l-a înviat pe Isus din morți. Iar cel care nu crede în Dumnezeu nu poate să creadă nici în înviere. Dumnezeu și Învierea sunt strâns legate unul de celălalt. Isus spune : ,,Dumnezeu nu este Dumnezeul morților ci al viilor. ” (Matei 12,27) Să ne bucurăm așadar, creștini de toate confesiunile, de viața nouă dăruită de Domnul vieții, o renaștere care ne luminează sufletele și calea spre Dumnezeu, atât în viața pământească efemeră, cât și în viața de după moarte. Paște fericit!
Programul slujbelor divine reformate (calviniste) / Biserica reformată, Sibiu, str. Mitropoliei nr. 9:
9 aprilie (duminică), ora 10:00 – Slujbă divină de Duminica Floriilor
12 aprilie (miercuri), ora 17:00 – Slujbă de căință în Săptămâna Patimilor
13 aprilie (joi), ora 17,00 : Slujbă de căință / Joia verde
14 aprilie (vineri), ora 10,00 : Slujbă de căință / Vinerea Mare
14 aprilie (vineri), ora 17,00 : Slujbă de căință / Vinerea mare
15 aprilie, ora 17,00 : Slujbă de căință / Sâmbăta Mare
16 aprilie, ora 10,00 : Slujbă divină de Paști / Sfânta împărtășanie (Sibiu)
16 aprilie, ora 15,00 : Slujbă divină de Paști / Sfânta împărtășanie (Cisnădie)
16 aprilie, ora 17,00 : Slujbă divină de Paști / Sfânta împărtășanie (Tălmaciu)
17 aprilie, ora 10,00 : Slujbă divină în a II-a zi de Paști
17 aprilie, de la ora 12,00 : Sfânta împărtășanie cu vizită la domiciliu pentru cei
bolnavi sau bătrâni
Slujbele sunt săvârșite în limba maghiară cu o scurtă traducere a predicii în limba română.
Evanghelici: Killian Doerr, prim-preot
„Din fericire, sărbătorim săptămâna mare și Paștile anul acesta împreună cu ortodocșii. Noi găzduim în timpul postului un concert deosebit de orgă, în data de 11 aprilie, care va prelucra tema căii crucii, a compozitorului Marcel Dupre. Concertul va avea loc în Catedrala Evanghelică. În Joia Mare va fi organizată o slujbă seara, la ora 18:00 cu împărtășanie, în catedrala evanghelică, iar în Vinerea Mare vom oficia o slujbă, la ora 18:00, în același loc.
Dimineața Învierii o sărbătorim la ora 6:00, duminica, după care îi invităm pe cei prezenți să împărțim mancarea la un mic dejun pascal, în casa parohială.
Slujba Festivă de Paști o sărbătorim duminică, la ora 10:00.
Împărtășania din Joia Mare
Pe altarul bisericii noastre este sculptată în lemn de tei, pe soclu, direct deasupra mesei, scena cinei cea de taină. Discipolii, a căror atenție este îndreptată către Isus, stau în diferite poziții la o masă întinsă. O masă care este deschisă în față, către comunitate, ca și când din partea noastră fiecare ar putea să se alăture rundei ucenicilor și să se așeze la masă împreună cu ei.
Pentru mine, această deschidere este ceva foarte frumos și îmi vine în minte ori de câte ori sărbătorim împărtășania în acel loc. Pentru că atunci când ne adunăm în fața altarului, formând un mare semicerc, noi parcă prelungim masa discipolilor de pe altar, extindem masa și ne așezăm împreună cu ei.
Simțim real această comuniune cu discipolii de atunci. Este comuniunea din acea noapte în care Isus a fost prins și predat puterii ocupatoare romane.
Toți erau împreună: Iuda, care l-a trădat; Petru, care s-a delăpădat de maestrul său, pretinzând că nu-l cunoaște; fiii lui Zebedeu care, egoiști, neapărat țineau să primească primele locuri în împărăția domnului; Toma și ceilalți discipoli, care se remarcau mai ales prin îndoielile lor.
Prima împărtășanie cuprinsă în Cina cea de taină n-a fost ca o seară de club a celor sută la sută fideli; nici un eveniment dedicat celor cu credința nezdruncinată. Această primă eucharistie își primea sensul din încrederea pe care o avea el, Isus, în prietenii săi; chiar din această primă noapte, profunzimea trăirii se baza mai puțin pe credința ucenicilor și mai mult pe Isus și încrederea lui.
Acestui cerc ne alăturăm de fiecare data când venim la împărtășanie. Și mai conștienți venim în eucharistia din joia mare. Venim cu toată viața noastră frântă în atâtea bucăți și totodată cu dorul de înrădăcinare; venim cu toate exterioritățile posibile și râvna pentru success și totodată cu speranța că vom fi sprijiniți cumva atunci când eșuăm. Venim cu convingerile noastre guralive sau cu sufletul timid și totodată cu dorința de a putea fi generoși cu adevărat măcar o dată. Așa stăm în fața altarului. Și lângă noi, și în fața și-n spatele nostru și deasupra noastră stau, invizibil, dar prezenți, ceilalți. Stau cei care au trăit înaintea noastră și, cine știe, și cei care vor veni după noi. Și am impresia puternică că toți suntem susținuți cumva de aceștia. Nu din forțele proprii – ci din încrederea lui. Din speranța lui că o să ducem mai departe ce este important pe acest pământ, în ciuda sufletului nostru mic și timid; să rămânem prietenii lui, conectați de el prin adevărul fiului său. Pentru că Christos este Acela care ne invită la masa împărtășaniei – nu biserica, nici preotul. El, Christos, este gazda. Iar noi nu facem decât să dăm mai departe invitația lui. Și atunci, când vin la masă, este ca și când mi-aș împrumuta pentru un moment credința lui; ca și când aș încerca pentru câteva sfinte clipe încrederea lui. Da, se pare că este mult loc la această masă.
Neoprotestanți: Pastor Radu Campean, Biserica Baptistă Betania
„Descrisă de toate cele patru evanghelii scripturale, ultima sătpămână din viața telurică a Mântuitorului presupune valențe paradoxale. Pe de o parte, aceste ultime zile portretizează cele mai negre momente ale umanității, întrucât sunt marcate de trădare, cruzime, compromis, răutate și insensibilitate, atitudini manifestate de diverse personaje care au intrat în contact cu Iisus Hristos. Pe de altă parte, în opoziție radicală cu caracterul uman, viața Mântuitorului emană pace, îndelungă răbdare și iubire jertfitoare. Cele două portrete antagonice își găsesc împăcarea unică în actul jertfitor al lui Isus Hristos, astfel că la cruce, inima plină de păcat a omului se întâlnește cu inima plină de iubire a lui Dumnezeu.
Prezentate în culori negre, săptămâna patimilor este marcată de umbra morții. Agonia Celui părăsit care a ales de bună voie să devină păcat pentru noi este amplificată de singurătatea apăsătoare în fața paharului care trebuia consumat. Ceasul întunericului urma să se manifeste din plin prin faptul că Cel Sfânt, Cel fără de păcat, Fiul lui Dumnezeu, urma să poarte pe umerii Săi toată mânia Tatălui cauzată de ispășirea păcatului uman.
De ce a trebuit Hristos să bea acest pahar? Nu putea exista oare iertare fără agonia inexplicabilă în cuvinte? La sfârșitul secolului al 11-lea arhiepiscopul Anselm răspundea la această întrebare astfel: “dacă-și imaginează cineva că Dumnezeu ne poate ierta așa simplu, încă nu a analizat seriozitatea problemei pîcatului. Pentru om iertarea este cea mai simplă datorie, pentru Dumnezeu iertarea omului reprezintă cea mai profundă problemă“. Prețul iertării este unul inestimabil după cum afirmă și Sfântul Apostol Petru 1 Petru 1:18-19 “Căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi dela părinţii voştri, ci cu sîngele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.“
Săptămâna patimilor dezvăluie iluzia că omul controlează istoria prin uciderea Adevărului când Acesta devine insuportabil sau când pune în pericol poziția și avantajele efemere. Cu toate că omul L-a dat la moarte pe Hristos, crucificarea nu a reprezentat eșecul lui Dumnezeu, ci din contră, împlinirea planului veșnic al Celui care controlează fiecare detaliu al universului. În cele din urmă, nu romanii L-au pus pe cruce, ci păcatele noastre ale tuturor, nu puterea umană L-a dat la moarte, ci dragostea Sa pentru noi.
Cu toate că săptămâna patimilor este marcată de umbra morții, îngroparea lui Hristos nu este ultimul capitol al evenimentelor petrecute în primul secol. Învierea Domnului Iisus parafează identitatea Sa de Dumnezeu și lucrarea Sa de Mântuitor. (Romani 1:4 – dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu prin învierea din morți) și comunică apăsat că moartea nu finalul. Învierea lui Hristos aduce credință celor fără de credință, bucurie celor îndurerați, har celor înfrânți.
În esență, mesajul săptămânii patimilor este unul al speranței paradoxale: că indiferent de multitudinea păcatelor comise, omul poate primi iertarea în urma jertfei complete a lui Hristos, că cea mai neagră situație poate fi transformată de Dumnezeu în cea mai binecuvântată biruință, că Adevărul nu poate fi îngropat sub o piatră rece și moartea nu are ultimul cuvânt”.
PROGRAM la Betania:
Joi seara – ora 19:00,
Vineri seara – ora 19:00,
Duminică dimineața – 10:00 si seara -18:00,
Luni dimineața – 10:00
Publicitate
Publicitate
