2.4 C
Sibiu
sâmbătă, februarie 15, 2025

Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități – despre viața într-o lume îngustă

Cele mai citite
Cristina Voicuhttp://www.sibiu100.ro
https://sibiu100.ro/wp-content/uploads/2022/11/cristina-voicu-jpg.webp

Ziua de 3 decembrie a fost proclamată în 1992, de către Adunarea Generală a ONU, Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități.

Am încercat să văd cât este de accesibil Sibiul pentru persoanele cu dizabilități. Atunci când încerci să privești lumea din jur din perspectiva unei persoane care trebuie să folosească un scaun cu rotile pentru a se deplasa, îți dai seama cât de limitat este totul.

Imagini din centrul Sibiului

Crăciun ”altfel” pentru persoanele cu dizabilități

De la trotuarele blocate de mașini, la trecerile de pietoni fără rampă sau treptele de la intrările în magazine. A fost trist să descopăr că, în Târgul de Crăciun, niciuna dintre atracții nu era adaptată. Nici măcar căsuța lui Moș Crăciun. Ca și când pentru persoanele cu dizabilități și mai ales pentru copiii care sunt așa, Crăciunul nu vine la fel. Nu există rampe, doar scări.

În Târgul de Crăciun nu există amenajări pentru persoane cu dizabilități

Am urmărit cu tristețe un tânăr împingându-și copilul prin Târgul de Crăciun, privind de la distanță bradul sau amenajările create pentru fotografii. Am îndrăznit să îi vorbesc. Mi-a răspuns în engleză. Era cu soția, refugiați ucraineni.

Yana și Dimitro sunt stabiliți în Târgoviște. Au venit în România din martie, după ce a început războiul. Inițial, lui Dimitro nu i s-a dat voie să părăsească țara vecină. Li s-a spus că soția lui ar trebui să se descurce singură cu fiul lor de 11 ani, cu handicap sever. Până la urmă, la a doua încercare, a fost lăsat și el. L-am întrebat cum se descurcă în Sibiu, unde veniseră în vizită:

Trotuare și căi de acces fără rampe. Parcări blocate de alte mașini

”Este greu pentru că nu toate trotuarele și căile de acces sunt dotate cu rampe. E greu să urci cu scaunul cu rotile. O altă problemă ar fi locurile de parcare. Pentru a veni aici, am parcat la mai bine de un kilometru și apoi am împins scaunul cu rotile la deal. Există locuri de parcare semnalizate ca și locuri pentru persoane cu dizabilități dar am văzut alte mașini ocupându-le, mașini fără semnul că ar aparține unor persoane îndreptățite să le ocupe. Nu știu cum e aici, în Ucraina este interzis să parchezi pe locuri marcate ca fiind pentru persoane cu dizabilități.”

Au mai remarcat și lipsa toaletelor din spațiile publice care să fie adaptate nevoilor speciale. Sunt câteva în magazinele mari dar în rest le este greu să găsească ceva cu spațiu suficient, unde să nu fie nevoiți să își ia copilul în brațe și să îl care.

O altă problemă pe care o au de când sunt în țara noastră este lipsa unei școli pentru fiul lor. Nu au găsit una în Târgoviște și încă sunt în căutarea unui oraș din România în care fiul lor să poată studia altfel decât online.

Nu e de mirare că nu vedem mai multe persoane cu dizabilități în jurul nostru. Lumea din jur este atât de puțin accesibilă pentru ei încât preferă să rămână în spațiul restrâns al casei. Cei de la Spații publice fără bariere au ilustrat grafic cercul vicios în care sunt prinse aceste persoane și aparținătorii lor.

Grafică Spații publice fără bariere

Povestea unei sibience cu dizabilități de la naștere

Pe Liliana Roșca o cunosc de mulți ani. Fiica ei, Simina, are 22 de ani și este născută cu o săptămână înaintea fiului meu cel mare. Ceva s-a întâmplat la naștere, afectând iremediabil sănătatea și mobilitatea Siminei. Poate să își miște doar capul și mâna stângă.

Am discutat cu Liliana despre problemele cu care se confruntă. Și ea mi-a vorbit despre lipsa rampelor, despre trecerile de pietoni unde bordura este aproape cât o treaptă. Despre construcții noi fără amenajări speciale. Despre instituții unde, chiar dacă există un fel de lift pentru persoane cu dizabilități, nu sunt indicații despre cum să îl folosești. Acționat de telecomandă. Iar când găsești un angajat care să îți dea informații, acesta nu are telecomanda și nu știe nici la care dintre colegii lui este aceasta.

”Ajungi să nu mai scoți copilul din casă, îți îngrădește libertatea!”

În majoritatea locurilor, e nevoită să tragă singură căruciorul pe scări, treaptă cu treaptă. Îmi spune cât îi este de greu: ”De multe ori, din motivele acestea, ajungi să nu mai scoți copilul din casă, îți îngrădește libertatea. Legea 448 dă foarte multe drepturi dar nu le respectă nimeni. Sunt mai bine de 10 ani de când eu nu mai trec prin niciun parc cu Simina. Nu avea cum să se joace pe nimic de acolo. Plângea și plângeam și eu în rând cu ea pentru că nu puteam să o ajut.”

Liliana Roșca se ocupă de Simina împreună cu soțul ei. Se consideră un caz ”fericit” față de altele, cum ar fi cazul unei mame singure: ”Nu sunt centre sau locuri unde să poți duce copilul în caz de ceva. Sau pentru o scurtă pauză. Ferească Dumnezeu să te îmbolnăvești, nu are cine să stea cu copilul!”

Liliana Roșca încearcă să îi ofere fiicei sale o viață la fel cu a celorlalți

Deși se confruntă zilnic cu greutățile fizice, poate cel mai mult o rănesc reacțiile oamenilor și modul în care sunt tratate persoanele cu dizabilități: ”Găsești înțelegere, găsești și oameni cu suflet dar destul de puțini, din păcate. Dacă Dumnezeu te-a lăsat așa, zici că știe el de ce. Dar când vezi cum îți vorbesc și cum te privesc oamenii din jur, nu mai înțelegi.”

98% dintre persoanele cu dizabilități se află în îngrijirea familiilor sau trăiesc independent

Potrivit datelor statistice disponibile pe site-ul Autorității Naționale a Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), în țara noastră sunt peste 861 de mii de persoane cu dizabilități. Dintre acestea, 98% se află în îngrijirea familiilor sau trăiesc independent și 2% sunt instituționalizate.

În județul Sibiu, în evidența DGASPC (Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului), erau în 2017 aproape 16.000 de persoane cu handicap, marea majoritate adulți (15.082 adulți și 793 copii).

Ziua internațională a persoanelor cu dizabilități are ca scop creșterea conștientizării problemelor cu care se confruntă, precum şi susţinerea demnităţii, a drepturilor şi a bunăstării acestora. Depinde și de către fiecare dintre noi dacă asta va duce la o schimbare de atitudine faţă de aceste persoane sau la eliminarea barierelor de care se lovesc zilnic.

Urmărește Sibiu 100% în Google News

Publicitate
Ultimele știri

Bijuterie de meci la Sfântu Gheorghe: Hattrick Ianis Stoica după mutări geniale la pauză făcute de Măldărășanu

FC Hermannstadt a câștigat la limită, vineri seara, în deplasarea de la Sfântu Gheorghe, scor 3-2, într-o partidă în...

Publicitate

spot_img

Știri pe același subiect