Astăzi, 20 septembrie 2022, se împlinesc 48 de ani de la inaugurarea Transfăgărășanului, drum care leagă Transilvania de Muntenia. La construcția drumului ”au lucrat mii de oameni: militarii forțelor armate și unități de geniști”.
Supranumit „drumul din nori”, „Marele Balaur” sau „Visul lui Manole”, Transfăgărășanul este apreciat ca fiind cel mai frumos drum de altitudine din lume. Inițial trebuia să fie doar un drum forestier.
Nicolae Ceauşescu trăia cu teama că România ar fi următoarea ţintă a URSS, după invazia sovieticilor în Cehoslovacia (în 1968) şi ţinea să fie pregătit strategic pentru înaintarea rapidă a trupelor militare româneşti prin nord, fiindcă până la realizarea Transfăgărăşanului, traversarea Făgăraşilor prin acea zonă nu se putea face nici măcar călare, notează Adevărul.
Pentru cei mai mulți, ideea construirii unui drum peste munții Făgărașului i-a aparținut lui Ceaușescu. Totuși, au existat schițe și planuri realizate înainte de 1960 care conțineau detaliile unui astfel de drum. Proiectul a fost abandonat deoarece bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuială, dar ideea a fost reluată după finalizarea lucrărilor la hidrocentrala de la Vidraru.
Cum au început lucrările
Lucrările au demarat în decembrie 1969, din ambele capete de la sud, geniștii din cadrul Regimentului 1 Râmnicu Vâlcea, iar de la nord cei de la Regimentului 52 Alba Iulia. Acestora li s-au alăturat lucrători civili atrași in special de salariu destul de consistent pe vremea aceea, de aproximativ 6000 de lei, scrie transfagarasan.info.
Lucrările trebuiau finalizate in 1973, dar condițiile meteo nefavorabile și greutatea traseului au amânat finalizare cu 1 an. Inițial, ruta alpină avea să poarte numele liderului Ceaușescu, dar acesta a refuzat și astfel numele a devenit Transfăgărășan.
Date tehnice
Pentru realizarea drumului s-au executat circa 4 milioane metri cubi de terasament, 290 de mii metri cubi de fundații, 598 de mii metri pătraţi de suprastructuri de macadam, 290 de mii metri cubi de zidărie, 830 de lucrări transversale, 27 de viaducte şi poduri, s-au folosit peste 6 milioane de kilograme de explozibil.
De asemenea, Transfăgărășanul nu a însemnat doar săparea și deschiderea drumului în stâncă, ci și lucrări de consolidare a versanților (în unele zone nu s-a mai intervenit niciodată de la finalizarea lucrărilor, până azi, pentru că pur și simplu nu a fost nevoie) și aducțiuni și amenajări hidrografice pentru direcționarea apei pâraielor, dar și a celei din topirea zăpezii de pe versanți, la care s-au adaugat betonări ale pereților verticali și consolidări de maluri. Toate aceste lucrări s-au finalizat cu adevărat în vara lui 1980, specifică transfagarasan.travel.
Cea mai înaltă altitudine la care ajunge drumul este de 2042 metri (în zona tunelului de la Bâlea), fiind situat după Transalpina care are o altitudine maxima de 2145 metri.
Din nefericire, pentru construcția drumului s-au sacrificat zeci de persoane. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni care și-au pierdut viața, însă numărul ar putea fi mult mai mare.
În memoria acestora și a celor care au participat la construcția rutei s-au construit doua monumente: Poarta Geniștilor (coata 1200) și Poarta Întâlniri (cota 1600).
