Italia și Elveția mută apa între lacuri fără scandal, iar aici apare contrastul izbitor cu isteria creată la Vidraru.
În timp ce în Italia și Elveția autoritățile caută rapid soluții pentru una dintre cele mai grave situații hidrologice din regiune, în România ne amintim de valul de teorii și scandaluri care a însoțit golirea controlată a lacului Vidraru.
Lacul Maggiore, una dintre marile destinații turistice din nordul Italiei, a ajuns la un nivel extrem de scăzut după o perioadă îndelungată de secetă și temperaturi record.
Pentru a limita efectele crizei, Italia și Elveția au convenit să suplimenteze cantitatea de apă care ajunge în Maggiore din lacul Lugano, prin râul Tresa.
Soluția este una transfrontalieră și presupune creșterea debitului de la Ponte Tresa, alimentat din lacul Lugano, de la 3 la 8 metri cubi pe secundă.
„Pentru a face față situației critice privind resursele de apă ale lacului Maggiore și pentru a sprijini sectorul cultivării orezului din vale, debitul de la Ponte Tresa, provenit din lacul Lugano (Ceresio), va crește de la 3 la 8 metri cubi pe secundă”, se arată în nota Ministerului Mediului, citată de Antena 3 CNN.
Decizia a fost luată în cadrul organismului bilateral italo-elvețian care gestionează nivelul lacului Maggiore și resursele de apă.
Măsura putea fi pusă în aplicare chiar în ziua anunțului.
Lacul Maggiore, la unul dintre cele mai scăzute niveluri din istorie
Problema nu este una minoră. Nivelul lacului Maggiore a coborât la puțin peste 192 de metri deasupra nivelului mării, în condițiile în care în perioadele de viitură ajunge la aproximativ 195 de metri.
Potrivit informațiilor publicate de Antena 3 CNN, nivelul actual este mai scăzut decât în verile extrem de secetoase din 2003 și 2024.
Consecințele nu se opresc la malurile lacului.
Râul Ticino, care pleacă din Maggiore și se îndreaptă spre Pad, alimentează una dintre cele mai importante zone agricole ale Italiei.
În regiunea în care se cultivă orez, deficitul de apă a ajuns la aproximativ 70% din necesar, ceea ce pune presiune serioasă asupra producției agricole.
Este afectat și turismul. Maggiore este cunoscut pentru localitățile sale de pe mal, Insulele Borromee și transportul pe apă.
Un nivel neobișnuit de scăzut poate crea probleme atât pentru activitățile turistice, cât și pentru navigație.
Și aici apare comparația cu Vidraru
Situația din Italia și Elveția readuce în discuție reacțiile pe care le-a provocat în România golirea controlată a lacului Vidraru.
În cazul Vidraru, operațiunea a fost legată de lucrările de retehnologizare și modernizare a amenajării hidroenergetice.
Hidroelectrica a început procesul de golire controlată în august 2025, iar operațiunea a devenit rapid subiect pentru numeroase teorii distribuite în mediul online.
Au apărut inclusiv afirmații potrivit cărora lacul ar fi fost golit pentru ca francezii să scoată aurul de pe fundul acumulării sau că sub apă s-ar afla sate dispărute.
Aceste afirmații au fost infirmate de autorități.
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a reacționat la momentul respectiv la aceste teorii, spunând că a văzut „teoriile conspiraționiste semi-reptiliene” și calificându-le drept „aberații cât casa”.
În plus, înaintea operațiunilor majore de golire au fost făcute exerciții de deversare controlată, cu informarea populației din localitățile aflate în aval și inclusiv transmiterea unui mesaj RO-Alert.
Scopul era verificarea modului în care râul Argeș poate prelua volumele de apă în condiții de siguranță.
Două situații, aceeași nevoie de intervenție, reacții complet diferite
Comparația nu înseamnă că cele două situații sunt identice din punct de vedere tehnic. Vidraru este o amenajare hidroenergetică, iar operațiunea de acolo a fost făcută pentru lucrări de retehnologizare și modernizare.
În cazul Maggiore, problema este seceta severă și lipsa apei, iar soluția convenită de Italia și Elveția este suplimentarea debitului dintr-un bazin hidrografic în altul printr-un curs de apă existent.
Dar există un element comun esențial: apa este gestionată prin decizii tehnice și administrative, nu prin scenarii conspiraționiste.
În Italia și Elveția, două state discută și convin rapid o intervenție pentru a crește cantitatea de apă disponibilă în aval. Nu vedem, cel puțin în informațiile prezentate despre această operațiune, un spectacol public comparabil cu cel care a însoțit golirea Vidrarului.
Aici este, de fapt, contrastul care merită observat.
Când lacul Maggiore are probleme, soluția este discutată în termeni de debite, agricultură, secetă, turism și gestionarea resurselor de apă.
Când Vidraru a fost golit controlat pentru lucrări, internetul românesc a fost inundat de povești despre aur, francezi, apă „furată” și presupuse mistere ascunse pe fundul lacului.
Autoritățile au fost nevoite să explice public că operațiunea are un scop tehnic și că teoriile vehiculate online sunt false.
Lecția nu este despre Italia sau România. Este despre cum privim o intervenție tehnică
Cazul Maggiore arată cât de importantă poate deveni cooperarea între țări atunci când resursele de apă sunt afectate de secetă.
Italia și Elveția folosesc infrastructura hidrologică existentă și mecanismele instituționale comune pentru a încerca să reducă efectele crizei.
În același timp, România a trecut printr-un episod în care o operațiune tehnică necesară la Vidraru a fost însoțită de o avalanșă de informații false și teorii ale conspirației.
Poate că diferența cea mai importantă nu este între cele două lacuri, ci între două moduri de a privi realitatea: pe de o parte, problema este tratată ca o chestiune tehnică ce trebuie rezolvată; pe de altă parte, orice intervenție asupra unui lac poate deveni combustibil pentru scandal și conspirații.
Iar dacă există o concluzie de tras din povestea Maggiore, aceasta este simplă: când apa devine o resursă critică, soluțiile serioase se construiesc prin date, cooperare și decizii tehnice-nu prin zvonuri.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Poate ai informații din comunitate și vrei să le împărtășești cu noi. Scrie un mesaj pe e-mail [email protected] sau WhatsApp 0752.060.007
