Daniela Arnăutu
Un nou studiu, citat de ScienceBlog, arată că analizele uzuale de sânge pot identifica din timp semnele prin care diabetul începe să afecteze rinichii, cu mult înainte de instalarea insuficienței renale.
Cercetarea, realizată pe probele a 200 de persoane
Cercetarea a analizat probe de sânge de la 200 de participanți, împărțiți în patru categorii:
- pacienți cu nefropatie diabetică (afectare renală cauzată de diabet),
- persoane cu diabet fără afectare renală,
- pacienți cu boală renală non-diabetică,
- persoane sănătoase.
Rezultatele, preluate și de Mediafax, evidențiază tipare biochimice distincte care pot ajuta medicii să înțeleagă mai bine evoluția complicațiilor renale în diabet.
Glicemia și hemoglobina glicată: indicatori importanți, dar nu suficienți
Așa cum era de așteptat, pacienții cu afectare renală diabetică au prezentat valori crescute ale glicemiei à jeun (pe nemâncate), cu o medie de 179 mg/dL. Nivelul hemoglobinei glicate (HbA1c) a ajuns la 8,1%, semn al unui control glicemic deficitar pe termen lung.
Interesant este faptul că persoanele cu diabet, dar fără afectare renală, au înregistrat valori și mai mari ale glicemiei aleatorii – în medie 280 mg/dL.
Aceste date sugerează că episoadele severe de hiperglicemie nu explică singure deteriorarea rinichilor. Deși nivelul crescut al zahărului din sânge rămâne un factor major de risc, și alte dezechilibre metabolice contribuie la evoluția bolii.
Creatinina și ureea: markeri-cheie ai funcției renale
Cele mai mari diferențe între grupuri au apărut la nivelul markerilor de filtrare renală.
Creatinina serică la pacienții cu nefropatie diabetică a avut o medie de 5,67 mg/dL (față de valoarea normală sub 1,2 mg/dL).
Azotul ureic din sânge a ajuns la 72 mg/dL, de aproape șase ori peste limitele obișnuite.
Acumularea acestor produși reziduali indică o afectare severă a funcției renale. Valorile reflectă deteriorarea glomerulilor – structurile microscopice care filtrează sângele – ca urmare a stresului metabolic prelungit.
În schimb, pacienții cu diabet, dar cu rinichi sănătoși, au avut markeri de filtrare mult mai stabili.
Profilul lipidic și inflamația: rezultate surprinzătoare
Contrar așteptărilor, pacienții cu afectare renală diabetică nu au prezentat cele mai grave valori ale profilului lipidic. Grupul cu diabet fără afectare renală a avut cele mai mari niveluri de colesterol LDL, trigliceride și colesterol total.
În plus, markerii inflamatori au adus informații suplimentare:
- Proteina C reactivă (CRP) a fost crescută în ambele grupuri cu boală renală, indicând inflamație sistemică.
- Lactat dehidrogenaza (LDH) a avut cele mai mari valori la pacienții cu boală renală non-diabetică, sugerând mecanisme diferite de afectare tisulară.
De ce sunt importante analizele periodice în diabet
Deși studiul a inclus un număr relativ redus de participanți, tiparele biochimice identificate oferă indicii valoroase pentru depistarea precoce a afectării renale.
Pentru persoanele cu diabet, monitorizarea regulată a următorilor parametri este esențială:
- glicemie și hemoglobină glicată (HbA1c),
- creatinină serică,
- uree/azot ureic,
- profil lipidic,
- markeri inflamatori.
Evaluarea medicală timpurie poate preveni progresia către leziuni renale ireversibile și insuficiență renală cronică.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
