Sunt multe moduri prin care poți spune o poveste. O poți face relatând-o verbal, prin intermediul cuvintelor scrise, prin muzică, pictură sau… prin dans. Alex Svaricek are 31 de ani, este coregraf și cel care a pus piatra de temelie la Asociația Clubului Sportiv „Young Till Death”. E, de altfel, și cel care a pregătit coregrafia și realizarea flash-mob-urilor pentru ultima campanie antidrog Cruce Roșie Sibiu. Sportivii săi sunt foarte bine antrenați, având și o regulă atipică: nu poți activa în club dacă ai note mici sau probleme cu alcoolul, țigări sau droguri.
Când îl întrebi pe Alex ce reprezintă pentru el dansul, îți răspunde fără ezitare: „Dansul mi-a schimbat viața. Mi-e frică de gândul că nu l-aș mai putea practica”.
„Am câștigat peste 21 de medalii de aur”
Încă de mic, Alex iubea sportul. Înainte să experimenteze dansurile de stradă, a practicat săriturile în apă, ajungând la un nivel foarte ridicat. „Din clasa I până în clasa a V-a am făcut sărituri în apă. Am peste 21 de medalii de aur la concursurile naționale. Aproape am ajuns la faza de mondiale, dar m-am îmbolnăvit de astm bronșic și nu am mai putut continua. Pe atunci, când făceam eu antrenamentele, condițiile din bazinul Olimpia nu erau așa de bune. Era mucegai, condiții insalubre. Chiar dacă personalul încerca cât mai mult să ne protejeze, nu aveau fonduri ca să întrețină sala. Am rămas cu experiența, care m-a dezvoltat pe partea sportivă”, își începe Alex povestea.
Instructor de dans de stradă de la 17 ani
Nu știe cum a ajuns la pasiunea pentru dans, dar cert e că acum îi definește viața. „Pasiunea pentru dansuri a plecat mai degrabă de nicăieri. Și pe când practicam săriturile în apă mai cochetam puțin cu dansul, dar nu la un nivel profesionist. Mă uitam la televizor și vedeam breakdance-uri de prin America. Am fost inspirat și de trupa Simplu și mai încercam să copiez câte ceva singur acasă. Ulterior, plăcerea de a experimenta breakdance-ul s-a transferat la cea de dansuri de stradă, care are o ramură mai diversă.
La început nu știam de ce era vorba, singura mea sursă de inspirație era Youtube-ul, nu aveam de la cine învăța. Așa că îmi dădeam frâu liber imaginației și încercam să reproduc ceea ce vedeam, în stilul meu. Mai târziu am început să studiez coregrafia, singur, plus artele spectacolului: cum se concepe un grup ca pregătire, ca formație, repertorii și ușor-ușor am început să pun în practică ceea ce am învățat. Sunt un autodidact. Cel mai bun profesor al meu a fost și este experiența. Am început să fiu instructor de dans de stradă de la de 17 ani, dar de la 20 de ani o fac la nivel profesionist”, ne declară Alex.
„Dansul m-a ajutat foarte mult să-mi schimb viața, din punct de vedere alimentar, al esteticii corpului meu, al disciplinei. Nu m-aș vedea făcând altceva. Cred că dacă nu aș mai putea dansa, aș intra într-o perioadă de depresie. Nu poți fi coregraf de dansuri stradale dacă nu poți tu însuți face mișcările.”
Alex Svaricek
Oricine poate dansa
Ca instructor trebuie să fii și un pedagog foarte bun, Alex a învățat, la fel ca dansurile, singur și acest lucru îl face în continuare, deși este greu să lucrezi cu oamenii. „E greu să lucrezi cu toate categoriile de vârstă. Când e vorba de copii, trebuie să te cobori la nivelul acestora, să știi să te integrezi în lumea lor, să fii respectos. Dacă îi respecți, vei primi și tu respect de la ei. Copiii sunt foarte sinceri și înveți foarte multe de la ei, mai mult decât de la adulți. Aceștia din urmă tind să fie falși și superficiali în multe contexte.
Cea mai mare dificultate o pun părinții, în general, deoarece aceștia tind să fie subiectivi cu copiii lor, indiferent de vârstă. Oricine poate dansa, indiferent dacă are sau nu talent, dar depinde de perseverența fiecăruia. La unele persoane evoluția poate fi mai rapidă, la alte mai puțin. Dacă cineva este talentat și are ureche muzicală poate evolua mai rapid, iar dacă nu are aceste abilități, atunci va trebui să muncească mai mult”, e de părere coregraful.
„Inimă de lup”. Posibilă colaborare cu Subcarpați
Poveștile sunt frumoase, dacă le trăiești, dacă le retrăiești, dacă le spui, dacă le asculți. Însă dansul te ajută să trăiești poveștile pe care dorești să le dai mai departe oamenilor la o intensitate mai mare. „Nu pot să zic că am un dans preferat. În schimb, am tematici preferate. Noi spunem povești prin intermediul dansului. Acest lucru face dansul de stradă. Spre exemplu, acum doi ani, la Festivalul Internațional de Teatru din Sibiu, am creat un spectacol ce a avut ca temă „mafia”. Prin intermediul mișcărilor, al decorului și al vestimentației, am spus o poveste despre ce se întâmpla prin Bucureștiul anilor ’50. Anul trecut am avut un spectacol despre pionieri, iar anul acesta dorim să facem unul ce se numește „Inimă de lup”. Prin acesta dorim să îmbinăm folclorul cu dansurile stradale. Am dori chiar să facem o colaborare cu Subcarpați”, mărturisește Alex.
Locul 7 la World of dance România. „Ne mândrim că suntem printre cele mai mari grupuri de dansuri de stradă din țară”
Alex și dansatorii lui participă la multe concursuri de dansuri stradale, iar de fiecare dată se întorc cu câte un premiu. „Ramura noastră de dansuri nu este recunoscută de Federație. Însă există niște concursuri naționale și internaționale unde participăm. Concursul cu cea mai mare notorietate este „World of dance”, ce are o mulțime de filiale. Una dintre acestea este la București.
Anul trecut, în noiembrie, am luat locul 7 din 47 de echipe. Am fost la un punct depărtare de podium și la sutimi de celelalte locuri. Iar juniorii s-au clasat pe 17. Ne mândrim că suntem printre cele mai mari grupuri de dansuri de stradă din țară, dar și cel mai bun club. Noi îi selectăm dansatorii noștri pentru concursuri după un an de pregătire. Sportivii noștri sunt foarte bine antrenați, avem și o regulă: nu poți activa la noi la club dacă ai note mici sau probleme cu alcoolul, țigările sau drogurile. Oricum, încercăm să ajutăm cât putem membrii trupei din toate punctele de vedere”, adaugă Alex.
