Fiecare om are viciile sale, fie că este vorba de alcool, fumat sau pescuit. Sportivii de la ACS Titanii Sibiu au ca „viciu” skandenbergul. M-am întâlnit cu aceștia în locul unde își lasă grijile la o parte și se simt în elementul lor, în sala de sport.
E seară. Am convenit cu Gabriel Nicoară, președintele clubului, să ne întâlnim pentru a discuta despre skandenberg, acest sport care în aparență pare foarte simplu, dar care dacă ajungi să îl cunoști, îți dai seama cât este de complex. Ajuns la sala „titanilor” de antrenament, îi întâlnesc pe Beniamin Blăjan și pe Dorin Toader, antrenorul acestuia.
Îi întreb unde sunt restul, pentru că știam de la Gabriel că își încep antrenamentul la ora 8. Sunt în perioada de recuperare după competiție, unde Beniamin a reușit să obțină titlul de vice-campion mondial cu brațul stâng la categoria seniori 110 kg, iar Dorin a ocupat locul 4 la categoria Masters 90 kg, săptămâna trecută, la Campionatul Mondial de Skandenberg din Chișinău. Dorin îmi spune că sala unde se antrenează acum o au pusă la dispoziție de către profesorul Ioan Curtean.
De la pasiune la „nebunie”
Încep discuția cu Beniamin Blăjan, unul dintre cei mai titrați sportiv din România, cu un palmares extraordinar. Îl întreb de unde a pornit această pasiune. „Pasiunea pentru skandenberg a pornit de pe băncile școlii, dar neavând unde să practic acest sport la un nivel profesionist, m-am oprit și mi-am văzut de școală mai departe. De fapt, nici nu știam în acea vreme că se poate practica acest sport la nivel profesional și că se susțin competiții organizate cu reguli. Știam doar că este un sport de oameni puternici. Eu sunt din Dumbrăveni, iar când am venit la Sibiu la facultate, am ajuns într-un cerc de oameni, chiar în casa lui Dorin, antrenorul nostru și am rămas fascinat de cât de complex poate fi, câte reguli există și am conștientizat că nu este la fel de ușor cum pare.
De atunci am început cu întrebările: Aici ce fac?, Cum ies din această poziție? Pot spune că atunci am trecut de nivelul de pasiune la nebunie. Practicând acest sport, vreau să fiu un exemplu pentru copiii mei, să las ceva în spate, iar când se vor uita la filmări și la medalii vor conștientiza că pot să facă aproape orice în această viață, dacă își pun o țintă, un scop. Când sunt la masă mă simt în mediul meu. M-am deprins cu formatul și când intru în acea stare de competiție, care câteodată este indusă, nu mai simt nicio durere, sunt concentrat pe adversar, este o senzație aparte, de nedescris. Skandenbergul este un sport greu, poate de aceea este și frumos. Trebuie să îi înțelegi toate părțile, să combini tehnica cu forța și cu mindsetul.
50% înseamnă forță, 50% tehnică. Nu poți să câștigi un meci doar din forță sau doar din tehnică. Poate cea mai mare provocare este să mă depășesc pe mine în fiecare zi. Următorul meu obiectiv este titlul de Campion Mondial și să ajung la cea mai bună versiune a mea”.
Românii sunt mai puternici ca portughezii
Dorin Toader este membru fondator al clubului, antrenorul acestuia, dar mai ales al sportivului Beniamin Blăjan, cum o spune cu mândrie acesta. Pentru Dorin skandenbergul înseamnă destresare. Cu ajutorul acestui sport, dar și al colegilor săi, a reușit să treacă cu bine de multe greutăți. „Am început să îndrăgesc acest sport undeva în 2006, când am fost la un concurs în Baia Mare, acolo am făcut pentru prima oară cunoștință cu skandenbergul profesionist. Eu făceam pe atunci sală și credeam că este de ajuns, dar nu a fost așa, am pierdut. Dar nu m-am lăsat descurajat. La fel ca multă lume, eu mă motivez din lucrurile negative. Acea experiență m-a făcut să mă întreb de ce am fost atât de slab la meci, ținând cont că eram foarte bun la sală.
În 2009 m-am mutat în Spania și am început să fac antrenamente mai serios. Am ajuns vicecampion național de mai multe ori și am câștigat foarte multe concursuri, doar că Spania nu e ca România, românii sunt mult mai puternici, iar când am revenit în țară a trebuit să-mi schimb antrenamentele. Așa m-am întâlnit cu Gabi. Prima oară și am început să ne antrenăm la mine acasă. În 2019, apare și Beni și începem să luăm acest sport și mai în serios, asumându-mi rolul de antrenor. A fost oarecum și meritul lor. Eu având mai multă experiență, îmi puneau tot felul de întrebări și nu voiam să le spun vreo prostie, așa că m-am apucat de o școală de antrenori.
Așa au început să vină rezultatele pe care le avem acum. Noi trei suntem baza clubului, iar prietenia și această chimie dintre noi ne-a ajutat să creștem clubul, dar și pe fiecare dintre noi. Mie îmi place să stau puțin mai în spate, deoarece acesta este felul meu de a fi. Pentru mine sunt foarte importante antrenamentele, mă ajută să ies din stresul cotidian. Înainte de concursuri sunt câteva luni de antrenamente intense, nu ai timp de nimic. Efectiv vii la ora 9-10 seara la sală și te apuci să faci antrenamente și eventual mai faci unul dimineața la prima oră. Un sportiv care practică acest sport trebuie să fie în primul rând consecvent. Antrenamentul trebuie să fie făcut zilnic, indiferent de starea de spirit sau dacă ești bolnav. Sunt foarte mulți doritori să facă skandenberg, dar mulți chemați, puțini aleși”, îmi spune sportivul.
Skandenberg ca în „Over the Top”
În timp ce discut cu Dorin, apare și președintele clubului, Gabriel Nicoară, care printre altele este vicecampion național în Ungaria și vicecampion la Cupa României. Acesta a început skandenberg-ul din adolescență. „Am început să practic acest sport din liceu, ca majoritatea dintre noi, datorită filmului Over the Top, cu Silvester Stalone. Țin minte și acum, l-am vizionat într-o vineri seara la televizor, eram în clasa a XII-a, pe la începutul anului. Iar luni, toți băieții din clasă ne-am pus la masă să facem skandenberg. Am reușit să-i înving cam pe toți, aveam un an și ceva de sală.
La un moment dat, a venit un coleg dintr-o clasă paralelă, pe atunci aveam undeva la 70 și ceva de kilograme, acesta avea 100 și ceva, handbalist. Ce pot spune este că ne-a pus pe toți, inclusiv pe mine. În acel moment, m-am enervat și am început să mă antrenez mai intens. Nu știam ce antrenamente să fac, așa că am făcut ce am văzut că face Stalone în film. Am prins scripetele și am început să trag de el. După două săptămâni am reușit să-l pun pe colegul respectiv. Am reușit să fiu printre cei mai buni din liceu, până la sfârșit de clasa a XII-a, când a fost organizat primul concurs de skandenberg, în Luduș, fiind localitatea mea natală. Acolo am dat de oameni mai pregătiți ca mine și am pierdut. Când am ajuns la facultate, mai făceam ceva antrenamente cu băieții de prin cămin, dar repet, nu ceva profesionist.
Consider că skandenberg profesionist am început să fac în 2019, când i-am cunoscut pe Beni și Dorin. Iar în 2021 am fondat Clubul ACS Titanii, împreună cu aceștia. Astfel am început să renunțăm la orgolii, să ne punem creierele la contribuție, pentru că nu doar mușchii”, relatează Gabriel.
„Am devenit o echipă. Au venit și performanțele”
ACS Titanii sunt mai mult decât un club de skandenberg, sunt o familie, cum o mărturisesc și cei trei fondatori ai clubului. Aceștia se motivează unul pe altul, se ascultă și se ajută. Skandenbergul este un sport solo, dar performanțele sunt făcute în echipă. „Atunci când am devenit o echipă, au venit și performanțele”, mărturisește Dorin. Performanțele acestora nu se vor opri aici. Luna viitoare au campionat balcanic la Budapesta, unde, cum spun aceștia, „merg ca în vacanță”. Clubul de skandenberg își plătește singur deplasările, nu au niciun sponsor sau ajutor din partea nimănui. Tot cea ce fac sportivii e doar pasiune.
